Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.83/CM
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de reclamantele,, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1522 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, etaj 2, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 10% personal auxiliar de specialitate).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, motivele de recurs fiind depuse la data de 26 noiembrie 2007 și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Față de împrejurarea că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct.2 pr.civ. constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
, -, -, au declarat recurs la 15.04.2007 împotriva sentinței civile nr.1522/19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin cererea adresată Tribunalului Constanța reclamanții, - personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Medgidia - au chemat în judecată MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ( MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea primilor trei pârâți la plata, în solidar, a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 2 aprilie 2004 - 2 aprilie 2007, drepturi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora.
Reclamanții au solicitat, totodată, obligarea pârâților la acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru întreg personalul auxiliar de specialitate.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv, la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a hotărârii, sumele datorate pentru perioadele menționate.
Reclamanții au arătat că în cauză CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII are calitate procesuală doar sub aspectul opozabilității prezentei hotărâri.
În considerente s-a arătat că toți reclamanții fac parte din corpul personalului auxiliar de specialitate.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
Art. 6 alin. 2 Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu care se regăsește și în prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
OG nr. 137/2000 cu modif. și compl. statuează, de asemenea - susțin reclamanții - în sensul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Au fost invocate, totodată, prevederile art. 20 și art. 53 din Constituție, apreciindu-se că restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau libertății.
Contrar acestor principii, au arătat reclamanții, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modif aduse prin nr.OG 83/2000, s-a dispus ca care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii să beneficieze de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație au beneficiat și conducătorii de carte funciară.
S-a apreciat că salarizarea inegală constituie o discriminare fără includerea unui criteriu obiectiv și rațional.
MINISTERUL JUSTIȚIEIa formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondate.
Pârâtul a susținut că atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt stabilite potrivit fișei postului, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin nr. 387/2005.
Astfel, persoana care are stabilite atribuții în fișa postului dintre cele menționate în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 modif. a beneficiat de indemnizația de 10% din salariul brut în măsura în care a rezultat din raportul întocmit în acest sens care a fost atribuția îndeplinită, precum și timpul efectiv lucrat; referatul a stat la baza completării pontajului lunar corespunzător, plata efectuându-se în raport de timpul efectiv lucrat în activitatea respectivă.
Ministerul Justiției a apreciat că în raport de prevederile care reglementează această situație și de procedura concretă de acordare a acestei indemnizații, personalul auxiliar care nu efectuează acest tip de activități nu poate beneficia de acest drept salarial.
A fost, totodată, negată existența unei situații de discriminare, invocându-se interpretarea dată constant de Curtea Constituțională în sensul că principiul egalității nu se opune ca un act normativ să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
S-a considerat că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu contravin art. 6 alin. 2 Codul muncii, întrucât personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, care nu desfășoară activitățile menționate de lege nu pot afirma că depun o muncă egală cu cei care îndeplinesc aceste atribuții, diferite și suplimentare față de cele ale celorlalți membri ai corpului personalului.
Legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație concretizată printr-un procent din salariul brut în raport cu timpul efectiv lucrat, numai personalului care desfășoară activități care implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate.
Pe de altă parte, nu se poate reține culpa Ministerului Justiției pe considerentul că dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modif. și compl. ulterioare sunt discriminatorii, întrucât activitatea de legiferare aparține Parlamentului.
Prin întâmpinare, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a invocat la rândul său, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit art. 138 alin. 2 din Constituția României, această instituție are doar drept de administrare a bugetului de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege aprobată de Parlament ( filele 81 - 84 ).
Conform art. 35 și 36 din Legea nr. 500/2002, ministerul transmite proiectul de buget la Guvern și la Parlament, iar pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a fost respinsă la termenul din 15.06.2007, motivat de faptul că reclamanții au formulat față de acest pârât nu doar pretenții referitoare la plata drepturilor, ci și pe cele privind alocarea la buget a sumelor solicitate, fapt care - din perspectiva apărărilor de fond - atrage competența acestei instituții și implicit, calitatea sa procesuală, de titular al obligației invocate. Astfel fiind, din perspectiva obligațiilor legale atribuite Ministerului Economiei și Finanțelor prin art. 35 și 36 din Legea nr. 500/2002, instituția are în speță calitate procesuală pasivă, cel puțin în raport de petitul al acțiunii, urmând ca această calitate procesuală să fie însă raportată doar la atribuțiile autorității centrale în domeniul elaborării proiectului bugetului de stat, iar nu la eventuale obligații directe născute față de salariații reclamanți.
La solicitarea reclamanților a fost dispusă efectuarea unei expertize judiciare contabile; lucrarea a fost depusă la termenul din 10.08.2007, expertul calculând sumele reprezentând 10% din salariul de bază, conform pretențiilor cuprinse în acțiune.
La termenul din 04.0.2007 au fost comunicate de către Tribunalul Constanța - serviciul contabilitate, conform adresei nr. 143/03.05.2007, datele referitoare la raporturile de muncă ale reclamanților ( filele 56 - 57 ).
Prin cererile înaintate instanței la 25.05.2007, reclamantele, și au formulat cereri de renunțare la judecata prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr.1522/19 septembrie 2007 Tribunalul Constanțaa luat act de renunțarea reclamantelor, și la judecata prezentei cauze.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, Și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL CONSTANȚA, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca neîntemeiată.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, modificată la
1 oct. 2000 prin nr.OG 83/2000,, care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară."
Reclamanții au apreciat că prevederile menționate sunt discriminatorii, întrucât în această modalitate s-a stabilit acordarea unei indemnizații lunare de 10% din salariul brut doar pentru o parte a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, fără să existe o proporționalitate între măsura luată și situația care a determinat-
Potrivit art. 2 din nr.OG 137/2000 modif. prin nr.OG 77/2003,,prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Textul art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 prevede, totodată, că, Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În cauză, s-a reținut că, față demodalitatea concretă de numire a personalului care participă la aceste activități( respectiv, la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, de secretariat în cadrul comisiilor de cercetare a averii și de conducător de carte funciară ), cât și de ceade cuantificare a perioadei de activitate derulate de acest personal- indicator necesar stabilirii drepturilor bănești corespunzătoare - nu se poate invoca existența unei situații de discriminare.
Dispozițiile art. 118 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilesc că,epartizarea personalului în cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate se face de președintele instanței sau de procurorul general ori, după caz, de prim-procurorul parchetului.
Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevede în art. 38 alin. 2 că, ersonalul p. este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției, de către președintele secției, iar prin art. 42 alin. 2 că,Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor.
S-a apreciat că nu constituie discriminare, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, acele prevederi ori criterii care sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Aceasta este și opinia care reiese de altfel din conținutul punctului de vedere exprimat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care arată că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să se refere
( pentru a fi apreciată ca fiind discriminatorie, prin raportare la unul din criteriile prevăzute de art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 ), la persoane aflate în situații comparabile, tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute de art. menționat.
a mai apreciat că în analiza speței urmează să se aibă în vedere dacă diferențierea celor două categorii de grefieri este justificată obiectiv sau dacă activitatea celor două categorii de grefieri este asemănătoare, pentru a putea fi aplicat principiul reglementat prin art. 6 alin. 2 Codul muncii.
În speță, scopul urmărit prin prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, modificată la 1 oct. 2000 prin nr.OG 83/2000 a fost acela de a acorda o justă contraprestație pentru munca depusă de o parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, în sectoarele menționate, iar metoda de atingere a acestui scop a fost una adecvată, anume, acordarea unei salarizări în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Acesta este de altfel și cel de-al doilea motiv pentru care reclamanții nu pot pretinde integral acordarea acestor drepturi - pentru întreaga lor perioadă de activitate - întrucât nici personalul care a participat la efectuarea actelor de procedură în domeniul reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii nu a primit acest drept decât proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Cu privire la acordarea acestei indemnizații în continuare, până la prevederea acestor drepturi pentru întreg personalul auxiliar de specialitate al instanțelor ( anume, după 03.04.2007 - data înregistrării acțiunii ), instanța va reține de asemenea ca neîntemeiate aceste pretenții. Acordarea acestora nu poate fi impusă legiuitorului, care are dreptul de a adopta un act normativ nou sau de a aduce o eventuală modificare textelor incidente; acest drept absolut nu se poate transforma într-o obligație fără să opereze într-un asemenea caz o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este în prezent reglementată prin nr.OG 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/12.07.2007, care prin art. 3 pct. 8 menține stabilirea unei salarizări diferite între grefieri în raport de activitățile desfășurate potrivit sarcinilor alocate.
Astfel, prin textul art. 3 pct. 8 din nr.OG 8/2007 se prevede că, care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Legiuitorul a urmărit să mențină nu o situație de discriminare, ci o justă evaluare a activității acestor salariați, în sensul unei echitabile salarizări pentru activități complexe, stabilite în raport cu timpul efectiv lucrat.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1) Instanța de fond a reținut că este justificată în mod obiectiv plata sporului de 10% pentru care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării și a falimentului, a actelor de executare penală și civilă, dat fiind complexitatea atribuțiilor de serviciu, responsabilitățile și volumul de muncă, dar nu a arătat în mod concret în ce constau acestea.
2)Prin stabilirea și acordarea sporului de 10% din salariul brut, în cadrul aceleiași categorii profesionale, s-a generat în rândul grefierilor inechitate și discriminare, iar potrivit art. 27 alin.1 din OG137/2000, în toate cazurile de discriminare prevăzute de actul normativ, persoanele îndreptățite au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Din cele de mai sus rezultă ca motiv de casare a sentinței civile nr. 1522/19.09.2007 faptul că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii(art. 304 alin.1 pct.9 pr.civ.)
A solicitat totodată Curții să analizeze cauza sub toate aspectele în virtutea disp.art. 3041.pr.civ.
Intimata Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare la 8 ianuarie 2008 prin care a solicitat în principal admiterea recursului și modificarea sentinței învederând totodată că în acest litigiu nu are calitate procesual pasivă.
A susținut că împrejurarea de a gestiona banii publici nu este de natură să-i dea calitate de chemat în judecată întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor doar administrează bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament, la propunerea Guvernului art. 138 alin.2 din Constituția României.
A arătat totodată că proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite, elaborarea proiectului bugetului de stat este un act ce aparține puterii executive sub aprobarea puterii legislative și nu este atributul puterii judecătorești, așa cum reclamanții încearcă să inducă în eroare instanța.
La data de 17.01.2008 a formulat întâmpinare și Ministerul Justiției care a solicitat respingerea recursului ca nefondat învederând în esență următoarele:
1. reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin ordonanța Guvernului 137/2000.
Exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării.
Pe fond au susținut că recurenții - reclamanți nu sunt victime ale discriminării potrivit disp.OG 137/2000.
Conform art. 19 alin.3 din legea 50/1996 numai care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliare, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut.
Unul dintre principiile de bază a sistemului de salarizare este reprezentat de principiul diferențierii salariilor în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii, condițiile de muncă.
După cum a statuat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile.
Jurisprudența Curții nu definește noțiunea de situații analoage sau comparabile acestea fiind chestiuni ce rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
Instanța de fond a reținut corect că nu există discriminare între beneficiari ai sporului de 10% și personalul conex, care nu are nici măcar "vocația de a îndeplini actele și atribuțiile prevăzute de art. 19 alin.3 din Legea 50/1996 rezultă astfel că diferențierea dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective.
Recursul declarat de este nul, însă recursul celorlalți reclamanți este fondat.
Pentru a statua în acest fel Curtea are în vedere următoarele:
1.Recursul declarat de.
Art. 306(1) pr.civ. dispune:" Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal"
Art. 80 din Legea 168/1999 dispune: " Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
Art.303 pr.civ. dispune: " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
Din cuprinsul dovezii de comunicare a hotărârii către rezultă împrejurarea că sentința civilă 1522 din 19.09.2007 i-a fost comunicată la data de 07.11.2007, personal, fiind identificată cu actul de identitate seria - nr.-.
Deși declarația de recurs s-a făcut la data de 15 noiembrie 2007, motivarea recursului s-a depus la o dată ulterioară respectiv la 26 noiembrie 2007.
În urma calculării termenului de motivare a recursului, cu respectarea dispozițiilor legale, mai sus redate, rezultă că ultima zi de motivare a recursului pentru era data de 19.11.2007, în aceste condiții motivarea recursului la 26.11.2007 apare ca fiind tardivă, astfel că sancțiunea din perspectiva art. 306(1) pr.civ. este nulitatea recursului.
Recursul formulat de ceilalți reclamanți este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:
O primă chestiune se impune a fi clarificată sub aspectul motivării recursului de către aceștia în termenul legal după algoritmul de calcul prevăzut de textele legale mai sus redate.
Astfel arătăm că acestor reclamanți recurenți nu li s-a comunicat sentința niciodată Tribunalul Constanța apreciind în mod eronat că aceștia nu au desemnat-o pe decât pentru reprezentarea în fața instanței fără a-și modifica domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură.
. totodată că mandatul dat de reclamanți către nu îndeplinește condițiile art. 68 alin.1 1 și 2.pr.civ. el nefiind dat prin însuși sub semnătură legalizată prin declarație verbală făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință.
Pe fond admiterea recursului are în vedere următoarele considerente
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Această prevedere a fost preluată și de nr.OG 8/2007, care, la art. 3 alin. 8, prevede că: " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
Prin art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a instituit principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, garantat în special în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 alin. 1 din același act normativ definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etc. categorie socială, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Constituție, cetății sunt egali în fața legii fără privilegii și fără discriminări.
Prin art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nicio discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
În aplicarea dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a statuat, în mod constant, că discriminarea este acceptabilă dacă are o justificare obiectivă și rezonabilă.
Într-o societate democrată este o astfel de discriminare aceea care urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru realizarea lui.
Curtea a statuat că egalitatea de tratament este încălcată dacă distincția în discuție nu are justificare obiectivă și rezonabilă și nu urmărește un scop legitim, cu respectarea raportului de proporționalitate între acesta și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Intimatul Ministerul Justiției a invocat faptul că legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri un beneficiu salarial concretizat într-un spor de 10% motivat de complexitatea atribuțiilor de serviciu, de responsabilitățile ce le implică în îndeplinirea acestor atribuții, precum și volumul de muncă.
În concret, acesta nu a arătat de ce munca acestor grefieri ar putea fi considerată mai complexă decât munca celorlalți grefieri, dacă aceștia au un volum de muncă mult mai mare decât ceilalți grefieri pentru ca această motivație să poată fi considerată o justificare obiectivă și rezonabilă pentru această inegalitate de tratament.
Efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a actelor de executare penală și civilă nu implică o calificare deosebită a grefierilor care efectuează aceste acte, fiind posibilă și participarea celorlalți grefieri la efectuarea unor asemenea acte.
Prin stabilirea și acordarea sporului de 10% din salariul brut în cadrul aceleași categorii profesionale s-a generat în rândul grefierilor inechitate și discriminare, iar potrivit art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în toate cazurile de discriminare prevăzute de actul normativ, persoanele îndreptățite au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Pe cale de consecință va fi admis recursul și modificată în parte sentința în sensul admiterii acțiunii și obligării părților la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 2.04.2004 - 2.04.2007 fiind menținute dispozițiile referitoare la respingerea acțiunii lui al cărei recurs este nul cât și cu privire la renunțările la judecată formulate de, și.
Modificarea în parte vizează și menținerea dispozițiilor referitoare la respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata acestor drepturi bănești pentru viitor întrucât drepturile salariale nu erau născute la data formulării cererii și deci obligațiile nu erau ajunse la termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul civil formulat de reclamanta,cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1522 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, etaj 2, sector 1, lui.
Admite recursul civil formulat de reclamantele:,, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1522 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, etaj 2, sector 1.
Modifică în parte sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pârâții la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada 2.04.2004 - 2.04.2007 actualizat cu indicele de inflație.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata drepturilor bănești pentru viitor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.jud. -/22.02.2008
-gref.-
4 ex./22.02.200
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
