Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Sentința 81/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BAC
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 81
Ședința public de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECTOR
- - - JUDECTOR
ASISTENȚI JUDICIARI - - -
- -
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civil formulat de reclamanții în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNG INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect "drepturi bnești".
Dezbaterile au avut loc în ședința public din data de 13.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședinț din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra cauzei civile de faț, reține urmtoarele:
Prin cererea de chemare în judecat înregistrat la Tribunalul Bac u sub nr- reclamanții au chemat în judecat în calitate de pârâți Parchetul de pe lâng Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BAC U, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bac u, Statul Român - reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra și prin hotrârea ce se va pronunța:
1. s se constate discriminarea cauzat în raport de prevederile art. 1 lit. e pct. 1 și art. 27 din OUG146/2007;
2. s fie anulat situația creat prin discriminare prin acordarea unei despgubiri echivalente cu sumele reprezentând primele de concediu pe anii 2003 - 2006, iar în cazul reclamantei pentru anii 2005 - 2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plții efective;
3. s fie obligat Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BAC U și Parchetul de pe lâng Tribunalul Bac u s efectueze mențiunile corespunztoare în canetele de munc.
In motivarea cererii s-a artat c prin OUG146/2007 a fost reglementat modalitatea de plat a primelor acordate cu ocazia plecrii în concediu de odihn în baza prevederilor din actele normative a cror aplicare a fost suspendat prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare în perioada 2001 - 2006.
Susțin reclamanții c au fost și continu s fie discriminați în raport cu toate categoriile sociale din sistemul public inclusiv în raport cu personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete.
Consider reclamanții c prin adoptarea OUG146/2007 au fost înclcate prevederile art. 1 alin.2 lit. e pct. 1 din OG137/2000 și c prin dispozițiile actului normativ sus-menționat se aplic un tratament diferențiat și discriminatoriu între magistrații din cadrul puterii judectorești și celelalte categorii de salariați din sectorul bugetar, acesta nefiind justificat în mod obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a acestuia fiind inadecvat.
In plus se susține faptul c reintroducerea primelor de concediu prin art. 24/1 din OUG27/2006 reprezint o dovad în plus a faptului c au vocație la acest drept.
Au invocat reclamanții în susținerea cererii practica Curții Constituționale, iar pentru opozabilitate au solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii în întâmpinarea depus a invocat pe cale de excepție lipsa calitții procesuale pasive, motivat de faptul c nu poate avea calitate de pârât într-o cerere întemeiat pe dispozițiile art. 27 din OG137/2000, întrucât, atunci când se invoc înclcarea principiului nediscriminrii, nu poate avea în instanț decât calitatea de expert și de instituție abilitat și investit în aplicarea legislației în materie pe teritoriul României.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâng a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție necompetența material a Tribunalului, solicitând declinarea cauzei spre competent soluționare în favoarea Judec toriei Bac u, raportat la disp.art. 137 cu art. 158 cod pr.civil.
In ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, fcând referire la decizia în interesul legii XXIII publicat în al României nr. 233/martie 2006 prin care s-a stabilit c magistrații și personalul auxiliar au dreptul la prima de concediu numai pentru perioada 2001 - 2002.
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților, Ministerul Finanțelor Publice s ia act de obligativitatea adoptrii unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care s includ alocarea sumelor ce reprezint pretențiile reclamanților.
La termenul din 06.08.2008 în temeiul disp.art. II din OUG75/2008 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea la Curtea de APEL BAC U unde a fost înregistrat sub nr-.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâți care vor fi analizate cu prioritate conform dispozițiilor art. 137 (1) cod pr.civil se rețin urmtoarele:
Referitor laxcepția privind necompetența material a instanței- susține Ministerul Public - Parchetul de pe lâng c speța de faț ar fi de competenț în prim instanț a Judec toriei Bac u în conformitate cu prevederile art. 137 cu art. 158 cod pr.civil. Excepția urmeaz a fi respins avându-se în vedere dispozițiile art. I(1) din nr.OUG 75/11.06.2008 - care stabilesc c - "cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judectorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, precum și potrivit OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești și al parchetelor de pe lâng acestea sunt soluționate în prim instanț de Curțile de Apel".
In ceea ce priveșteexcepția de necompetenț materialinvocat de Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BAC U, conform cu care captul 3 de cerere având ca obiect "obligarea la efectuarea de mențiuni în carnetele de munc" ar fi de competența în prim instanț a Judec toriei Bac u, și aceasta urmeaz a fi respins raportat la dispozițiile art. 17 din cod pr.civil care prevd c " cererile accesorii și incidentele sunt în cderea instanței competente s judece cererea principal".
Referitor laexcepția prescripției dreptului la acțiune- sunt incidente dispozițiile art. 12 din Decretul 167/1958 conform cu care " în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebit".
Fiind vorba așadar de pretații periodice, pentru fiecare dintre acestea curgând un termen distinct de prescripție, și având în vedere durata acestuia de 3 ani ( conform art. 3 alin.1 din Decretul 167/1958) urmeaz a fi admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2003 - 2004.
Analizând fondul cauzei -se rețin urmtoarele:
OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plții primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006 stabilește doar modalitatea efectiv de plat a primelor de concediu pentru personalul din sectorul bugetar care nu a primit aceast prim în perioada 2001 - 2006.
La art. 1 alin.2 din acest act normativ se precizeaz și personalul cruia îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 146/2007, respectiv funcționarii publici, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, și altor categorii de personal care beneficiaz de prime de concediu în baza legilor speciale, categorii în care nu se regsesc reclamanții.
invoc discriminarea și prin faptul c dispozițiile art. 41/1 din Legea 50/1996 au fost abrogate, în condițiile în care prevederi similare care priveau alte categorii sociale din sectorul public au fost numai suspendate.
Este îns de remarcat c OUG146/2007 face referire la deciziile pronunțate de Inalta C de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii, prin care s-a recunoscut dreptul la plata primei de concedii pentru polițiști, funcționari publici, magistrați și personalul auxiliar ( deciziile XII/05.02.2007, LXXVII/05.11.2007 și XXXII/12.12.2007).
De asemenea în considerentele deciziei XXIII/12.12.2005 a s-a reținut cdreptulla plata primei de concediunu se cuvine magistraților pentruperioada 2003 - 2005, deoarece în cazul recunoașterii unui astfel de drept s-ar prelungi valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicrii unui text de lege și dup abrogarea lui. Aceast decizie este obligatorie.
Relevant este și faptul c prin deciziile nr. 818, 819 și 820 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțional s-a pronunțat în sensul c prevederile art. 1, art. 2 alin.3 și art. 27 alin.1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii, și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a mai invocat de Curtea Constituțional c s-ar înclca astfel principiul separației puterilor consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țrii.
In virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativ, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul are competența de a institui, modifica ori abroga norme juridice de aplicare general. Instanțele judectorești nu au o asemenea competenț, misiunea lor constituțional fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din legea fundamental - adic de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența întinderii și exercitrii drepturilor lor subiective.
Cum cererea reclamanților a vizat constatarea existenței unei discriminri în raport cu alte categorii profesionale, vzând deciziile sus-menționate - care sunt definitive și general obligatorii, urmeaz a se respinge cererea reclamanților.
Acțiunea principal fiind respins, pe cale de consecinț urmeaz s fie respins și cererea de chemare în garanție raportat la disp.art. 60 și urm. cod pr.civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOT R ȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2003 - 2004.
Respinge ca nefondat acțiunea pentru perioada 2005 - 2006 formulat de reclamanții, moștenitorii lui, și, în contradictoriul pârâții STATUL ROMÂN - reprezentant de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, sector 5,-, PARCHETUL DE PE LÂNG INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - B,-, PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL BAC U - B,-, jud. B, PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL BAC U, B,-, jud. B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINRII - B, sector 1,--3.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Definitiv.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public azi 15 octombrie 2008.
Cu opinia separat a d-lui asistent judiciar în sensul admiterii în tot a acțiunii.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
Red.sent. - 22.10.
.ct/22 ex.
22.10/07.11.2008
CU OPINIA SEPARAT A DOMNULUI ASISTENT JUDICIAR - -,
care este pentru admiterea acțiunii astfel cum a fost formulat, pentru urmtoarele considerente:
Ordonanța de Urgenț nr. 146 din 19 decembrie 2007 aprobat plata primelor de concediu de odihn suspendate în perioada 2001 -2006, pentru majoritatea categoriilor de bugetari.
În cazul magistraților, prin "grija" legiuitorului, acest drept a fost abrogat prin OUG177/6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, îns aceast acțiune se întemeiaz pe discriminarea în raport cu dispozițiile OUG nr. 146/2007 și nu pe art. 411al.1 din Legea 50/1996.
Magistrații sunt membrii al celei de-a treia puteri în stat, dar, cu toate acestea, tocmai lor - prin respingerea acțiunii - li s-ar înclca egalitatea în drepturi cu ceilalți cetțeni români ( art. 16 alin.1 din Constituție): " cetțenii sunt egali în fața legii și a autoritților publice, fr privilegii și discriminri".
Chiar dac prin legislația intern acest drept ar fi fost desființat în mod abuziv în raport cu alte categorii de bugetari, consider c în prezenta speț suntem în prezența art. 20 alin.(2)din Constituție:"dac exist neconcordanț între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementrile internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Ori, aici, prin legislația intern aplicabil speței au fost batjocorite art. 7 și 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, care garanteaz dreptul tuturor la protecție egal a legii împotriva oricrei discriminri și dreptul la o remunerație echitabil și satisfctoare. Totodat, a mai fost nesocotit și art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ( ratificat prin Decretul 212/1974), articol care garanteaz dreptul la condiții de munc juste și prielnice și la egalitatea de tratament în salarizare, fr nici o distincție.
A mai fost înclcat și art. 14 din Convenția European privind aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la aceast convenție ( care interzice discriminrile). Aceeași legislație intern aplicabil speței contravine și art. 4 din Carta social european revizuit ( ratificat prin Legea nr. 74/1999), care garanteaz dreptul la o salarizare echitabil.
Dac acțiunea ar fi respins, atunci ar fi înclcate și art. 5, 6, 8, 39 alin.1 lit. a, 40 alin.2 lit. c și f, art. 154 alin.3, art. 165 și 155 raportat la art. 1 din Legea 53/2003 ( Codul muncii ); totodat, ar mai fi înclcate și art. 20, 16 alin. 1,53 și art. 41 din Constituție, care garanteaz aplicarea principiului nediscriminrii și în raport cu dreptul la salariu, care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la munc și care nu poate face obiectul unor limitri discriminatorii.
Dac s-ar reține precizarea Înalte Curți de Casație și Justiție, fcut prin decizia XXIII/12.12.2005, prin care s-a stabilit c prima de concediu se cuvine pentru magistrați numai pentru perioada 2001-2002, atunci și aceasta ar fi contrar art. 20 alin.2 din Constituție. Chiar dac are forț juridic obligatorie aceast decizie, consider c la aceast speț instanța ar fi obligat s se raporteze mai întâi la acest art. 20 alin.2 din Constituție.
Referitor la excepția prescripției extinctive, aceasta trebuie respins deoarece, în raport cu OUG nr. 146/2007, aceasta abia a început s curg, fiind sub termenul general de prescripție de 3 ani, instituit de Decretul nr. 167/1958.
Pentru toate aceste motive consider c acțiunea ar fi trebuit s fie admis.
ASISTENT JUDICIAR,
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Gioni Popa
