Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 868/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 868
Ședința publică de la 26 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de pârâta SA împotriva sentinței civile nr. 360 C/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 nov. 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința civilă nr. 360/C/10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar -, s-a admis acțiunea restrânsă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " " și în consecință:
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului, cu titlu de despăgubiri, o indemnizație lunară în sumă de 260 lei începând cu 18.02.2006 - data plății pensiei de invaliditate - până la încetarea stării de invaliditate a acestuia, dar nu mai mult de data la care reclamantul ar împlini vârsta standard de pensionare pentru munca depusă li limită de vârstă.
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 60.000 lei, cu titlu de daune morale, precum și suma de 901,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea formulată de același reclamant împotriva pârâților, și ca nefondată.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind plata sumei de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În data de 25.08.2005, în timp ce executa o lucrare contractată în incinta unității SC " " R, reclamantul, salariat al pârâtei SC SA, a suferit un accident de muncă, constatat ca atare de ITM N, în urma căruia a fost pensionat prin decizia nr.870/13.03.2006, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
Cum, răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin accidente de muncă, îmbolnăviri profesionale etc. sunt o răspundere de drept al muncii, având în vedere că reclamantul era salariatul unității pârâte SC SA P N, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata diferenței reprezentând despăgubiri bănești derivate din pensia primită care este mai mică decât venitul realizat ca salariat.
Susținerea pârâtei că accidentul de muncă nu s-a produs din vina sa, ci al SC " " SA R, beneficiarul lucrării, care nu a asigurat condițiile necesare bunei desfășurări a activității și nu aluat măsuri pentru prevenirea accidentului de muncă, nu a fost reținută.
Din analiza procesului verbal de cercetare a accidentului de muncă încheiat de ITM N, rezultă că acesta ( accidentul de muncă) suferit de este înregistrat ca atare de către SA Filiala N, al cărui salariat era reclamantul.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a constatat că diferența dintre pensia de invaliditate care a fost stabilită prin decizia nr.-/19.05.2006 și salariul ce l-ar fi încasat reclamantul dacă era încadrat în muncă este de 260 lei, sumă care se cuvine a fi plătită reclamantului de către pârât SC SA N cu titlu de despăgubiri, începând cu data de 18 februarie 2006, data plății pensiei de invaliditate, până la încetarea stării de invaliditate a acestuia, dar nu mai mult de data la care reclamantul este îndreptățit a primit pensia pentru limită de vârstă ( conform 19/2000).
Și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale urmează a fost admis, ca atare, motivat pe de o parte, de faptul că reclamantul a suferit o perioadă îndelungată de timp (fizic și moral)datorită accidentului de muncă produs prin nerespectarea normelor de protecție a muncii pe de altă parte datorită relei-credințe manifestate de unitatea pârâtă al cărui salariat era, vizând starea de invaliditate a reclamantului.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 901,7 lei ca parte căzută în pretenții.
Cât privește pe pârâții, și, acțiunea formulată de către reclamant împotriva lor, a fost respinsă ca nefondată, motivat de faptul că accidentul de muncă produs în data de 25.08.2005 nu le poate fi imputat. Mai mult, între reclamant și pârâții chemați în judecată nu există un raport de muncă, care să justifice acordarea plății despăgubirii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta " " P - N, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticile formulate au vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței sub următoarele aspecte:
- s-au încălcat dispozițiile art. 261 alin, 1 pct. 3 și 5.pr.civ. prin nemenționarea apărărilor formulate întemeiat pe înscrisuri depuse în copie și neindicarea motivelor ce au determinat înlăturarea acestor acte; de asemenea, nu s-au arătat temeiurile în drept ce au justificat acordarea despăgubirilor astfel încât aprecierea instanței apare ca fiind subiectivă, în acest context s-a apreciat că hotărârea este nulă conform art. 105 alin.2 pr.civ.;
- s-a apreciat incorect asupra excepției necompetenței materiale a instanței prin calificarea greșită a acțiunii ca fiind un litigiu de muncă, din moment ce izvorul pretențiilor reclamantului îl constituia un delict al pârâților, iar acesta nu se afla în cadrul unor relații de muncă cu recurenta;
- s-a pronunțat cu privire la un aspect cu soluționarea căruia nu fusese investită, respectiv asupra culpei sale în producerea accidentului de muncă, în condițiile în care reclamantul nu a formulat decât o cerere în pretenții, a invocat vina sa în producerea accidentului, dar nu a dovedit-o; de asemenea, în stabilirea culpei sale nu a analizat probatoriul ce susținea și vina angajatei " " - - și a acestei societăți căreia îi aparținea podul rulant dovedit ulterior ca fiind defect;
- s-a apreciat greșit probatoriul în sensul că s-a reținut vina exclusiv în sarcina sa deși respectase toate obligațiile asumate prin contractul de subantrepriză semnat cu "", inclusiv normele de protecția muncii ( în acest sens a efectuat instructajul de protecție a muncii și instructajele periodice la locul de muncă, a indicat traseele de acces și zonele periculoase de lucru, a adus la cunoștința salariaților interdicțiile de a interveni în instalațiile de orice tip ); mai mult nu s-a luat în considerare că și reclamantul trebuia să fie diligent - conf. art. 19 lit."b" din Legea 90/1996, republ. - în condițiile în care știa din instructaj că podul rulant nu se;
- s-au acordat daune morale în suma solicitată fără a se indica un criteriu de cuantificare și un temei în drept, fapt ce permite ca sub pretextul dezdăunării, reclamantul să beneficieze de o îmbogățire fără just temei.
În consecință s-a solicitat, în principal, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă material și, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
La termenul din 22.09.2008 instanța a constatat că nu se impune citarea în calitate de intimați a pârâților persoane fizice față de limitele devoluării ( criticile nevizând soluția pronunțată în raport cu aceștia ), dispunându-se scoaterea lor de pe concept.
Intimatul reclamant, legal citat, nu s-a prezentat, însă, prin apărător, a formulat întâmpinare ( fl. 25-28 ) solicitând respingerea recursului ca nefondat justificat de următoarele:
- hotărârea primei instanțe este motivată atât în fapt, cât și în drept, reținând culpa recurentei pe baza constatărilor din procesul -verbal de cercetare a accidentului ( capitolul 11- pct.11.1, capitolele 13, 14 ) și calitatea sa de angajat al acesteia conform mențiunilor din carnetul de muncă;
- în mod corect s-a reținut că litigiul își are izvorul în raportul de muncă ce-l avea cu recurenta, accidentul producându-se în timpul programului de lucru și în îndeplinirea sarcinilor de serviciu primite de la superiori;
- nu s-a depășit petitul acțiunii, ci pentru a se putea angaja răspunderea patrimonială a oricăruia din pârâți, în mod firesc trebuia stabilit cui aparținea culpa în producerea accidentului;
- s-au apreciat corect probatoriile ce susțineau nerespectarea normelor de protecție a muncii ( capitolul 13 al p-v încheiat de ITM ), calitatea sa de angajat al pârâtei și nu al beneficiarului lucrării; de asemenea cuantumul contribuției periodice s-a determinat prin expertiza contabilă efectuată.
Răspunzând întâmpinării recurenta a susținut că ( fl. 31-35 ):
- ITM N nu a reținut culpa sa decât pentru nesemnalizarea locului în care se efectuau reparații, culpa majoră fiind stabilită în sarcina " " R - unitate care a și fost sancționată;
- securizarea zonei nu era practic posibilă întrucât în hala respectivă era un nivel sporit de activitate, fapt ce diminuează mult orice culpă a sa; de asemenea, conform contractului, dacă această operațiune ar fi fost posibilă, dar nu ar fi îndeplinit-o, beneficiarul putea să-i sancționeze chiar și cu rezilierea contractului; ori cum aceasta nu s-a întâmplat, rezultă că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate pe linia securității și protecției muncii.
- ca urmare a interdicției din art. 5.2 d al contractului de subantrepriză și din art.3 și 6 din Convenția 123/5.01.2005, obligația opririi podului rulant revenea doar beneficiarului; tot acesta trebuia să o informeze în calitate de executant că existau probleme tehnice la podul rulant, fapt ce nu a survenit.
La termenul din 13.10.2008, instanța, din oficiu, a solicitat apărătorului recurentei să precizeze dacă partea pe care o reprezintă are sau nu personalitate juridică conform OUG32/1997; acesta a arătat că recurenta are personalitate juridică, luându-și angajamentul a face dovada până la termenul din 3.11.2008; cum la termenul acordat nu s-au depus dovezile de către recurentă, instanța a dispus ca intimatul pârât să producă dovezile solicitate.
La termenul din 24.11.2008 s-au depus de către avocat, pentru intimatul pârât, relații de la Oficiul Registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț ( fl. 40-44 ).
Față de încheierea nr. 324/22,01.2007 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț ( fl. 42 ),instanța a pus în discuția părților un nou motiv de recurs de ordine publică, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct.5 pr.civ. constând în aceea că la data promovării acțiunii recurenta pârâtă nu avea personalitate juridică conform art. 43 din Legea 31/1990 republ. și art. 5 din OUG32/1997.
Examinând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele susținute respectiv invocat din oficiu, și față de dispozițiile art. 304/1, 312.pr.civilă, instanța reține următoarele:
* În ceea ce privește necompetența materială a Tribunalului Neamț în primă instanță se constată că acest motiv de recurs nu este întemeiat având în vedere că litigiul dedus judecății își are izvorul într-un raport de muncă;
În sprijinul acestei interpretări stă și o decizie de speță pronunțată de în dosar - -. civ. 747/2007, ce stabilește competența materială a secției civile și de conflicte de muncă a tribunalului funcție de natura raportului juridic din care decurge pretenția cu care era investită instanța. * Referitor la lipsa capacității de exercițiu a recurentei - ca și motiv nou de ordine publică invocat din oficiu de prezenta instanță - se constată că acesta nu poate fi primit pentru cele ce se vor expune;
- Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile.
Capacitatea procesuală de exercițiu constă în aptitudinea unei persoane de a-și valorifica singur drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată.
În cazul persoanelor juridice se dobândește o dată cu desemnarea organelor sale de conducere; această regulă, derogatorie de la dispozițiile art. 33 alin.1 din Decretul 31/1954, este recunoscută și valorificată și de art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă, din moment ce prevede că: "asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâtă, dacă au organe proprii de conducere", așa cum este și cazul recurentei "" SA PNc onform mențiunilor din extrasul de la fl. 44 recurs coroborate cu cele din contractul individual de muncă 117, contractul 5969/2004, adresa 535/2.04.2007 ( fl. 112,119, 93 fond ).
A opina în sens contrar ar echivala printre altele și cu impunerea unei soluții de respingere a recursului ca fiind promovat de o persoană lipsită de capacitate de exercițiu cu atât mai mult cu cât promovarea și susținerea recursului nu a fost confirmată nicicând de firma mamă -
- Mai mult, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv, este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatoriu, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul dedus judecății.
Ori în cauză, recurenta pârâtă avea calitatea de angajator al intimatului reclamant ( conform contractului individual de muncă nr. 117 de la fl. 112-113 fond ), calitate în care răspunde pentru litigiile decurgând din acest raport de muncă;
- De asemenea, la data încheierii contractului individual de muncă cu intimatul reclamant, precum și la data producerii accidentului de muncă, recurenta pârâtă era organizată ca și filială - deci cu personalitate juridică ( conform art. 42 din Legea 31/1990 republ. - introdus sub forma art. 34/8 prin nr.OUG 32/1997 și art.14 alin.2 muncii );
Faptul că și-a schimbat forma de organizare cu o lună înaintea promovării acțiunii ( fl. 40-44 recurs ) devenind sucursală - formă de organizare care, conform art. 43 din Legea 31/1990 republ ( introdus ca art.34/9 alin.1 prin nr.OUG 32/1997), nu au personalitate juridică nu mai prezintă relevanță pentru litigiu și nici pentru faza de executare întrucât:
- prin neinvocarea excepției lipsei capacității de exercițiu pe parcursul procesului, a pierdut dreptul de aom ai face în faza de executare ( sancțiunea fiind nulitatea relativă, iar propria culpă nu poate fi invocată în apărare ).
- conform art.7din Legea 359/2004prin efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului se asigură opozabilitatea actelor înregistrate față de terți, cu excepția cazurilor în care legea prevede condiția cumulativă a publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-.; ori în cauză, conform art. 204 din Legea 31/1990 republ. cu modif. în cazul actelor de modificare a actelor constitutive, după înregistrare, acestea sunt supuse obligatoriu publicării în partea a IV-a a Monitorului Oficial, pe cheltuiala societății; Prin urmare, în lipsa acestei dovezi, lipsește dovada cumulativă ce face opozabilă terților modificarea formei de organizare a pârâtei;
- de asemenea, conform art. 50 alin.1 Legea 31/1990 republ. cu modif ( forma de la data promovării acțiunii )actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceștia le cunoșteau;ori în cauză nu s-a produs o astfel de dovadă - din contră, deși s-a pus în vedere recurentei prin apărător la termenul din 13.10.2008 să facă dovada personalității juridice, nu a efectuat nici un demers în acest sens.
Prin urmare, față de toate cele expuse, motivul invocat din oficiu nu va fi reținut ca fiind întemeiat.
* Sub aspectul nemotivării hotărârii de fond - și implicit al neanalizării tuturor susținerilor - se constată de asemenea că acest motiv nu este întemeiat din moment ce:
- hotărârea respectă prevederile de art. 261 alin.1 pr.civ. iar redarea argumentelor instanței ce au sta la baza soluției pronunțate nu ridică probleme sub aspectul conținutului în sensul că nu lasă loc arbitrariului și nici nu împiedică controlul judiciar;
- recurenta este în eroare asupra apărărilor făcut le fond; astfel, în întâmpinarea formulată prin apărător și depusă la 27.04.2008 ( fl. 27-29 fond ) nu a susținut nici un moment culpa beneficiarului lucrării de reparații, respectiv a " " R; cu toate acestea, prima instanță, în virtutea obligației prev. de art. 129 alin.5 pr.civ. a analizat și o astfel de posibilitate eliminând culpa " " SA R, motivarea făcând trimitere la raportul de muncă dintre reclamant și pârâtă, la constatările p-v de cercetare a accidentului de muncă încheiat de ITM N și la faptul că acesta s-a înregistrat ca atare de către P N:
- deși nemenționate expres articolele pe care s-a fondat soluția instanței de fond, din referirile la contractul de muncă, la normele de protecție a muncii și la dispozițiile muncii, se pot deduce clar textele incidente cauzei - respectiv lit. M pct.IV lit."a,b" cu ref. la pct. I lit."e" din Contractul individual de muncă, art.18 și 46 din Legea 90/1996 republ.cu modif. art. 6, 171-177 și 269.muncii. De altfel, nici în acțiune nu s-au indicat concret textele pe care s-au întemeiat pretențiile reclamantului - făcându-se referire la dispozițiile codului muncii și la calitatea de salariat -, iar pârâta nu a solicitat nici precizarea lor și nici nu a avut probleme în a-și formula apărările, fapt ce denotă că a cunoscut exact ce texte guvernau litigiul.
Prin urmare nu este vorba despre o concluzie subiectivă a primei instanțe, și nici de o încălcare a dreptului la apărare ( doar dacă s-ar fi întemeiat soluția pe răspundere contractuală ori delictuală fără punerea în discuție a acestor aspecte, ar fi operat o astfel de încălcare, sancționată cu nulitatea hotărârii ).
Mai mult, nemenționarea expresă a textelor de lege - conform art. 261 pct.5 pr.civ. - atât timp cât se respectă limitele investirii, nu este sancționată cu nulitatea absolută, ( așa cum recunoaște și recurenta când face trimitere la art. 105 alin.2 pr.civ. ); ori, în atare împrejurări, recurenta nu a arătat și nici probat ce vătămări i-a cauzat concret această omisiune, astfel încât să fie incidentă sancțiunea anulării hotărârii. - susținerile pe scurt al recurentei pârâte se regăsesc menționate în considerentele hotărârii ca și dovezile depuse - respectiv înscrisuri, nefiind obligatorie redarea lor expresă; de altfel și în această situație trebuia invocată și probată vătămarea, ceea ce nu s-a produs.
* Nici critica privind depășirea limitelor investirii nu se confirmă ca fiind întemeiată din moment ce instanța de fond nu s-a pronunțat asupra existenței culpei și nu a motivat o astfel de concluzie.
* Prin prisma greșitei aprecieri a probatoriului se constată că aceasta nu a operat din moment ce:
- în limita investirii - reclamantul susținând căpârâta în calitate de subantreprenor de lucrare nu a luat toate măsurile pentru desfășurarea în deplină siguranță a lucrărilor desfășurate de angajații săi- instanța a reținut că în procesul-verbal de cercetare a accidentului cu ITM din 25.08.2005 ( fl. 56-58 fond ) s-a menționat ca și cauză reală a producerii accidentului " deficiențele de îndrumare, supraveghere și control prin neasigurarea coordonării unor operații de muncă ce se desfășoară în cadrul unor lucrări complexe"; cum acest act nu a fost contestat de către pârâtă - vezi mențiunea din încheierea din 27.04.2007 - și nici nu s-a dovedit contrariul respectivelor mențiuni, din contră s-au confirmat și prin procesul-verbal nr.8451/2.06.2006 ( fl. 58-63 ), instanța nu putea reține o altă situație de fapt.
Alta ar fi fost situația dacă pârâta ar fi dovedit că, în mod real, măsurile luate erau apte de a asigura o protecție a muncii eficientă ( conform art. 5.2.d din contract 5969/2004 cu referire la punctele 2,4 și 8 din convenția 123/4.01.2005 - fl. 114-116), față de condițiile improprii și periculoase în care se desfășurau activitățile angajaților săi ( conform clauzelor contractului nr. 5969-S/15.12.2004 - fl. 117 119 fond ); din contră, din singurul act semnat de reclamant - p-v nr. 8/4.08.2005 ( fl. 110 fond ), rezultă că măsurile de protecție a muncii prelucrate au avut un caracter general, chiar formal; de menționat că fișa colectivă de instructaj din 15.12.2004 ( fl. 111 ) nu a fost semnată de reclamant.
De altfel, prin semnarea contractului cu "" sucursala P-N și-a însușit și obligația prevăzută de punctul 10 din convenția dintre " " R ( actual )și "", respectiv de a înregistra accidentele de muncă privind personalul său ca urmare a nerespectării prevederilor din convenție și din procesul-verbal; cum această operațiune s-a realizat, rezultă că recurenta pârâtă a recunoscut că nu a respectat toate obligațiile asumate, respectiv cele de protecție a muncii.
Prin urmare, din analiza acestor probatorii, prima instanță nu putea reține o altă situație - așa cum a solicitat recurenta.
Mai trebuie arătat că nu putea fi reținută culpa reclamantului, și implicit răspunderea sa, în condițiile în care: - recurenta pârâtă nu a dat curs dispozițiilor art. 7 alin.2 din Legea 60/90 republ.cu modif. în sensul că nu a prevăzut în contractul individual de muncă al acestuia modul în care răspunde pentru nerespectarea normelor de protecție a muncii;
- nu a dovedit în ce mod nu și-a respectat obligația impusă de art. 19 lit."b" din Legea 90/1996 republ.cu modif. ( din nici un înscris nereieșind ce normă nu a respectat astfel încât să se expună accidentului al cărui victimă a fost );
De asemenea, în ceea ce privește susținerile privind culpa " " R conform constatărilor din procesul-verbal nr. 8451/2.06.2006 ( fl. 58-62 ), acestea nu puteau fi analizate în lipsa participării procesuale a acestei societăți; și sub acest aspect recurenta își invocă propria culpă, căci prin nevalorificarea dreptului prevăzut de art. 60.pr.civ. și-a asumat riscul suportării tuturor consecințelor decurgând din litigiu.
* Referitor la criticile vizând modalitatea de apreciere asupra cuantumului daunelor morale acordate se constată caracterul lor neîntemeiat față de următoarele:
- la fond recurenta nu a contestat cuantumul despăgubirilor solicitate cu acest titlu, ci a apreciat doar că acestea nu i se cuvin pentru motivul invocat, respectiv pierderea familiei și pierderea totală a capacității de muncă, urmând a face dovezi cu privire la situația reală ( ultimele două aliniate din întâmpinare - fl. 28 verso ); ori în contra Deciziei asupra capacității de muncă nr. 870/13.03.2006 (fl. 6 ) ce stabilește pierderea totală a capacității de muncă, a Deciziei de pensionare pentru invaliditate nr. -/19.05.2006 ( fl. 12 ), a actelor medicale ( fl. 15, 70, 142, 143, 153, 154 ) ce dovedesc traumele suferite de reclamant, nu s-au făcut nici dovezi contrare, nici că sunt în fals.
Prin urmare, din nou se invocă propria culpă în susținerea recursului.
Pentru toate cele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de pârâta SA împotriva sentinței civile nr. 360 C/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-,ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
red.sent./
red.
tehnored./2 ex.
09.12.2008
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
