Pretentii civile. Speta. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 754/
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul instituției în B,--3, sector 1, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și reclamanții, cu domiciliul ales la Judecătoria Târgu Bujor, cu sediul în localitatea Târgu B,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 523/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimații -, domiciliată în localitatea Târgu B, sat, jud. G, moștenitor legal al recurentei reclamante, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul instituției în B,--3, sector 1, TRIBUNALUL G și CURTEA DE APEL GALAȚI, ambele instituții cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: este la al treilea termen de judecată fixat pentru soluționarea recursurilor care sunt legal motivate și scutite de taxă judiciară de timbru; în cadrul cererilor de recurs părțile au solicitat judecarea în lipsă; avându-se în vedere incompatibilitatea unui membru al completului de judecată învestit cu soluționarea recursului, a cărui cerere de abținere a fost soluționată la primul termen de judecată, respectiv 18.05.2009, s-a atașat procesul-verbal privind componența completului de judecată învestit legal cu soluționarea prezentei cauze, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin cererile de recurs formulate de părți s-a solicitat în mod expres ca judecarea să aibă loc în lipsa acestora, declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererilor de recurs, înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 523/17.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată pentru perioada 01.11.2000 - 31.09.2004.
S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL GALAȚI, CURTEA DE APEL GALAȚI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII să plătească drepturile salariile reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.02.2007 la zi, actualizată cu rata inflației la data plății, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 1690/28.03.2008 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, și au solicitat obligarea pârâților Tribunalul Galați, Curtea de APEL GALAȚI, Ministerul - B și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, plata drepturilor salariale cu luarea în considerare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică cu 50% din salariul brut, pe perioada 01.11.2000 - 31.09.2004 și începând cu 01.02.2007 la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant în parte, obligarea pârâților Tribunalul Galați și Curtea de APEL GALAȚI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
De asemenea, au solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru opozabilitate.
Motivându-și în fapt acțiunea că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalului auxiliar de specialitate, beneficiau de "un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000. Însă procedându-se astfel, au susținut reclamanții, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000, privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe, doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000, s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Au mai precizat reclamanții, că deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Reclamanții, au susținut că situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, unde ICCJ, prin Decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul în interesul legii.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A susținut, că succesiunea în timp a actelor normative, la care au făcut referire reclamanții prin acțiunea dedusă judecății, impune concluzia că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, și-a produs efectele până la data de 1 octombrie 2000, când urmare abrogării exprese prin OG nr. 83/2000, acest drept a încetat să mai existe, nemaiputând să fie pretins și nici acordat.
Pârâtul Ministerul -, prin întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani, de la data introducerii acțiunii, respectiv pentru perioada 01.11.2000 - 31.09.2004.
Pe fondul cauzei, a susținut că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, au fost abrogate total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Doar legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și prin urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri, se acordă anumitor categorii de salariați.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
La termenul din 17.04.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Potrivit disp. art. 137.pr.civilă, instanța a analizat mai întâi excepțiile invocate.
Conform art. 1 și art. 3 din nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii acestuia.
Având în vedere că acțiunea a fost promovată la data de 28.03.2008, instanța a reținut că pretențiile reclamanților anterioare datei de 31.09.2004, sunt prescrise, motiv pentru care au fost respinse ca atare.
Nu au fost reținute apărările reclamanților referitoare la întreruperea cursului prescripției, întrucât recunoașterea unei salarizări discriminatorii a vizat doar acordarea diferențiată a sporului anticorupție. În nici o situație, pârâții nu au recunoscut existența dreptului magistraților și celorlalte categorii de personal din justiție la acordarea sporului de risc și suprasolicitare, pentru a fi incident art. 16 lit. a din Decretul Lege nr. 167/1958.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În prezenta cauză, reclamanții - în calitate de personalul auxiliar de specialitate și personal conex, nu au nici un raport juridic cu Ministerului Finanțelor Publice, așa încât acesta din urmă să poată fi obligat la plata drepturile salariale solicitate prin acțiune.
Mai mult, disp. art. 282 din Codul muncii, stabilesc în mod expres părțile într-un conflict de muncă - respectiv salariat, angajator, sindicate, patronate, Ministerul Finanțelor Publice neavând nicio calitate din cele menționate.
În acest sens, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată și a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Instanța, față de dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5/2008, prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Întrucât problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale și apărările pârâtei fiind înlăturate.
Cu privire la actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație, s-a apreciat că au incidență prevederile art. 1082 din cod civil și art. 161 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, a fost admisă în parte acțiunea, au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.02.2007 - la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant.
Văzând dispozițiile Decretului Lege nr. 92/1976, au fost obligați pârâții să efectueze în carnetele de muncă ale reclamanților, mențiunile corespunzătoare, cu privire la drepturile salariale acordate.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
A solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive întrucât nu are calitatea de angajator al reclamanților, citarea sa fiind doar pentru opozabilitate.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, înlăturarea obligării sale la plată.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 299, art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Au declarat recurs și reclamanții, și, considerând-o în parte nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Au apreciat că acțiunea nu este prescrisă pentru perioada 01.11.2000 -31.09.2004 întrucât, prin Strategia de Reformă a Sistemului Judiciar pe perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării și, astfel, s-a constatat o recunoaștere explicită a acestei discriminări, la momentul publicării Strategiei - 01.04.2005 prin G nr. 232/2005. Astfel, devine aplicabil art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
Au depus la dosar practică judiciară.
A declarat recurs și pârâtul Ministerul -, considerând sentința criticabilă pentru motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr. civilă.
A învederat că, potrivit art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, art. 47 fost abrogat.
A mai arătat faptul că OG nr. 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2000.
A mai învederat că adoptarea OG nr. 83/2000a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în Legea nr. 154/1998.
În aceste condiții, nu există nici un fundament legal pentru a reține că s-au încălcat normele de tehnică legislativă.
Intimatul pârât Ministerul - a formulat întâmpinare față de recursul declarat de către reclamanți, considerând soluția primei instanțe legală și temeinică în ceea ce privește perioada prescrisă.
Recurentul pârât Ministerul - a depus la dosar "Note scrise" prin care își completează motivele de recurs cu noi motive însă Curtea amintește faptul că, potrivit disp. art. 303 alin. 1.pr. civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Ori, hotărârea recurată s-a comunicat pârâtului la data de 19.05.2008, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare iar notele scrise au fost depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 04.02.2009. Potrivit disp. art. 129 alin. 1.pr. civilă, părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinele și termenele stabilite de lege. Motivele de recurs invocate prin notele scrise privesc fondul cauzei și nu fac parte din motivele de ordine publică prevăzute de art. 306 alin. 2.pr. civilă. In aceste condiții, instanța se consideră investită cu motivele de recurs inițiale, așa cum au fost formulate în termenul legal prevăzute de art. 303 alin. și 2.pr. civilă și va analiza doar aceste motive de recurs nu și pe cele exprimate prin "Notele scrise".
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este întemeiat, în baza disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Astfel, potrivit disp. art. 27 din G nr. 137/2000, această instituție nu poate fi chemată în judecată decât pentru opozabilitate, în calitate de expert în cauzele de discriminare, nicidecum pentru a fi obligat la plata unor drepturi salariale solicitate de către angajații altor instituții.
În consecință, recurentul pârât nu are calitate procesuală de pârât în cauza de față, în mod nelegal fiind admisă acțiunea în contradictoriu cu acesta și obligat la plata unor drepturi salariale, deși nu avea calitatea de angajator și fusese chiar chemat în judecată de către reclamanți doar pentru opozabilitate, așa cum se precizează prin acțiunea introductivă.
Recursul declarat de către pârâtul Ministerul - este nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea a fost corect admisă față de decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție astfel că motivele de recurs invocate de către pârâtul Ministerul - nu pot fi reținute, față de disp. art. 329.pr. civilă.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
În consecință, recursul declarat de către pârâtul recurent Ministerul - este nefondat.
Curtea apreciază ca fiind nefondat și recursul declarat de către reclamanți în ceea ce privește perioada considerată ca fiind prescrisă.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică în ceea ce privește această excepție.
Astfel, potrivit disp. art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În speță, termenul de prescripție a început să curgă de la data publicării G nr. 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Ori, pentru pretențiile aferente perioadei 01.11.2000 - 31.09.2004, termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit, succesiv, până cel târziu la data de 31.09.2007 ori, acțiunea a fost înregistrată la data de 28.03.2008.
Susținerea reclamanților exprimată în sensul că se constată o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul adoptării Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, respectiv 30.03.2005, prin nr.HG 232 și ar deveni aplicabile disp. art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 nu poate fi reținută ca întemeiată.
Chiar și acceptând argumentul că s-a întrerupt cursul prescripției extinctive și un nou termen ar începe să curgă începând cu data intrării în vigoare a nr.HG 232/30.03.2005, instanța observă că termenul de prescripție, astfel calculat, s-ar împlini succesiv, cel târziu la data de 01.04.2008 ori, acțiunea a fost introdusă la data de 28.03.2008, chiar și în aceste condiții fiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
În al doilea rând, instanța apreciază că nu a avut loc nici o recunoaștere prin adoptarea nr.HG 232/2005, în care se precizează doar că se va asigura salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar, situație ce nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, actul normativ invocat făcând referiri în general la sistemul de salarizare și nu, în mod special, la sporul de risc și suprasolicitarea neuropsihică.
Practica judiciară depusă de către reclamanți nu este obligatorie pentru instanțe întrucât nu este izvor de drept iar, potrivit Constituției, judecătorul este obligat să se supună numai legii.
Față de aceste argumente, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, în mod corect s-au respins ca fiind prescrise pretențiile solicitate pe perioada indicată.
Față de toate considerentele expuse mai sus, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3.pr. civilă, se va admite recursul declarat de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul înlăturării mențiunii privind obligarea acestui pârât la plata către reclamanți a drepturilor salariale solicitate.
Se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de către pârâtul Ministerul - și reclamanți, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr civilă.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul instituției în B,--3, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 523/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul de fond nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 523/17.04.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Înlătură mențiunea privind obligarea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de bază brut lunar pentru perioada 01.02.2007 - la zi, actualizată cu rata inflației la data plății.
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de reclamantele, și și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 523/2008 a Tribunalului Galați.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 19 August 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Anica Ioan |
Grefier, |
: - -/28.08.2009
: 19 ex.//14 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat 17 ex./18.09.2009
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Anica Ioan
