Pretentii civile. Speta. Decizia 87/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIIVLĂ NR.87/CM
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1960/21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în T,-, - Sc.A,.11, județul T și intimații parații: TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA cu sediul în C-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, având în vedere că recurentul a solicitat judecata cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce va se va pronunța, să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut, lunar, reactualizat în raport cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, pentru perioada 02.02.2007 - 01.07.2008; obligarea pârâților Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă; obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivare, reclamanta a arătat că, în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex a beneficiat de sporul de risc și solicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare până în toamna anului 2000, când acordarea sporului a fost înlăturată prin nr.OG 83/2000.
S-a mai arătat că, conform art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Acest drept salarial a fost recunoscut și personalului auxiliar de specialitate și conex, în considerarea condițiilor de muncă specifice profesiei, care implică o suprasolicitare neuropsihică majoră. În consecință, câtă vreme condițiile de lucru care au fost avute în vedere la recunoașterea lui nu au dispărut, nu poate fi suprimat.
A precizat reclamanta că, prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus abrogarea art. 47. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Menționează reclamanta că procedându-se astfel, au fost încălcate atât norme constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
În susținerea celor mai sus menționate este și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, care s-a pronunțat prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin sentința civilă nr.1960/21.10.2009 Tribunalul Tulceaa admis cererea reclamantei.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea să-i plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 2.02.2007 - 1.07.2008, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Tribunalul Tulcea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce Ministerului Justiției și Libertăților sumele necesare efectuării plății.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamantă fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanta a fost lipsită de proprietatea sa asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată instanța a reținut că, prin Decizia nr. 21/10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Împotriva sentinței civile nr.1960/21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Tulceaa declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Potrivit motivului de recurs prevăzut la punctul 4 al art. 304 din Codul d e procedură civilă se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Dovada depășirii limitelor puterii judecătorești este Decizia Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
La 27.05.2009 Curtea Constituțională a pronunțat Decizia 838/2009 prin care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
II, Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta, a îndeplinit funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Tulcea.
Având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG8/24.01.2007, pretențiile reclamantelor - personal auxiliar de specialitate sunt nefondate după data de 01.02.2007.
Prin art. 30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Prin urmare, solicită să se constate că instanța de fond, în mod greșit a dispus obligarea pârâților la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate, interpretând în mod eronat dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție și neluând în considerare faptul că nu există nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi începând cu data de 01.02.2007, când a intrat în vigoare legea specială de salarizare pentru această categorie profesională.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat că sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Tulcea.
Începând cu 1.02.2007, drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr.8/24.01.2007 aprobată prin Legea nr.247/2007.
Prin Legea nr.502/28.12.2006 Guvernul a fost abilitat prin art. III pct.7, să emită ordonanță privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Prin dispozițiile art.30 lit.-a din nr.OG8/2007 s-a prevăzut că:"la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare".
Este de menționat că noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nu mai prevede acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică către personalul auxiliar.
Prin urmare, conform legii de abilitare nr.502/2006, intenția legiuitorului a fost de a reglementa o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar și de a abroga dispozițiile din Legea nr.50/1996 referitoare la salarizarea acestuia.
Odată cu intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, respectiv februarie 2007, nu mai există temei juridic pentru acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Nu poate fi reținută apărarea intimatei reclamante care are calitatea de personal auxiliar că în baza Deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% i se cuvine și după data de 1.02.2007.
Potrivit art.329 alin.3 cod procedură civilă, soluțiile ce se pronunță în recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe numai cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate.
Secțiile Unite ale au fost sesizate cu privire la interpretarea și aplicarea disp.art.47 din Legea nr.50/1996 în raport cu prevederile art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate - au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Problema de drept dezlegată prin această decizie în interesul legii a fost aceea că sporul de 50% se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Întreaga motivare a acestei decizii se referă la OG nr.83/2000 și dacă abrogarea art.47 din Legea nr.56/1996 s-a făcut în limitele și condițiile legii de abilitare nr.125/2000.
Nici un moment în motivarea deciziei în interesul legii nu se face referire la OG nr.8/24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, și dacă sporul de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică se mai cuvine personalului auxiliar și după intrarea în vigoare a noii legi de salarizare.
Faptul că nr.OG8/2007 era în vigoare la data pronunțării deciziei în interesul legii, nu are relevanță, întrucât secțiile unite ale s-au întrunit pentru a dezlega problema de drept a supraviețuirii efectelor art.47 din Legea nr.50/1996, după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 și nu după intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, care nu a făcut obiectul analizei.
Din dispozitivul deciziei în interesul legii rezultă cu claritate că atunci când se pune problema curgerii în continuare a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică se are în vedere ca și reper temporal nr.OG83/2000, reținându-se că prin emiterea acestei ordonanțe au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
În lumina prevederilor art.329 alin.3 cod pr.civilă, pentru instanțe sunt obligatorii problemele de drept dezlegate prin recursul în interesul legii.
Ori, prin decizia nr.21/10.03.2008, singura problemă de drept dezlegată a fost aceea a supraviețuirii sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 și după abrogarea intervenită prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000.
Prin neacordarea acestui spor ulterior datei de 1.02.2007, când a intervenit abrogarea lui prin art.30 lit.a din nr.OG8/2007, nu se poate reține existența unei discriminări, întrucât în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut în mod constant că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare nu constituie un drept constituțional fundamental și în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Relevante în cauză sunt și deciziile nr.818, 819, 829/2008 ale Curții Constituționale, pronunțate la data de 3.07.2008, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/20000, pretinse a fi incidente în cauză, apreciindu-se că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme corecte pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În considerentele acestor decizii, s-a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice, instituite prin lege și de a crea în locul acestora acte normative sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.4 în conformitate cu care Parlamentul este unica putere legiuitoare.
Aceste decizii sunt obligatorii pentru instanțe, astfel cum se prevede prin art. 11 alin. 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Opinie majoritară:
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1960/21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în T,-, - Sc.A,.11, județul T și intimații parații: TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA cu sediul în C-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:,
Red.dec.-jud.-/11.02.2010
gref.
2 ex./15.03.2010
OPINIE SEPARATĂ
JUDECĂTOR
Contra opiniei majoritare, consider că în dosarul nr- recursul formulat de Ministerul Justiției trebuia respins pentru următoarele motive:
1. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod.pr.civ.:
În considerentele Deciziei nr. 838/27.05.2009 pronunțate de Curtea Constituțională s-au reținut următoarele: "Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art.329 din Codul d e procedură civilă"; "Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională".
Ca urmare, Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 444 din 13.06.2008), își păstrează valabilitatea și are forță obligatorie pentru instanțe.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Această decizie este obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
La soluționarea cauzei în primă instanță nu s-a săvârșit o depășire a limitelor atribuțiilor puterii judecătorești întrucât instanța nu a creat lege și nu a adăugat la lege ci, respectând decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, a făcut aplicarea prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, prevederi în legătură cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a constat că își păstrează aplicabilitatea.
De asemenea, tot raportat la considerentele deciziei indicate, prin aplicarea acesteia, implicit, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.
Ca urmare, instanța de fond nu a crea alte norme pe cale jurisprudențială ci a aplicat norme juridice existente.
2. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod.pr.civ.:
Este adevărat că în dispozitivul Deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nu se indică în mod expres dacă acest drept se cuvine categoriilor de persoane la care se referă și în continuare sau numai până la o anumită dată.
Dar, în considerentele acestei decizii se arată următoarele: "Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României]. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Așadar, pentru a pronunța decizia nr. 21/2008 în recurs în interesul legii, instanța supremă a avut în vedere că "nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea" adică la data de 10.03.2008.
Față de prevederile imperative ale art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, instanțele nu pot avea în vedere o altă soluție decât cea care rezultă din interpretarea dată de instanța supremă, decât dacă după pronunțarea deciziei în recurs în interesul legii a intervenit un act normativ nou sau o decizie a Curții Constituționale prin care să se constate neconstituționalitatea unui text legal, de natură a modifica contextul legislativ avut în vedere de instanța supremă la data pronunțării deciziei respective, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
De altfel, OG nr. 8/2007 nu poate fi interpretată în sensul că prin acest act normativ s-ar fi urmărit înlăturarea unor drepturi ale magistraților, întrucât în conformitate cu art.1 pct. III subpunctul 7 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, în temeiul căreia a fost emisă OG nr. 8/2007, Guvernul putea reglementa numai salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Mai mult, la acea dată, art. 47 din Legea nr. 50/1996 era considerat de către Guvern abrogat prin OG nr. 83/2000, astfel încât este evident că legea de abilitare și OG nr. 8/2007 nu aveau în vedere reglementarea în acest domeniu, al drepturilor rezultând din prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pe de altă parte, mai trebuie avută în vedere și a doua parte a considerentelor deciziei nr. 21/2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Astfel, instanța supremă a reținut următoarele:
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", avem în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.
Așadar, soluția de admitere a acțiunii nu se fundamentează numai pe prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 în legătură cu care recurentul susține că ar fi fost ulterior abrogate prin OG nr. 8/2007 ci și pe prevederi constituționale și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția au prioritate României dacă există neconcordanțe între acestea și legile interne.
Așadar, indiferent de efectele OG nr. 8/2007 și indiferent dacă aceste efecte au fost sau nu avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție în analiza situației prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine reclamanților în temeiul unor prevederi normative cu forță juridică superioară, astfel cum a stabilit cu caracter obligatoriu Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 21/2008 pronunțată în recurs în interesul legii.
Faptul că în OG nr.8/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar, acest spor nu este reglementat nu înseamnă că el nu își poate găsi reglementarea în alte norme juridice, cum sunt cele indicate anterior, unul dintre principiile care garantează accesul la o instanță în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 21 din Constituția României, fiind cel cuprins în art. 3 din Codul civil și art. 4al.2 din Legea nr. 303/2004, potrivit cu care judecătorul nu poate refuza să judece cu motivarea că legea nu prevede sau că este neclară ori incompletă, ceea ce presupune că în astfel de cazuri judecătorul trebuie să aplice normele juridice cu caracter general, inclusiv principiile dreptului civil în sens larg sau alte norme juridice prin asemănare.
În sensul asigurării unui tratament nediscriminatoriu sunt și prevederile art. 4(1) din Legea nr. 303/2004 potrivit cu care "judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora".
OPINIE SEPARATĂ - JUDECĂTOR
Respinge recursul formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1960/21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în T,-, - Sc.A,.11, județul T și intimații parații: TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T-, CURTEA DE APEL CONSTANȚA cu sediul în C-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
Judecător,
- -
redactat jud. - 17.03.2010
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
