Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIIVLĂ NR.86/CM
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1809/07.10.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant -, cu domiciliul procesual ales în T- și intimații parații: CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în loc. C,-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, având în vedere că recurentul a solicitat judecata cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamantul, a chemat în judecată Tribunalul Tulcea, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea la plata sumelor de bani reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1 iulie 2009 și până la momentul pronunțării acțiunii în prezenta cauză, dar și pentru viitor, sume ce urmează să fie actualizate în raport de indicele de inflație, la momentul plății efective.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților, prin includerea în buget a acestor sume și obligarea Serviciului contabilitate din cadrul Curții de Apel Constanța să opereze în carnetul său de muncă mențiunile privind sporul de risc și solicitare neuropsihică, în acord cu hotărârea ce se va pronunța.
În motivare, reclamantul a arătat că exercită funcția de judecător stagiar la Judecătoria Tulcea, de la 1.07.2009, fiind numit prin Hotărârea Plenului nr. 1141/25.06.2009, în urma absolvirii Institutului Național al Magistraturii, promoția 2007-2009.
A mai arătat reclamantul că, prin Decizia nr. 21/10 martie 2008, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat, pe calea recursului în interesul legii că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și ale drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare Ordonanței de Guvern nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Această decizie este obligatorie potrivit articolului 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În apărare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de împrejurarea că raporturile obligaționale stabilite în baza legii de organizare și funcționare a structurilor în cadrul cărora se manifestă reclamantul nu include și Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât drepturile solicitate și neacordate să își aibă izvorul în acesta.
A arătat pârâtul că, Ministerul Finanțelor Publice este terț atât în relația cu reclamantul cât și cu angajatorii acestuia și orice obligație asumată sau opozabilă structurilor în cauză, nu urmează să îi fie imputată.
Prin sentința civilă nr. 1809/07.10.2009, Tribunalul Tulceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, ca nefondată, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor pentru lipsă calitate procesuală.
Totodată, a admis acțiunea civilă privind pe reclamantul, în contradictoriu cu parații Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Tulcea, Curtea de Apel Constanța, Ministerul Economiei și Finanțelor și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, la plata sumelor de bani reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 iulie 2009 și până la momentul pronunțării, dar și pentru viitor, sume actualizate în raport cu indicele de inflație la momentul plăți efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Constanța să opereze în carnetul de muncă al reclamantului modificările privind sporul de risc și solicitare neuropsihică.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că, prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu, referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct.1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii 50/1996, însă, cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
S-au încălcat astfel disp. art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Instanța a reținut că, prin Decizia nr. 21/10 martie 2008, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat, pe cale recursului în interesul legii, că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, respectiv judecători, procurori magistrați asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Față de considerentele prezentate mai sus, se desprinde concluzia că dreptul subzistă și după intrarea în vigoare a nr.OG 27/2006, impunându-se să fie acordat și pentru viitor.
În ceea ce privește excepția prind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că, din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă că între reclamant și acest pârât ar exista raporturi de muncă, având în raport cu reclamantul calitatea de terț.
Față de considerentele expuse mai sus, reținând și prevederile legale în materie, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 838/27.05.2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art. 146 lit. e) din Constituție.
Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. ( 3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. ( 4) din Constituția României. Înalta Curte de Casației și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Apreciază recurentul pârât că admițând acțiunea reclamantei, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu era prevăzut în legislația în vigoare pentru magistrați în perioada avută în vedere prin acțiune, arogându-și atribuții de legiferare.
O altă critică privește faptul că pretențiile reclamantului ulterioare datei de 12.11.2009, când a intrat în vigoare Legea unică de salarizare nr. 330/2009, sunt lipsite de interes.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate Curtea a apreciat că acestea sunt fondate, în parte - cu privire la acordarea pretențiilor reclamantului ulterior datei de 12.11.2009.
La data de 12.11.2009 a intrat în vigoare legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice.
La art. 4 alin. (4) din anexa VI din lege se prevede: judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Curțile de Apel, Tribunalele, tribunale de specialitate și judecătorii, procurorii de la Parchetele de pe lângă instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică -asimilată judecătorilor și procurorilor potrivit legii 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism și personalul de probațiune beneficiază de următoarele sporuri:
a) pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv de indemnizația de încadrare brută lunară;
b) de confidențialitate - 5% din salariul de bază, respectiv de 10% pentru păstrarea confidențialității
- alin. (2 ): Dispozițiile alin. ( 1) intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporurile aplicându-se în procentele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) până la data de 31.12.2009.
- alin. (3 ): de la 1.01.2010, personalul prevăzut la alin. ( 1), beneficiază, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, de următoarele drepturi salariale:
a) un adaos de 25 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și respectiv de 10% pentru asigurarea confidențialității, "
Având în vedere aceste modificări legislative, cererea de acordare a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% după 12.12.2009-apare ca nefondată.
În ceea ce privește celelalte critici, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate - au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000-aprobată prin legea nr. 334/2001.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că -abrogarea art. 47 din legea nr. 50/1996 s-a făcut cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare nr. 125/2000 adoptată de Guvern.
Potrivit art. 329 alin (3) Cod procedură civilă dezlegarea problemelor de drept judecate prin recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată ulterior deciziei Curții Constituționale nr. 838/27.05.2009.
Potrivit art. 147 alin. ( 4) din Constituție:"deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Efectul "ex nunc" al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât, actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1809/07.10.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant -, cu domiciliul procesual ales în T- și intimații parații: CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în loc. C,-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea la plata sporului de 50% pentru perioada 01.07.2009-12.11.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință public astăzi, 16.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.hot.fond jud.
Red.dec.jud.-/04.03.2010/
Tehnored.gref./15.03.2010/4ex./
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
