Reziliere contract. Speta. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.159/R Dosar nr-
Ședința publică din data de 19 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judecător
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.30 din data de 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 12 mai 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 mai2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.5903 din data de 25 iunie 2007, Judecătoria Brașova admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al petitului doi al cererii reconvenționale privind recunoașterea plății sumei de 841,64 lei, reactualizată, pentru perioada 1.12.1996 - 1.11.2003, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâtul și în consecință: a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.9799/15.06.1999 a cărui durată a fost prelungită prin actul adițional nr.1/25.08.2004; a dispus evacuarea pârâtului din spațiul cu destinația de locuință situat în B-,.1,.A,. 26 ( compus dintr-o cameră și dependințe); a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 247,91 lei cu titlu de pretenții ( din care suma de 211,33 lei reprezintă contravaloarea chiriei restante aferente perioadei iunie 2005 - august 2006, iar suma de 36,58 lei reprezintă contravaloarea penalităților de întârziere aferente aceleiași perioade); a respins cererea reconvențională formulată de pârât în contradictoriu cu reclamanta și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 46,99 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 15.06.1999 s-a incheiat intre reclamanta " " SRL si paratul contractul de inchiriere nr. 9799, avand ca obiect inchirierea spatiului cu destinatia de locuinta situat in B,-,. 1,.. 26 compus din una camera si dependinte in suprafata totala de 26,65 mp, a cărui durată a fost stabilita la cinci ani, cu incepere de la data de 15.06.1999 si pana la data de 08.04.2004 si ulterior prelungita pana la data de 08.04.2009, conform actului aditional nr. 1 / 25.08.2004 incheiat la contractul de inchiriere nr. 9799/15.06.1999.
Din probatoriul administrat in cauza rezulta ca spatiul care face obiectul contractului de inchiriere face parte din apartamentul nr. 26 situat in B,-,.1,.A, apartament ce a fost detinut in chirie de paratul reclamant reconventional impreuna cu fosta sotie.
In urma pronuntarii divortului si a dispozitiilor instantei de partajare a folosintei apartamentului in doua unitati locative distincte au fost incheiate doua contracte de inchiriere, cate unul cu fiecare dintre fosti soti.
Prin sentinta civila nr. 9742/1995 a Judecatoriei s-a dispus evacuarea paratului din spatiul locativ pentru imposibila convietuire, sentinta ramasa irevocabila prin deciziei nr. 617/1996 a Curtii de Apel B si pusa in executare la data de 28.11.1996.
Cererea paratului reclamant reconventional de reintegrare in spatiul ce face obiectul contractului de inchiriere nr. 9799/1999 a fost respinsa de Judecatoria B prin sentinta civila nr. 6157/ 2001 ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 263/R / 2002 Curtii de Apel
Desi paratul nu a fost reintegrat in spatiu locativ inchiriat, acesta a preferat sa plateasca chiria si mai mult a solicit prelungirea contractului de inchiriere in temeiul nr.OUG8/2004 sens in care a fost incheiat actul aditional nr. 1/ 2004.
Incepand cu luna mai 2005 paratul nu a mai achitat contravaloarea chiriei,aceasta totalizand pana in august 2006 suma de 211,33 lei la care se adauga suma de 36,58 lei lei c/val penalitatilor de intarziere aferente aceleiasi perioade.
Paratul a refuzat efectuarea platii chiriei pe considerentul ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatia contractuala de a-i preda spatiul ce i-a fost inchiriat prin contractul de inchiriere nr. 9799/1999.
Este adevarat ca reclamanta nu i-a predat spatiul inchiriat paratului insa aceasta s-a aflat in imposibilitate avand in vedere sentinta irevocabila de evacuare pentru imposibila convietuire si sentinta irevocabila de respinge a cererii de reintegrare in spatiul locativ a paratului.
Intrucat instantele judecatoresti au constatat valabilitatea contractului de inchiriere anterior, reclamanta in mod legal a incheiat paratului contractul de inchiriere nr. 9799/1999 pentru spatiul din litigiu, insa reintegrarea acestuia in spatiu se poate dispune numai in temeiul unei hotarari judecatoresti irevocabile, astfel ca nu se poate retine culpa reclamantei parate reconventionale de neexecutare a contractului de inchiriere.
Pe considerentul ca paratul a pierdut folosinta spatiului inchiriat din culpa sa si atata timp cat nu a renuntat la beneficiul contractului de inchiriere reclamanta este indreptatita la plata chiriei datorate, la care paratul s-a obligat prin semnarea actului aditional.
Intrucat paratul nu a achitat chiria trei luni consecutiv, in speta sunt incidente dispozitiile art. 24 alin. din Legea nr. 114 /1996 republicata cu modificarile si completarile ulterioare potrivit carora rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face la cererea proprietarului, atunci când chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv coroborate cu prevederile contractuale, instanta a dispus rezilierea contractului de inchiriere nr. 9799/15.06.1999 carui durata de inchiriere a fost prelungita prin actul aditional nr. 1/25.08.2004.
Desi paratul nu locuieste efectiv in spatiul inchiriat din culpa exclusiva a acestuia instanța a considerat că se impune in temeiul art. 25 din acelasi act normativ mai sus-evocat, evacuarea paratului din spatiul închiriat, deoarece in caz contrar reclamanta nu este in masura sa-si valorifice dreptul de administrare asupra spatiului locativ din litigiu.
Referitor la cererea reconventionala instanta a apreciat ca primul petit avand ca obiect obligarea reclamantei sa-i puna la dispozitie spatiul inchiriat este inadmisibil avand in vedere sentintele irevocabile mai sus-identificate de evacuare si de respingere a cererii de reintegrare, paratul incercand prin formularea petitului sa eludeze dispozitiile instantelor referitoare la respingerea cererilor de reintegrare in spatiu.
In ceea ce priveste petitul doi al cererii reconventionale prin care paratul tinde sa-si valorifice sumele achitate cu titlu de chirie, in valoare de 841,64 lei in perioada decembrie 1996 - mai 2005, la ultimul termen de judecata reclamanta a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada 01.12.1996 - 01.11.2003, exceptia unita cu fondul cauzei si care a fost admisa de instanta, in temeiul prevederile art.1 si art. 3 din Decretul nr. 167/1950 potrivit carora, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie daca nu a fost executat in termenul de trei ani si fata de data inregistrarii cererii reconventionale, respectiv 03.01.2007.
Pentru restul perioadei solicitate de paratul, respectiv decembrie 2003 - mai 2005 solicitarea acestuia de a i se recunoaste plata chiriei cat si in ceea ce priveste ultimul petit al cererii reconventionale, instanta a considerat ca acestea sunt neintemeiate, pe considerentul ca paratul avea obligatia sa plateasca potrivit dispozitiilor contractuale si a celor legale mai sus-evocate chiria stabilita.
Împotriva hotărârii de mai sus a declarat apel pârâtul - reclamant reconvențional, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul respingerii acțiunii principale, a admiterii în parte a cererii reconvenționale și a păstrării soluției privind excepția prescripției.
Tribunalul Brașov prin decizia civilă nr.30/Ap/7.02.2008 a respins apelul pârâtului cu următoarea motivare:
Excepția de neexecutare a contractului invocată de către pârât nu poate fi primită deoarece neexecutarea obligației de predare a bunului de către locator nu îi este imputabilă acestuia, ci tocmai celui care o invocă întrucât acesta din urmă a fost evacuat în mod irevocabil din spațiul respectiv datorită imposibilității de conviețuire cu ceilalți colocatari. Or, nimănui nu-i este îngăduit a se prevala de propria culpă în apărarea unui drept.
Faptul că a acceptat să încheie cu intimata - SRL un contract de închiriere asupra unui imobil din care știa că fusese evacuat și în care nu a fost reintegrat de către instanță, nu îi dă dreptul apelantului să invoce neexecutarea obligației de predare a spațiului. Din contră, semnând un astfel de contract, acesta și-a asumat riscurile de mai sus. Prin urmare, pârâtul trebuie să-și achite chiria prevăzută în contract până la rezilierea acestuia, reziliere pe care o putea cere oricând. În acest caz, nu se poate considera că reclamanta beneficiază de o plată necuvenită și că se îmbogățește fără justă cauză deoarece plata chiriei se face în temeiul unui contract pe care pârâtul a consimțit să-l încheie.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă, art.969, 970 și 1421 Cod civil, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, cu consecința pe fond a respingerii acțiunii reclamantei și admiterii cererii reconvenționale, invocând în esență următoarele motive de nelegalitate ale deciziei recurate.
Interpretarea instanței de apel, potrivit căreia excepția de neexecutare a contractului de către reclamantă nu poate fi reținută, este eronată întrucât reclamanta avea cunoștință de imposibilitatea predării spațiului locativ în litigiu, predare prevăzută în contractul de închiriere încheiat între părți ca primă obligație a reclamantei.
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra petitului doi din cererea reconvențională prin care a solicitat să i se recunoască plata sumei de 841,64 lei cu titlu de chirie aferentă perioadei decembrie 1996 - mai 2005.
Examinând decizia recurată în raport cu actele și lucrările de la dosar, cu motivele de recurs invocate, curtea a reținut cele ce urmează.
Contractul de închiriere nr.9799/15.06.1999 a fost încheiat între părți, în contextul în care, reclamanta, urmare a hotărârilor judecătorești date în litigiile purtate de pârât în principal cu fosta sa soție, a fost ținută să respecte titlul locativ al pârâtului, rămas valabil, asupra spațiului locativ în litigiu, atribuit acestuia în urma divorțului, când apartamentul fost domiciliu conjugal a fost dezmembrat, formându-se două unități locative distincte.
La data încheierii contractului mai sus-precizat, reclamanta se afla în imposibilitatea de a preda pârâtului spațiul locativ în litigiu, întrucât, prin sentința civilă nr.9742/30.06.1995 a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.617/1999 a Curții de APEL BRAȘOVs -a dispus evacuarea pârâtului din spațiul locativ în litigiu pentru imposibilă conviețuire, dispoziție pusă în executare la data de 28.11.1996.
Prin urmare pârâtul a acceptat încheierea precizatului contract, conștient fiind că reclamanta nu se poate opune încheierii contractului, dar nici nu îi poate preda spațiul locativ în litigiu, din culpa exclusivă a pârâtului.
Mai mult, din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul este cel care a solicitat prelungirea succesivă a contractului de închiriere și a refuzat rezilierea contractului propusă de către reclamantă, deși acțiunea prin care a solicitat reintegrarea în spațiu i-a fost irevocabil respinsă, iar reclamanta s-a aflat în imposibilitatea juridică de a refuza încheierea și prelungirea contractului de închiriere, precum și de proceda la predarea spațiului.
Având în vedere cele mai sus-expuse, curtea constată că instanța de apel în mod corect a stabilit că reclamantei nu i se poate imputa neexecutarea obligației de predare a spațiului locativ în litigiu, atâta timp cât culpa în acest sens îi revine exclusiv pârâtului, astfel că primul motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat.
Al doilea motiv de recurs a fost invocat cu încălcarea principiului "omissio medio". În acest sens se reține că acest motiv de recurs nu a constituit și vreunul dintre motivele de apel. Drept consecință nu a fost examinat de instanța de apel și ca atare nu poate fi examinat în această cale extraordinară de atac, câtă vreme nu a fost, cum s-a subliniat, examinat de instanța de apel.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva deciziei civile nr.30/Ap/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2008.
PREȘEDINTE: Rodica Popa - - | JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea G - | JUDECĂTOR 3: Daniel Marius - - |
Grefier, |
Red.GB/20.06.2008
Tehnored. 23.06.2008- 2 ex.
Jud.apel /
Jud.fond
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea, Daniel Marius
