Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 748/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.748/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Ligia
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, C, și împotriva sentinței civile nr.96/F din data de 8 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18 mai 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 25 mai 2009, apoi pentru astăzi 26 mai 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 96/2008 a Curții de Apel Brașov, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesual pasive a Curții de Apel Brașov, și Tribunalului Brașov și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, C, și -, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Tribunalul Brașov.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin mai multe ordine emise de Ministrul Justiției, pe parcursul anilor 2006-2008, au fost acordate stimulente financiare, personalului din Ministerul Justiției, din fondurile constituite în baza dispozițiilor art. 25 din legea 146/1996. Respectivele ordine nu au fost atacate în instanță, iar temeinicia și legalitatea acestora nu a fost analizată de instanțele de contencios administrativ.
Legea 146/1996, prevede la modul general, scopul pentru care a fost înființat acest fond, și categoriile profesionale care sunt beneficiare ale stimulentelor respective, fără însă a reglementa și obligativitatea acordării acestora.
Prin urmare, în lipsa unui act normativ care să garanteze sau să prevadă dreptul fiecărui judecător, de a primi stimulente financiare, acesta rămâne un drept virtual, o posibilitate, condiționată de o multitudine de factori, cum ar fi existența fondurilor, și îndeplinirea criteriilor de acordare, stabilite de colegiile de conducere ale instanțelor de judecată.
Nu poate fi invocată discriminarea, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente, întrucât reclamanții care pretind că au fost discriminați, trebuie să se afle în situații analoage sau comparabile, cerință care nu este îndeplinită.
Asigurarea egalității de tratament a salariaților și angajatorilor nu înseamnă uniformitate, nu înseamnă neluarea în considerare a particularităților, a cerințelor concrete specifice fiecăruia. În speța de față, ordonatorul principal de credite, care colectează și repartizează fondurile financiare în discuție, poate să țină seama de particularitățile care impun în mod necesar și rațional un tratament diferențiat și rezonabil în acordarea acestor premii. Este de altfel un atribut principal al angajatorului, iar legiuitorul a lăsat în sarcina acestuia și la liberul său arbitru, acordarea recompenselor și premiilor de orice fel.
De altfel, punctul de vedere al CNCD, fundamentat pe reglementările naționale și pe practica CEDO, este tot în sensul că nu se poate reține existența discriminării în ceea ce privește acordarea premiilor și stimulentelor materiale.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâții Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna, respectiv excepția lipsei calității procesual pasive a acestora, motivat de faptul că nu au avut la dispoziție un asemenea fond și în consecință nu pot face plățile, instanța apreciază că între reclamanți și cele două instanțe există raporturi de muncă, iar pârâtele în calitate de ordonator principal și secundar de credite, asigură plata salariilor, inclusiv a stimulentelor și a premiilor. Existența sau inexistența fondurilor necesare plăților, ține de admisibilitatea acțiunii pe fond, și nu vizează excepția lipsei calității procesual pasive, sens în care instanța a dispus respingerea celor două excepții.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții reclamanți, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a reținut instanța de fond, faptul că prin acordarea stimulentelor financiare, numai către consilierii juridici, asimilați magistraților, din cadrul Ministerului Justiției, nu s-a creat o discriminare, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2,6,8, și 19 din OG 137/2000.
Recurenții apreciază că se află într-o situație comparabilă cu angajații pe funcția de consilier juridic din cadrul Ministerului Justiției, deoarece sunt parte a unui raport de muncă, în cadrul sistemului judiciar.
Se mai arată că sistemul de salarizare instituit de codul muncii, este guvernat de două principii fundamentale, cel al egalității de tratament, instituit prin art. 154 din codul muncii și cel al diferențierii salariilor numai prin în raport cu nivelul studiilor cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
În continuarea motivelor de recurs se mai arată că nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii reclamanților de la plata acestor stimulente, deoarece criteriul acordării este unul și același indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Astfel se impune admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanță, a reținut în mod corect starea de fapt și a pronunțat o sentință legală și temeinică, procedând la aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.
Prin Ordinul nr. 1008/C din 19 aprilie 2006 pentru aprobarea normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivitart. 25alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, s-au aprobat normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivitart. 25alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si criteriile ce se vor avea in vedere pentru distribuirea acestor stimulente.
Astfel, se retine că potrivit acestui ordin, în ceea ce privește sumele constituite în temeiul dispozițiilor legale susmenționate, Ministrul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonatori terțiari de credite.
La art. 2 din acest ordin se prevăd următoarele:
" (1) Sumele constituite potrivitart. 1se vor utiliza pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
(2) Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite", deci de către Ministrul Justiției care are aceasta calitate.
La momentul emiterii acestor ordine, Ministrul Justiției a invocat dispozițiile ordinului 1008/2006, reținând și criteriile de distribuire a stimulentelor respective, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, activitatea de repartizare a fondului pentru stimularea personalului din sistemul justiției, este atributul exclusiv al acestuia. Orice control asupra nerespectării sau neaplicării corecte a criteriilor de distribuire a sumelor pentru stimularea personalului din sistemul justiției se poate realiza doar printr-un litigiu de contencios administrativ.
Asigurarea egalității de tratament a salariaților și angajatorilor nu înseamnă uniformitate, așa cum de altfel a reținut în mod corect instanța de fond, și nu înseamnă ignorarea particularităților specifice fiecărui loc de muncă.
Acest punct de vedere a fost susținut și de CNCD, fiind fundamentat pe reglementările naționale și pe practica CEDO, și statuează, tot în sensul că nu se poate reține existența discriminării, în ceea ce privește acordarea premiilor și stimulentelor materiale. De altfel, dreptul la stimulente și premii, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, este unul virtual, este o posibilitate lăsată la aprecierea angajatorului, care îl acordă în considerarea unor criterii de performanță, și nu o obligație a acestuia.
Prin admiterea existenței discriminării, în prezenta speță, s-ar ajunge la situația ca instanța de judecată să se substituie voinței ordonatorului de credite, acordând astfel drepturi bănești, fără nici o bază legală și fără nici un criteriu obiectiv de apreciere și selectare a acestora, interpretând în mod forțat reglementările în vigoare.
În acest sens,Curtea Constituțională a pronunțat o serie de decizii, în data de 3.07.2008 prin care a stabilit că sunt neconstituționale prevederile art.1, art. 2 alin.3 și ale art. 27 alin 1 din OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru aceste motive, instanța va respinge recursul formulat menținând sentința primei instanțe ca legală și temeinică, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304.pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții, C și, împotriva sentinței civile nr.96/2008 a Curții de Apel Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.NG/3.06.09
Tehnored. 04.06.2009 - 2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Ligia
