Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.84/CM
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1704 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul - reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. -/08.02.2008 - depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimatului reclamant depune întâmpinare la dosarul cauzei și precizează că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatului - reclamant, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.1704/5.10.2007, cu obligarea recurentei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată,conform chitanței onorariu avocat nr. 250/08.02.2008 - depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata:
Reclamantul a chemat în judecată B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la 611,50 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat ca a fost salariat al societății pârâte până la data de 12.05.2006 si pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Astfel, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști aferente perioadei 2005, 2006, 2007 si C aferente perioadei 2004, 2005, 2006, care se ridica la suma totala de 6241.50 lei.
Pentru neacordarea la termen a acestor drepturi salariale, reclamantul considera ca se impune o corecție a sumelor neacordate, cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 Codul muncii, art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai sindicatelor au convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paște, menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și alin. 2 al acestui articol.
Includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară si limitată la nivelul anului 2003, ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
De altfel, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat si procedura prevăzută de și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare.
Prin Decizia nr.1704/05.10.2007, s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 3793/18.06.2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al si prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca prematură, întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Mai mult decât atât, sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
Prin concluziile scrise depuse până la termenul de amânare a pronunțării, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune raportat la dispozițiile art. 283 lit.e din Codul muncii.
Având in vedere art.146 cod procedură civilă, care limitează expres conținutul concluziilor scrise doar la "susținerile verbale", si faptul că pârâta nu a ridicat aceasta excepție, în timpul judecații, pentru ca partea adversă sa se poată apăra, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.103 alin.1 cod procedură civilă care statuează că neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atragedecăderea, neanalizând această apărare.
Prin sentința civila nr.1704 din 5 octombrie 2007, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta B la plata către reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2004 și 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective. A obligat pârâta și la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a avut in vedere următoarele aspecte:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr.8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005 a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat .
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Apărările pârâtei referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, au fost respinse de instanța de fond cu motivarea că, angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor, prevăzute de art. 168 alin. 1, s-a apreciat ca acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Cu aceasta motivare a fost admisă acțiunea, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007, precum și celor de C pentru anii 2004, 2005 și 2006 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății.
S-a apreciat că si cererea privind acordarea de daune, este întemeiată si că reclamantul este îndreptățit la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, invocand nelegalitatea și netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 304 pct.6 si 9 cod procedura civila:
- Recurenta apreciază ca prima instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut deoarece, a obligat pârâta la plata drepturilor salariale plecând de la salariul de baza mediu, în condițiile în care reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale calculate în funcție de salariul brut la nivel;
- Excepția prematuritătii formularii cererii a fost soluționata cu încalcarea principiului oralității și contradictorialitații.
Deși excepția a fost invocată prin întampinare, instanța a soluționat-o fără a da cuvântul părților asupra acesteia.
- Chiar dacă excepția prescrierii dreptului la acțiune, a fost invocată de către pârâta prin concluziile scrise, instanța avea obligația să repună cauza pe rol pentru a pune în discuția părților aceasta excepție;
- Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că nu datorează sumele pretinse de reclamant deoarece au fost incluse în salariul de baza și au fost încasate.
In acest sens, recurenta considera ca a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar, ca în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis înca din anul 2003 să fie incluse în salariul de baza suplimentele pentru Paște si
Faptul ca dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamna că salariații nu și-au primit drepturile.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimatul reclamant și-a exprimat poziția procesuala atât prin întampinare cât și prin concluziile orale expuse cu ocazia închiderii dezbaterilor.
Astfel, s-a arătat, ca recursul este nefondat având în vedere că instanta de fond a răspuns tuturor apărarilor și excepțiilor formulate de pârâta.
Pe fond, s-au analizat toate înscrisurile, reținându-se în mod temeinic și legal că reclamantul este îndreptățit sa primească aceste compensații banești.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate si de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- Prima critică, potrivit căreia instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, va fi respinsă ca nefondată, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 cod procedura civila.
Astfel, reclamantul a solicitat "drepturi salariale cuvenite si neacordate" și a indicat ca temei al cererii sale dispozițiile art.166 Codul muncii si art. 168(1) din Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul societății, renegociat si reeditat în anii 2004-2005-2006.
Art. 168 (1) din Contractul colectiv de munca prevede: "Cu ocazia sărbatorilor de Paște si de C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de unsalariu de baza mediupe SNP "
Așadar nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci exact ceea ce s-a cerut, respectându-se atât principiul disponibilității părților cât si limitele textului din contractul colectiv de muncă astfel cum a fost invocat de reclamant.
De altfel, obiectul acțiunii civile nu trebuie confundat cu dreptul subiectiv dedus judecății, rolul acțiunii fiind tocmai acela de protecție a dreptului.
Existenta si întinderea dreptului urma sa se stabilească în urma administrării probelor, prin actul de dispoziție al instanței si în condițiile în care s-a apreciat ca în ce-l privește pe reclamant nu au fost respectate dispozițiile art. 168 din CCM, instanța nu putea depăși și nici micșora întinderea acestor drepturi.
- Cu privire la cea de a doua critica:
xcepția prematurității formulării cererii a fost invocata prin întampinare si instanța a dispus comunicarea acestei întampinări reclamantui care de altfel a si răspuns.
Nu se poate reține critica privind încălcarea principiului oralității și contradictorialității cu privire la acest aspect, deoarece parților li s-a dat posibilitatea sa formuleze apărări pe toate excepțiile invocate.
Cu ocazia închiderii dezbaterilor, aceasta excepție nu a mai făcut obiectul concluziilor orale ale, deși părțile aveau posibilitatea sa discute în contradictoriu toate elementele cauzei.
Atâta vreme cât instanta a respectat dreptul părților de a-și susține și argumenta cererile, de a invoca probe, de a ridica și combate excepții, nu se poate constata o încalcare a principiului contradictorialității sau oralității.
Soluționând excepția, instanta a reținut în mod corect ca lipsa negocierilor pentru determinarea sumei datorate nu poate conduce la respingerea cererii ca prematur formulată în condițiile în care dreptul reclamantului este recunoscut prin CCM.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, în mod corect, prima instanta a constatat ca au fost încălcate dispozițiile art. 146 cod procedura civila.
Odată încheiate dezbaterile, părtile nu mai pot formula excepții sau cereri noi, fiind decăzuți din dreptul de a le mai invoca, daca nu au depus diligențe pentru a le invoca in termenul prevăzut de art. 115 și art. 132 cod procedura civila.
Instanța nu avea obligația să repună cauza pe rol pentru a pune în discuție aceasta excepție, atâta vreme cât nu a reieșit din dezbateri necesitatea invocării acesteia, iar pârâta avea posibilitatea înca de la data formulării întampinării să o facă.
- Recursul este nefondat si în ce privește ultima critica, ce vizează fondul cauzei.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 168 CCM la nivel SNP, care arăta:
"Cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C, salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP "
Potrivit art. 7(2) din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de munca,"contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea parților".
Art. 30 precizează că "executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat ca art. 168 din CCM a fost respectat pentru ca în urma negocierii, părțile semnatare au convenit includerea acestor compensații în salariul de baza, astfel ca salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
In sprijinul afirmațiilor sale SNP a depus CCM/2003 unde apare la art. 168 alin 2 mențiunea capentru anul 2003,suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar în CCM pe anii 2004-2005-2006 iar instanța nu poate reține apărările recurentei în sensul ca această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, fost valabilă și în perioada următoare, deoarece mențiunea apare doar pentru 2003.
Ori, așa cum rezulta din dispozițiile art.25 alin 1 si 3 din Legea 130/1996, CCM se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție sociala județeană și se aplică de la data înregistrării.
Si modificările aduse CCM iși produc efectele tot de la data înregistrării, sau de la o data ulterioară, convenită de părți conform art. 31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecații.
In conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate și materialul probator administrat, Curtea constata ca soluția instanței de fond este legala si temeinica, motiv pentru care, recursul va fi in totalitate respins ca nefondat.
Potrivit art.274 cod procedură civilă, va fi obligată recurenta către intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu apărarea în prezentul litigiu în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1704 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județul
Obligă recurenta către intimat la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 200 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.Jud.-
20.02.2008 - 2 ex.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
