Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 870/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 870
Ședința publică din data de 30 mai 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, prin reprezentant legal G, împotriva sentinței civile nr.316 din 5 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SRL prin avocat din cadrul Baroului P, intimatul-reclamant G prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat a depus în xerocopie cererea intimatului-reclamant privind încetarea contractului de muncă și cererea acestuia de efectuare a concediului fără plată începând cu data de 21.06.2006.
S-a înmânat avocatului intimatului-reclamant un exemplar al înscrisurilor depuse de recurenta-pârâtă prin avocat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SRL, avocat pentru intimatul-reclamant G, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SRL, arată că sentința instanței de fond a fost dată cu greșita aplicare a legii, instanța de fond neavând în vedere actele depuse la dosar, respectiv cererea intimatului-reclamant prin care a solicitat acordarea concediului fără plată și ulterior încetarea contractului individual de muncă potrivit disp.art.55 lit.b din Codul Muncii, începând cu data de 10.11.2006, trecând astfel peste manifestarea de voință a intimatului-reclamant.
Mai arată că intimatul-reclamant a semnat foaia de lichidare, fapt ce dovedește dorința neechivocă de a înceta relațiile contractuale de muncă cu recurenta-pârâtă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației și obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-pârâtă.
Avocat pentru intimatul-reclamant G, arată că cele două decizii contestate sunt nelegale, au fost emise de recurenta-pârâtă pro causa, iar faptul că sunt nelegale rezultă chiar și din conținutul deciziei nr.1/08.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Mai arată că recurenta-intimată a înțeles să anuleze decizia de concediere pentru motive disciplinare și avea deci obligația de a valorifica această împrejurare în cadrul procesual generat de litigiul în anulare a acelei decizii și nu ulterior, în mod unilateral, cu scopul urmărit de a lipsi de efecte juridice o hotărâre judecătorească.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuili de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- și completată reclamantul Gac hemat în judecată pârâta SC SRL Târgoviște, solicitând anularea deciziei nr.710/27.10.2007 și a deciziei nr.712/29.10.2007 emise de pârâtă cu reintegrarea în postul deținut anterior, precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu indicele de inflație calculată pe întreaga perioadă de la încetarea contractului individual de muncă și până la retragerea efectivă.
În motivarea cererii se arată că prin sentința civilă nr.1009/2007 Tribunalul Dâmbovițaa constatat nulitatea absolută a deciziei nr.228/2007, aceeași decizie fiind anulată și de către pârâtă, și s-a dispus reintegrarea pe postul deținut anterior, astfel că cele două decizii atacate sunt lovite de nulitate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că sentința civilă nr.1009/2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost modificată, în parte prin decizia nr.1/2008 a Curții de Apel Ploiești, în sensul că s-a înlăturat obligarea angajatorului la reintegrarea reclamantului și la plata drepturilor bănești aferente.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 316 din 5 octombrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea, a anulat deciziile nr.710/27.10.2007 și nr.712/29.10.2007, a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, începând cu data de 29.10.2007 și plata drepturilor bănești egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate până la data reintegrării efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința 1009/2007 a Tribunalului Dâmbovițaa fost constatată nulitatea absolută a deciziei nr. 228/13.04.2007 emisă de pârâtă, sentința rămânând irevocabilă sub acest aspect, prin decizia 1/2008 a Curții de Apel Ploiești, astfel că emiterea deciziei 710/2007 apare ca fiind nelegală.
Referitor la decizia nr.712/2007 prin care s-a dispus încetarea începând cu 10.11.2006, în temeiul art.55 lit.b Codul muncii, tribunalul a reținut că,
deși s-a formulat o cerere de către reclamant în sensul încetării raporturilor de muncă prin acord, aceasta nu poartă nici o înregistrare ori acordul angajatorului, nu s- dat curs acestei cereri anterior emiterii deciziei 228/2007, astfel că ea nu mai are valabilitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Susține recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere actele depuse la dosar, respectiv cererea de încetare a prin acordul părților, trecând peste manifestarea de voință a salariatului și dispunând reintegrarea sa pe postul deținut anterior.
Mai arată recurenta că manifestarea de voință a salariatului în sensul încetării raporturilor de muncă este cu atât mai clară cu cât acesta a semnat și foaia de lichidare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1009 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost constatată nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 228/13.04.2007 emisă de pârâtă și s-a dispus integrarea reclamantului în postul deținut anterior și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de la data de 1.06.2006 până la reintegrarea efectivă.
Prin decizia nr.1/8.01.2008 a Curții de Apel Ploieștis -a modificat în parte ceastă sentință, în sensul că s-a înlăturat obligarea SC SRL la reintegrarea contestatorului și la plata drepturilor bănești aferente.
Prin decizia nr.710/27.10.2007, SC SRL și-a anulat decizia nr.228/13.04.2007, efectele acestei decizii fiind identice cu efectele hotărârilor judecătorești arătate mai sus.
Mai mult, decizia nr.710/27.10.2007 a fost emisă anterior pronunțării tribunalului, astfel că nu se poate vorbi de nelegalitatea sau nulitatea ei, neexistând vreun impediment care să împiedice societatea recurentă să-și retracteze decizia de concediere.
În ce privește decizia nr.712/29.10.2007 prin care se dispune încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 10.11.2006, în temeiul art.55 lit.b Codul muncii, în mod eronat instanța de fond a constatat nulitatea acesteia.
Așa cum a stabilit și instanța de recurs prin decizia nr.1/8.01.2008, la încetarea raporturilor de muncă, în speța dedusă judecății, primează manifestarea de voință a salariatului care a solicitat angajatorului acordarea de concedii fără plată și ulterior, încetarea contractului individual de muncă în baza art.55 lit.b Codul muncii, începând cu data de 10.11.2006.
Angajatorul nu a făcut decât să-și exprime acordul cu privire la încetarea raporturilor de muncă potrivit disp. art.55 lit.b Codul muncii.
Nu poate fi primită susținerea că reclamantul ar fi renunțat la această cerere de încetare a raporturilor de muncă prin acord, prin simplul fapt că a solicitat în instanță reintegrarea sa pe postul deținut anterior, cu atât mai mult cu cât o instanță
s-a pronunțat definitiv și irevocabil asupra acestui aspect stabilind valabilitatea manifestării de voință a salariatului în sensul încetării raporturilor de muncă.
O dovadă în plus în sensul valabilității și actualității cererii reclamantului de încetare a raporturilor de muncă prin acord este și faptul, necontestat de părți, că salariatul a efectuat toate formalitățile cerute de încetarea contractului de muncă, semnând și fișa de lichidare.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304 pct.9 și 3041, art. 312.pr.civ. va admite recursul, va modifica în tot sentința și, pe fond, va respinge contestația ca neîntemeiată.
În baza disp. art.274 pr.civ. curtea va obliga intimatul-reclamant la 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL, prin reprezentant legal G, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 316 din 5 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în comuna, județul D și în consecință:
Modifică în tot sus-menționata sentință și, pe fond, respinge contestația ca neîntemeiată.
Obligă intimatul-reclamant la 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/AȚ
3 ex./ 18.06.2008
Trib.D nr-
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena
