Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 752/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 752/
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantele, - și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr. 390/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantele -, C, și pârâtul TRIBUNALUL BRĂILA, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; a fost admisă cererea de preschimbare a primului termen de judecată; în cadrul cererilor de recurs părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA
Asupra cererilor de recurs, înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 390/07.05.2009 pronunțată de către Tribunalul Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, C,.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească fiecăruia dintre reclamanți drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.02.2007 până la data pronunțării - 07.05.2009 și în continuare până la data modificării legislative, în raport de perioada lucrată, actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții,.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanții, C, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1.02.2007 până la data pronunțării și în continuare până la data modificării legislative care să reglementeze acest spor, în raport de perioada lucrata de fiecare reclamant. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că își desfășoară activitatea ca personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Făurei, cu precizarea că C, au încetat activitatea la data de 1.07.2007 ca urmare a pensionării, și au fost încadrate începând cu data de 20.12.2007, iar a fost încadrată data de 14.03.2007. Prin sentința civilă nr. 263.11.04.2008, definitivă și executorie, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Brăilas -a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară începând cu data de 3.10.2004 până la data de 01.02.2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant. Totodată, reclamanții au mai precizat că prin Decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul în interesul legii stabilind că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 și deși deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii, pârâții au refuzat acordarea acestui spor pentru viitor în lipsa unei sentințe civile prin care să fie acordat. Reclamanții au solicitat obligarea și pe viitor întrucât dispozițiile deciziei în interesul legii trebuie aplicate întocmai ca și legea și câtă vreme Decizia ÎCCJ a recunoscut acest drept și pentru viitor nu mai poate fi vorba de un prejudiciu eventual ci de unul cert.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea pretențiilor formulate de reclamanți deoarece începând cu luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv nr.OG 8/24.01.2007, iar potrivit art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996. S-a arătat că recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. 21/10.03.2008 a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, dar sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinare, a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG 83/2000, iar art. 30 din nr.OG 8/2007 prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996, astfel că urmează să se aprecieze asupra pretențiilor reclamanților întrucât din februarie 2007 intrat în vigoare OG 8/2007, noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, iar sporul de 50% nu mai subzistă, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe. În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea acestui spor și pentru viitor, a arătat că instanța urmează a aprecia.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:
Reclamanții, au calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Făurei, reclamantele C, au deținut funcția de grefier la aceeași instanță dar în prezent și-au încetat activitatea prin pensionare, iar reclamanta are funcția de grefier-arhivar în cadrul Judecătoriei Făurei, acești reclamanți făcând parte din personalul auxiliar de specialitate al instanței în conformitate cu dispozițiile art. 3 al. 1 din Legea nr. 567/2004. Reclamantele și sunt angajate la Judecătoria Făurei în funcția de aprod, respectiv agent procedural, făcând parte din personalul conex personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004 (adresa nr.1658/41A/7.05.2009 emisă de Tribunalul Brăila ).
Prin decizia 21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a constatat că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar.
Instanța Supremă a decis că norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23/1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică. A mai statuat de asemenea că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 23/1 din Legea nr. 56/1996 să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Față de considerentele deciziei nr. 21/10.03.2008 tribunalul a apreciat că nu pot fi reținute susținerile pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI din întâmpinări referitoare la OG 8/2007, ordonanță care de altfel este și anterioară deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 263/11.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăilas -a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila la plata către fiecare din reclamanții, C, a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru începând cu data de 03.10.2004 până la 01.02.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant.
Având în vedere că potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, tribunalul constată că cererea reclamanților -, C, privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este fondată, aceștia făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate avut în vedere prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la reclamanții și, față de calitatea acestora de personal conex, tribunalul a constatat că acțiunea acestora este nefondată întrucât nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate avut în vedere prin decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, neavând astfel dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul a admis ca fondată acțiunea formulată de reclamanții -, C, și față de perioada reținută prin sentința nr. 263/11.04.2008, tribunalul a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească acestor reclamanți drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.02.2007, până la data pronunțării - 07.05.2009 și în continuare până la data modificării legislative, în raport de perioada lucrată, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Totodată, tribunalul a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamantele și, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Potrivit disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salarul de bază brut lunar.
Acest text trebuie interpretat sistematic în ceea ce privește sintagma "personalul auxiliar de specialitate" prin raportare la ceea ce reprezenta în contextul legislativ al anului 1996 "personal auxiliar de specialitate". Astfel, anterior Legii nr. 567/2004, în categoria personalului auxiliar al justiției erau incluși și agenții procedurali și aprozii.
În consecință, au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr civilă.
A formulat recurs și pârâta Curtea de APEL GALAȚI, arătând că, în ședința din data de 27.05.2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul, pe de altă parte.
De asemenea, art. 4 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 și nr.OG 8/2007.
A invocat, în drept, disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă.
De asemenea, a declarat recurs pârâta Ministerul Justiției, pentru motivul că, din februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor, G nr. 8/2007 și de la acea dată, nu mai subzistă acordarea acestui spor.
A invocat, în drept, disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Intimata Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamante ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică, acestea făcând parte din personalul conex și nu auxiliar de specialitate. A mai precizat intimata că funcția de șofer nu a fost prevăzută de Legea nr. 50/1996 ca având dreptul la sporul de 50%, dar aceste precizări nu au legătură cu situația de fapt întrucât reclamantele recurente nu au funcția de șofer, ci de agent procedural și aprod.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul declarat de către reclamante este fondat iar recursurile declarate de către pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
1. Recursurile declarate de pârâți sunt nefondate.
Astfel, în cauză, la data de 10 martie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, apărările formulate de pârâtele intimate Curtea de APEL GALAȚI și Ministerul Justiției nu pot fi reținute ca întemeiate iar acțiunea promovată de reclamanți este fondată.
Referitor la susținerile recurenților pârâți cu privire la faptul că ulterior, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin G nr. 8/2007, instanța nu o reține ca întemeiată.
Astfel, se observă că decizia nr. 21/10.03.2008 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, deci, la data pronunțării deciziei, se cunoșteau prevederile acestei ordonanțe și, totuși, instanța superioară a recunoscut dreptul categoriilor respective de personal de a beneficia de sporul de 50%. Situația învederată de către pârâți ar fi putut fi luată în considerare numai în situația în care ar fi fost abrogată Legea nr. 50/1996 după pronunțarea deciziei în cadrul recursului în interesul legii. Odată interpretat actul normativ de către instanța superioară, nici o altă instanță nu poate da o interpretare diferită, pe baza unor norme legislative existente deja la data pronunțării întrucât s-ar diminua în tot efectul și importanța unui recurs în interesul legii.
1. Recursul declarat de către reclamantele și este fondat.
Astfel, instanța de fond a considerat că reclamantele, în calitate de personal conex, nu ar beneficia de sporul de stres de 50% și nu li s-ar aplica decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța nu reține aceste susțineri și nici apărările intimaților pârâți ca fiind întemeiate.
În argumentarea punctului lor de vedere, intimații pârâți se raportează la dispozițiile Legii nr. 567/2004.
Însă instanța se raportează la modul de formulare a dispozitivului deciziei nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin acest dispozitiv se constatată că inclusiv personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunarși după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Deci, interpretarea dată este în sensul că subzistă efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 și în continuare.
În consecință, instanța trebuie să se raporteze, atunci când stabilește ce categorii de personal au dreptul la sporul de stres de 50%, la prevederile Legii nr. 50/1996 și să aibă în vedere ce salariați beneficiau de sporul respectiv.
Astfel, în anexa nr. 2 Legii nr. 50/1996, la punctele 24 și 25 din cadrul capitolului A ( Coeficienți de multiplicare pentrupersonalul de specialitate auxiliar) sunt inserați inclusiv aprozii și agenții procedurali care beneficiau de dispozițiile art. 47 din lege.
Concluzia logică este, în acest caz, în sensul că se aplică decizia nr. 21/2008 și acestor categorii de personal, care beneficiase de sporul de 50% fiind în categoria personalului auxiliar de specialitate, întrucât în acest sens se poate interpreta dispozitivul deciziei amintite (sintagma "personal auxiliar de specialitate" se raportează la Legea nr. 50/1996 și nu la alte acte normative ulterioare). A interpreta altfel înseamnă a nega, în prezent, un drept care, la un moment dat, a fost recunoscut chiar de către legiuitor, încălcându-se astfel, prevederile Art. 1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, și acțiunea promovată de aceste reclamante este fondată urmând a fi admisă ca atare.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul declarat de pârâtele Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
Se va admite recursul declarat de reclamantele și, potrivit disp. art. 312 alin. 1, 2, 3..pr. civilă corob. cu art. 304 pct. 9.pr. civilă și se modifica în parte sentința civilă recurată iar, în rejudecare, se va admite acțiunea reclamantelor recurente cu consecința obligării pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar de la data de 01.02.2007 până la data pronunțării 19.08.2009 și în continuare până la data modificării legislative, în raport de perioada lucrată, actualizate cu indicele de inflație până la data plăți.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU MAJORITATE DE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamantele, - și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr. 390/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Modifică în parte sentința civilă nr. 390/07.05.2009 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
ADMITE acțiunea formulată de reclamantele, - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL BRĂILA.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantelor drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.02.2007, până la data pronunțării 19.08.2009 și în continuare până la data modificării legislative, în raport de perioada lucrată, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr. 390/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 19 August 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel |
Grefier, |
opinie majoritară: - -/04.09.2009
opinie separată: - -/08.09.2009
: 20 ex.//14 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
CU OPINIA SEPARATĂ A D- JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Opinie separată în sensul respingerii recursului declarat de reclamantele și.
Consider că și acest recurs trebuia respins întrucât așa cum a reținut și instanța de fond aceste reclamante nu fac parte din categoria de personal care este îndreptățit la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică, în sensul că nu mai au calitatea de personal auxiliar de specialitate ci de personal conex.
Prin Decizia nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5/2008, a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, ezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 567/2004(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Funcțiile de agent procedural, aprod și șofer sunt conexe funcției de personal auxiliar de specialitate, dar nu se includ în aceasta, ca urmare consider că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu i se cuvine și personalului conex.
Faptul că în anul 1996 uncțiile de agent procedural și aprod erau incluse în personalul auxiliar de specialitate, este irelevant. Obiectul acțiunii este plata acestui spor pentru perioada ulterioară datei de 01.02.2007, dată la care reclamantele, prin voința legiuitorului, își pierduseră calitatea de personal auxiliar de specialitate, fiind incluse în categoria personalului conex.
Judecător, |
Judecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
