Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 818/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 818
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții
, G, și împotriva sentinței civile nr.962 din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN.. A. PU- intimat CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești;
La apelul nominal din ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, se solicită judecata în lipsă.
Având în vedere că se solicită judecata în lipsă, în temeiul disdp.art.150 Cod procedură civilă, se declară închise dezbaterile, și, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.730/89/20.03.2008, reclamanții:, G, și au chemat în judecată pe pârâții: CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând obligarea pârâtei Curtea de Conturi la plata primelor de concediu neacordate pentru perioada 2001-2007, actualizată cu indicele de inflație și obligarea pârâtei la menținerea în continuare a plății primelor de vacanță.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, în calitatea lor de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi I, beneficiază de remunerare salarială sub forma unei indemnizați, la fel ca și funcționarii publici.
Deși prin articolul 35 din legea nr.188/1999 s-a legiferat acordarea unei prime de concediu,acordarea acestei prime a fost suspendată prin legile bugetare anuale pentru anii 2006-2007 și reluată efectiv pentru funcționarii publici în anul 2007.
Mai mult, prin nr.OUG146/2007 s-a aprobat plata primelor de vacanță suspendate pentru funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special, iar Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin deciziile nr.XXIII/2005 și nr.LXXVII/2007 asupra admisibilității acordării acestui drept.
Reclamanții au mai arătat că refuzul acordării acestui drept s- făcut cu încălcarea dispozițiilor art.39 din Codul muncii, a prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a Protocolului 12 la aceeași convenție și a art.1 alin.2 lit.e) din nr.OG137/2000, întrucât funcționarii publici din cadrul Curții de Conturi au primit această primă de vacanță
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte. Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că prevederile Legii nr.188/1999 nu se aplică controlorilor financiari conform art.6 din Legea nr.188/1999 și că salarizarea reclamanților s-a făcut în baza unui act normativ special - nr.OUG160/1999, care prevede că drepturile stabilite prin acest act normativ reprezintă unica formă de salarizare a acestora.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat în cauză și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 962/18.09.2008, Tribunalul Vasluia respins excepția prescripției dreptului la acțiune și respins acțiunea formulată de către reclamanții:, G, și, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Curtea de Conturi a României.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că termenul de prescipție nu s-a împlinit întrucât a intervenit o cauză de întrerupere a prescripției, respectiv recunoașterea dreptului pretins.
Pe fond, instanța a reținut următoarele:
Din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi rezultă că profesia de controlor financiar este asimilată personalului de specialitate și a acelui auxiliar întrucât nu exercită prerogative de putere publică - cum este în cazul magistraților.
Salarizarea controlorilor se face printr-un act normativ special, care asimilează expres controlorii financiari personalului de specialitate din cadrul Curții de Conturi, personal contractual ce exercită activitatea în baza unor raporturi de muncă și nu a unor raporturi de serviciu, în sensul legii nr.188/1999.
Din aceste acte normative, coroborate cu prevederile art.6 din Legea nr.188/1999, prima instanță a reținut că profesia de controlor financiar nu se circumscrie calității de funcționar public, astfel încât reclamanții nu sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru discriminarea suferită în raport cu ceilalți funcționari publici, care au beneficiat de prime de concediu.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamanții:, G, și, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a analizat statutul profesiei de controlor financiar.
Astfel, se susține că art.114 din legea nr.188/1999, republicată, prevede că dispozițiile acestei legi se aplică și autorităților administrative autonome, deci inclusiv reclamanților, care lucrează în cadrul Curții de Conturi.
Reclamanții mai invocă și dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.94/1992, potrivit cărora Curtea de Conturi funcționează pe lângă Parlamentul României-fiind autoritate administrativă - și își desfășoară activitatea în mod independent, autonom, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în legile țării.
La termenul de judecată din data de 11.11.2008, Curtea, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, invocat motivul de ordine publică privind pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea competenței altei instanțe (art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă).
Curtea reține că, reclamanții-controlori financiari - au fost numiți în funcție de președintele Curții de Conturi, conform disp.art. art.111 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în forma în vigoare la data acestei numiri.
Având în vedere faptul că funcția în care sunt numiți reclamanții implică exercițiul autorității publice în cadrul organului suprem de control financiar, Curtea de Conturi, cu atribuții de verificare a modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, se reține că aceștia au calitatea de funcționari publici.
Se mai reține că, în urma adoptării Legii nr.217/2008, de modificare și completare a Legii nr.94/1992, controlorii financiari au devenit auditori publici externi.
Prin art.1111alin.1 din Legea nr.94/1992 astfel modificată, s-a prevăzut că personalul de specialitate al Curții de Conturi, inclusiv cel cu funcții de conducere, este supus mobilității în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin modificarea raporturilor de serviciu. Mobilitatea se realizează pentru eficientizarea activității Curții de Conturi și în interesul personalului acesteia, pentru dezvoltarea carierei profesionale.
Aceste dispoziții au prevăzut în mod expres faptul că între reclamanți și Curtea de Conturi a României există raporturi de serviciu și nu raporturi de muncă, astfel încât în mod greșit prima instanță a reținut că aceștia nu au calitatea de funcționari publici.
Potrivit disp.art.3 din nr.OUG160/2000, privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, indemnizația lunară este unica formă de remunerare a acestora, diferențiată, conform Anexei 2 ), în raport cu clasele I-III ale funcției îndeplinite.
Potrivit disp.art.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală. Art.3 din aceeași lege prevede că funcționarul public este persoana numită într-o funcție publică.
Se mai reține că, potrivit disp.art.7 din Statutul funcționarilor publici, funcțiile publice se clasifică în: funcții publice clasa I, funcții publice clasa a II-a și funcții publice clasa a III-a, criteriu avut în vedere și la remunerarea activității prestate de către controlorii financiari, tocmai în considerarea calității lor de funcționari publici.
De altfel, la data intrării în vigoare a nr.OUG43/2006 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, respectiv la data de 19.06.2006, s-a prevăzut expres că persoanele numite în funcția de controlori financiari, devenind auditori publici, potrivit disp.art.73, sunt investiți cu exercițiul autorității publice(art. 46 alin.2).
Chiar dacă la data de 28.06.2006, prin decizia nr.544, publicată în Monitorul Oficial la data de 30.06.2006 Curtea Constituțională a constatat că este neconstituțională Ordonanța de urgență a Guvernului nr.43/2006, dispozițiile acesteia au confirmat, în perioada cât a fost în vigoare, calitatea controlorilor financiari de funcționari publici. Practic, conform art.147 din Constituția României, dispozițiile acestei ordonanțe au fost suspendate de drept, în urma constatării neconstituționalității acestora, începând cu data de 30.06.2006, încetându-și efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul formulat, să se caseze în tot sentința primei instanțe și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, să se trimită cauza spre rejudecare la Curtea de APEL IAȘI -Secția de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții:, G, și împotriva sentinței civile nr. 962 din 18.09.2008 pronunțată de Tribunalului Vaslui, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Curții de APEL IAȘI -Secția de contencios administrativ-fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-22.12.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Vaslui:-;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu
