Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 805/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 805
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de Directia Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. nr.124 din 25.11.2008 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr-), intimați fiind, -, -, -, ( Fostă ) -, R, -, -, -, -, -, -, ( ), ( ), -, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Suceava, Tribunalul Neamț, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Bacău, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Iași, Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Tribunalul Galați, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Suceava, a și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata I, în nume propriu și ca apărător al intimatelor, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al cincilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul al dezbateri.
Intimata a,având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului Iași. Solicită de asemenea, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, apreciind că nu este operantă în cauză. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.1604/99/10.04.2008 pe rolul Tribunalului Iași și, în urma apariției nr.OUG75/11.06.2008, sub nr.527/45/03.07.2008 pe rolul Curții de APEL IAȘI, reclamanții, -, -, -, - (fostă ), R, -, -, -, -, -, (), (fostă ), (), -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Tribunalul Suceava, Tribunalul Neamț, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.01.2000-01.06.2004, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii - au aratat reclamanții -, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6, pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar. Se constată, așadar, o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul publicării Strategiei - 01.04.2005, prin HG232/2005 - recunoaștere care are repercusiuni asupra termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, conform art. 16 lit. "c" din Decretul nr. 167/1958.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare, invocand excepția lipsei calității procesuale pasive față de reclamanții care sunt încadrați în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, potrivit art.20 pct.1, art.21 din Legea 500/2002 și art.70 din Legea 304/2004.
A mai invocat pârâtul excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând în acest sens dispozițiile art.1 alin.1, art.3 și art.7 din Decretul 167/1958, art.166 din Codul muncii. Cât despre HG232/2005, susține pârâtul că nu poate întrerupe prescripția, deoarece nu cuprinde referiri la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel încât nu poate produce efectele unei recunoașteri explicite a discriminării.
Pe fond pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996 fost abrogat prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Astfel, Art. I pct.42 din actul normativ menționat prevede: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18.11.1999, se modifică și se completează după cum urmează: 42. Articolul 47 se abrogă".
A mai aratat pârâtul că OG83/200 a adus modificări și completări în privința tuturor categoriilor a căror salarizare se făcea conform Legii 50/1996. Prin abrogarea totală și explicită a art.47 din Legea 50/1996 sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a mai fost acordat nici unea dintre categoriile vizate, atât cea a magistraților cât și cea a personalului auxiliar de specialitate. Prin art.I pct.43 din OG83/2000 a fost abrogat al.4 al.art.48 din Legea 50/1996 si că este o opțiune a legiuitorului de a stabili dacă și ce sporuri se acordă salariaților.
A mai aratat pârâtul că în mod nefondat reclamanții solicită actualizarea sumelor în funcție de rata inflației la data plății efective, întrucât potrivit art.1088 civ dobânda stabilită de lege este datorată doar de la data cererii de chemare în judecată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să-i confere calitatea procesuală pasivă în cauză.
Reclamantul, cu cererea înregistrată la data de 27 mai 2008, precizat că a formulat acțiunea doar pentru perioada în care a fost judecător la Judecătoria Iași, că renunță la judecata în contradictoriu cu Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Intervenienții a, - au formulat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor cereri de intervenție în interes propriu solicitând obligarea primilor pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui intervenient, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada perioada în care au funcționat la aceste instanțe, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la cererile de intervenție solicitând respingerea acestora, argumentând că nu sunt îndeplinite cerințele art.49 al.1 din pr.civ, intervenienții neinvocând un drept propriu.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod proc.civ. Curtea de Apel ca instanta de fond a reținut că ambele sunt nefondate, urmând a fi respinse.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției Curtea a reținut că atragerea în judecată vizează doar raporturile în care acesta are calitate de ordonator principal de credite.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.Prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea a constatat că este nefondată. Nu se poate pune problema prescripției dreptului material la acțiune în condițiile dreptului comun, atât timp cât dreptul subiectiv a fost abrogat prin OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001; ori, exercitarea dreptului la acțiune în sens procesual presupune preexistența unor drepturi subiective recunoscute în dreptul pozitiv. În cazul de față, titularii dreptului subiectiv au fost într-o imposibilitate juridică de a-și exercita dreptul la acțiune pentru valorificarea dreptului subiectiv abrogat.
Așadar, instituția prescripției extinctive nu poate fi incidentă în ipoteza în care titularul dreptului subiectiv este privat de acesta ca urmare a abrogării normei care a recunoscut dreptul subiectiv respectiv. Abia de la declararea neconstituționalității normei prin care a fost abrogat dreptul subiectiv începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de Decretul 167/1958 și Codul muncii.
În speță, prin Decizia 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat neconstituționalitatea normei de abrogare a art.47 din Legea 50/1996( reținându-se că, prin depășirea limitelor legii speciale de abilitare, au fost încălcate dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin 1 din Constituția României), conform art.329 Cod proc. civ. fiind obligatorie pentru toate instanțele de judecată. În raport de aceasta, termenul de prescripție a fost respectat.
Analizând fondul cauzei, prima instanța reținut următoarele:
Conform tabelelor și copiile cărților de muncă depuse la dosar reclamanții au avut în perioada de referință, reținută prin dispozitiv, calitatea de magistrați și personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor pârâte.
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. Curtea de Apel a constatat că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.11.2000 (data abrogării art.47 din Legea 50/1996 prin OG83/2000), fiecare în raport de data intrării în raporturi de muncă cu pârâții și până la momentul în care au existat aceste raporturi, așa cum s-a reținut prin dispozitiv.
Având în vedere că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate la data de 01.11.2000, acțiunea formulată pentru perioada 01.01.2000-31.10.2000 a fost considerata nefondată, întrucât magistrații și personalul auxiliar de specialitate au beneficiat de acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acțiunea reclamanților, - a fost respinsă dat fiind faptul că în intervalul 01.11.2000 - 01.06.2004 nu au avut calitatea de angajați ai instituțiilor pârâte, iar în ceea ce-l privește pe reclamantul acesta, începând cu data de 15.11.2002 a fost angajat ca personal contractual, nefiindu-i aplicabilă legislația specială de salarizare, incidentă în cauză. Abia prin OG8/2007 șoferii au fost incluși în categoria personalului conex celui de specialitate și au fost salarizați potrivit legii speciale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor,criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că, în condițiile în care nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire intimatii, nu are calitate procesuală pasivă, în cazul de față raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Ministerul Justiției susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Invocând dispozițiile art. 1,3, 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 Codul muncii recurentul consideră că prima instanță a pronunțat o soluție greșită, dreptul material la acțiune fiind prescris.
Intimatii nu au depus întâmpinare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 01.06.2004.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea retine ca prescripția începe să curgă de la data la care fiecare din drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008.
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. În plus nici nr.HG 232/2005 nu poate fi considerata ca fiind întrerupătoare de prescripție.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii, reclamanții nu sunt îndreptățiți să pretindă drepturile salariale solicitate, acestea fiind in totalitate anterioare intervalului de 3 ani de la introducerea acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 01.06.2004 se vădesc a fi prescrise, astfel că pentru această perioadă acțiunea va fi respinsă pe aceasta exceptie pentru toti reclamantii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă combinat cu art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților si va modifica în parte sentința în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului la acțiune și respingerii pentru intreaga perioada a acțiunii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași,Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Cât privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea îl va respinge ca fiind nefondat.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanti, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 124 din 25.XI.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescriptiei dreptului la acțiune invocată de paratul Ministerul Justiției și Libertăților.
Respinge ca prescrisa extinctiv acțiunea formulata de reclamanții, -, -, -, - (fostă ), R, -, -, -, -, -, (), (fostă ), (), -, -, si. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Tribunalul Neamț, Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Economiei și Finanțelor si cererea de intervenție principala formulata de intervenienții a, si - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru intreaga perioada 01.01.2000-01.06.2004.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursurile declarate de reclamanta si paratul Ministerul Economiei și Finanțelor impotriva aceleiasi hotarari.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tenored.
2 ex.-09.07.2009.
Curtea de APEL IAȘI:-;
- -.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu
