Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 804/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 804
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulat de Curtea de Conturi B și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 1 din 2.09.2008 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr-), intimați fiind și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă. Nu s-a răspuns la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2000 - 1.03.2005 invocată, din oficiu, de instanță la termenul anterior, ca motiv de ordine publică.
S-a dat citire raportului asupra celor două recursuri, potrivit căruia acestea au fost declarate în termen și motivate.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr. 475/45/23.06.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi B, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioadele 01.01.2000 - 01.03.2005, 01.02.2007 - în prezent, și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a funcționat ca procuror financiar în cadrul Curții de Conturi I, iar apoi ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2002.
Prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată în data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s-a constatat îndreptățirea sa în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie are caracter de obligativitate pentru instanțele de judecată.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii - arată reclamanta -, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6, pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar. Se constată, așadar, o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul publicării Strategiei - 01.04.2005, prin HG232/2005 - recunoaștere are repercusiuni asupra termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, conform art. 16 lit. "c" din Decretul nr. 167/1958.
În subsidiar, consideră reclamanta că drepturile bănești solicitate i se cuvin cu titlu de despăgubiri generate de aplicarea discriminatorie a art. 47 din Legea nr. 50/1996 raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 567/2004.
Aceasta deoarece până la 01.01.2005 sporul de 50% i se cuvenea direct și explicit și i se recunoștea faptul că lucra în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În susținerea acțiunii au fost depuse carnetul de muncă și sentința civilă nr. 918/18.06.2008 a Tribunalului Iași.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus un punct de vedere.
Prin sentința nr. 1 din 2.09.2008, Curtea de APEL IAȘIa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi B, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâta Curtea de Conturi B să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul (indemnizația) de bază brut lunar pentru perioada 01.01.2000-01.03.2005, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății sumelor datorate reclamantei.
A respins acțiunea reclamantei privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază pentru perioada 01.02.2007-02.09.2008 și în continuare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008 dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
În perioada 01.01.2000-01.03.2005, reclamanta a avut funcția de procuror financiar în cadrul Curții de Conturi I, iar din 02.08.2005 a fost numită procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
Potrivit art. 56 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, procurorii financiari beneficiau de sporurile salariale prevăzute pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, deci și de sporul de suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin raportare la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2008, reclamanta este îndreptățită la plata sporului de risc și suprasolicitare de 50% calculat la indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.01.2000-01.03.2005, instanța urmând a admite acțiunea în ceea ce privește această perioadă, obligând Curtea de Conturi la plata acestui spor, actualizat în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 500/2002 și art. 1 din OUG22/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce sumele necesare efectuării plății sumelor datorate reclamantei, având în vedere că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Însă, având în vedere că începând cu data de 01.02.2007 reclamanta are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, dar această instituție nu a fost chemată în judecată în calitate de pârât, instanța va respinge acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți, privind acordarea sporului de 50% începând cu 01.02.2007 și pe viitor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice susține, în primul rând, că instanța de fond a încălcat cu bună știință principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, preschimbând în mod abuziv termenul de judecată.
Mai consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, sens în care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive. Nu există raporturi juridice între el și reclamantă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurenta Curtea de Conturi a României susține că, în mod greșit, instanța a reținut susținerile reclamantei privind faptul că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare și după abrogarea sa, în cursul lunii august 2000, prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000.
S-a invocat din oficiu, în condițiile art. 306 alin. 2 și art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, precum și art. 18 din Decretul nr. 167/1958, ca motiv de ordine publică, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile solicitate de reclamantă aferente perioadei 1.01.2000-1.03.2005.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a motivului de ordine publică invocat din oficiu, Curtea constată următoarele:
Prezenta cauză a fost soluționată de prima instanță la data de 2.09.2008, când a fost preschimbat termenul de judecată stabilit inițial, respectiv 12.09.2008. Recurentul Ministerul Finanțelor Publice susține că prima instanță nu a respectat procedura de citare a părților și l-a lipsit de posibilitatea formulării unei apărări eficiente în cauză. Din examinarea dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, se constată, însă, că recurentul a fost citat pentru termenul preschimbat din data de 2.09.2008, citația fiind primită la data de 14.07.2008.
Prin urmare nu se poate constata nici încălcarea principiului contradictorialității, recurentul fiind citat pentru termenul când a fost soluționată cauza, și nici încălcarea dreptului la apărare, fiind evident că, de la data de 14.07.2008, până la data de 2.09.2008, recurentul avea suficient timp pentru a formula o apărare eficientă în cauză.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice, aceasta este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamantă, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamantă, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de acestea nu erau prevăzute într-un titlu executoriu. Prin urmare, recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Cu privire la recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, care va fi examinat prioritar prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu, se constată că acesta este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, solicitat de intimata reclamantă, este un drept salarial.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Intimata a solicitat plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1.01.2000, până la data de 1.03.2005, însă acțiunea a fost formulată la data de 23.06.2008, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru drepturile salariale succesive aferente acestei perioade.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție, invocată de intimată prin acțiunea introductivă, Curtea constată că, în cazul drepturilor salariale, sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 2 Codul muncii. Potrivit art. 166 alin. 2 Codul muncii, termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Guvernul României, care a adoptat HG nr. 232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, nu este debitorul obligației de plată a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, deci actul normativ menționat nu poate avea efectul unei recunoașteri din partea debitorului, care să întrerupă cursul prescripției.
Mai mult, plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000-2004, pentru care s-a și prevăzut necesarul de 14 milioane EURO în bugetul Ministerului Justiției, nu are în vedere drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ci alte drepturi salariale pentru care nu existau hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004.
Așadar, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu este întemeiată.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge, ca prescrisă extinctiv, acțiunea formulată de reclamantă privind plata sporului de 50% pentru perioada 1.01.2000-1.03.2005. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și se va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr.1/02.09.2008 a Curții de APEL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.01.2000 - 01.03.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pt. judecător aflat în, Pt. judecător aflat în,
Grefier,
- -
Red.
Tehnored./
Curtea de APEL IAȘI:
- -
-
14.VII.2009.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
