Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 885/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 885/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE-, împotriva sentinței civile nr.156/F-CM din data de 4.11.2008 și împotriva sentinței civile nr.51/F-CM din data de 27.01.2009, pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației de la dosar, lipsind recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, intimata-reclamantă și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, o cerere de amânare a cauzei, din partea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea comunicării motivelor de recurs.
Consilier juridic, pentru intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, depune la dosar delegație de reprezentare.
Având în vedere că, la termenul de judecată din data de 15 aprilie 2009, cauza a fost amânată pentru a fi comunicate motivele de recurs intimatului-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea constată neîntemeiată cererea de amânare a cauzei, depusă la dosar de același intimat-pârât, urmând aor espinge.
Consilier juridic, pentru intimatul-chemat în garanție, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora, punând în vedere părții să pună concluzii și cu privire la excepția tardivității formulării recursului împotriva sentinței civile nr.156/F-CM din data de 4.11.2008.
Consilier juridic, pentru intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la instanța de fond.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 18.09.2007, reclamanta a solicitat alături de alți reclamanți ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Consiliul Superior al Magistraturii la plata actualizată cu indicele de inflație a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu septembrie 2004 la zi, la care se adaugă dobânda legală de la data nașterii dreptului până la executare.
A mai solicitat obligarea angajatorului la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Totodată a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești mai sus-menționate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit disp.art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin art.50 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, abrogarea fiind apoi înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și ale altor categorii de personal din sistemul justiției.
Acest lucru s-a datorat abrogării în totalitate a ordonanței de urgență.
La data stabilirii acestui drept prin art.47 din Legea nr.50/1996 au fost avute în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de lege ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică. Aceste condiții nu s-au schimbat ci s-au acutizat, însă reclamantei nu i se mai plătește sporul în discuție.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra unui bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat prin întâmpinare următoarele apărări:
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, cu mult înainte de intrarea în vigoare a nr.OUG177/2002.
Potrivit art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.
Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea să ia act prin hotărâre de obligația adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
A motivat cererea prin aceea că rolul Ministerului Finanțelor Publice, așa cum rezultă din prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestui buget.
În procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate potrivit legii.
Consiliul Superior al Magistraturii a reiterat apărările de fond formulate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalte C de Casație și Justiție.
Prezenta cauză a fost declinată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Argeș, dat fiind domiciliul reclamantei, prin sentința civilă nr.452 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La rândul său, Tribunalul Argeșa pronunțat în ședința publică din 11.07.2008 încheierea prin care, în baza art.I alin.1 coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, a trimis cauza spre soluționare Curții de APEL PITEȘTI.
În fața acestei instanțe pârâtul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia a arătat că nu are atribuții în salarizarea reclamantei.
Raporturile de muncă sunt încheiate între aceasta și MINISTERUL PUBLIC, iar creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Interdicția este prevăzută de art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002.
În legea bugetului de stat nu au fost și nu sunt prevăzute sumele necesare plății acestor drepturi salariale, iar Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite prin lege.
De altfel, cererea este inadmisibilă și prin prisma faptului că suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat este o problemă de legiferare.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.156/F-CM/04.11.2008 a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București să plătească reclamantei sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 21.04.2005 până la data pronunțării, actualizat la data plății efective, precum și dobânda legală.
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost respinsă acțiunea față de pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, precum și cererea de chemare în garanție formulată împotriva pârâtului - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință curtea a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.XXI/2008, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție și prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.147 alin.(1) raportat la art.126 alin.(1) din Constituție.
Prin aceeași decizie, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Efectul supraviețuirii normei care a reglementat sporul în discuție dispozițiilor de abrogare neconstituționale constă în aceea că dreptul consacrat inițial se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele prevăzute de lege.
Reclamanta îndeplinește din data de 21.04.2005 funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, iar față de cele reținute mai sus și de dispozițiile art.329 alin.(3) Cod procedură civilă, pretențiile sale vor fi privite ca întemeiate în parte.
Sunt avute în vedere perioada și persoanele care au față de reclamantă calitatea de ordonator de credite.
Daunele-interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata drepturilor salariale cuvenite vor fi stabilite în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii. O reparație integrală a prejudiciului suferit presupune actualizarea sumelor de bani datorate cu indicele de inflație.
Iar efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă va fi dispusă în baza art.40 alin.2 lit.g) coroborat cu art.11 alin.(1) din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Față de ceilalți doi pârâți, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Consiliul Superior al Magistraturii s-a reținut lipsa calității procesuale pasive, întrucât din înscrisurile aflate la dosar nu a rezultat calitatea acestora de angajator sau de ordonator de credite.
În ceea ce privește cererile de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, s-au reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Pentru aceste motive, acțiunea și cererea de chemare în garanție au fost respinse față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Aceeași instanță, prin sentința civilă nr.51/F-CM/27.01.2009 a admis cererea reclamantei privind completarea sentinței nr.156/F-CM/04.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul că au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București la plata sporului de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor.
Pentru a pronunța această sentință curtea a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr.156/F-CM/4.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta și au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București să plătească reclamantei sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 21.04.2005 până la data pronunțării, actualizat până la data plății efective precum și dobânda legală. S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Deși prin cererea formulată la data de 31.10.2008 (fila 34), reclamanta și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat plata acestui spor și pentru viitor, instanța nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.
Ca atare, curtea a admis cererea și a dispus completarea sentinței civile nr.156/4.11.2008, în sensul că au fost obligați aceeași pârâți la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor, apreciindu-se ca întemeiată această cerere.
Dreptul reclamantei la obținerea acestui spor și pentru viitor rezultă din dispozitivul deciziei nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secții Unite, în recurs în interesul legii. Astfel, în decizia sa ÎNALTA CURTEa stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a stabili și o eventuală dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Întrucât nici în prezent art.47 din Legea nr.50/1996 nu a fost abrogat, rezultă că textul de lege se aplică și în continuare, până la o eventuală intervenție a legiuitorului.
Pe de altă parte, salariul este o prestație periodică, iar art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice, instituind practic o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate printr-o acțiune trebuie să fie actuale, urmând bineînțeles ca hotărârea obținută să fie pusă în executare la împlinirea termenului.
Rezultă deci că reclamanta este îndreptățită să solicite acest spor și pentru viitor, motiv pentru care cererea sa completatoare a fost admisă, iar pârâții au fost obligați să plătească sporul de 50% și pentru viitor.
Împotriva acestor sentințe a formulat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr.156/F-CM/04.11.2008 recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație și cu dobânda legală a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr.51/F-CM/27.01.2009 recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind plata pe viitor a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În dezvoltarea recursului s-au arătat următoarele:
- prin hotărârea completatoare instanța a adăugat la legea de salarizare a magistraților, deși instanțele nu sunt abilitate să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele ale puterii legislative și în anumite cazuri pe cele ale puterii executive care, până la urmă trebuie validate și acestea printr-o lege de către Parlament;
- instanța de fond a cenzurat soluția aleasă de legiuitor și a acordat drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât reclamanta, astfel că acest capăt de cerere privind plata pe viitor a drepturilor solicitate este inadmisibil.
Recursul formulat împotriva sentinței civile nr.156/F-CM/04.11.2008 este tardiv, iar recursul formulat împotriva sentinței civile nr.51/F-CM/27.01.2009 este nefondat.
Recursul formulat împotriva sentinței civile nr.156/F-CM/04.11.2008 este tardiv pentru că sentința a fost comunicată, în copie, recurentului la data de 21.11.2008, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 44, iar recursul a fost formulat la data de 03.12.2008, peste termenul legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Recursul formulat împotriva sentinței civile nr.51/F-CM/27.01.2009 este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, aceasta a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii.
Astfel, instanța de fond a reținut corect că, deși prin cererea din 31.10.2008 reclamanta și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat plata sporului și pe viitor, instanța nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere, astfel că cererea de completare este fondată.
În ceea ce privește dreptul reclamantei la obținerea sporului și pentru viitor, prima instanță a reținut corect că, potrivit Deciziei nr.XXI/10.03.2008, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a se menționa vreo dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Ca atare, nefiind abrogat nici în prezent art.47 din Legea nr.50/1996, acesta este în vigoare, justificând plata sporului salarial în litigiu.
De asemenea, instanța de fond a reținut corect că salariul fiind o prestație periodică, dispozițiile art.110 al.2 Cod procedură civilă permit solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice.
Față de aceste considerente nu se poate reține că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii sau că instanța a adăugat la legea specială de salarizare a magistraților.
Instanța de fond nu a adăugat nimic la lege, ci doar a făcut aplicarea dispozițiilor art.329 al.3 Cod procedură civilă, potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Nu se poate reține nici critica privind acordarea de drepturi prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați, deoarece reclamanta este magistrat, iar Decizia nr.XXI/10.03.2008 se referă la magistrați.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca tardiv formulat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.156/F-CM/04.11.2008 și ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței civile nr.51/F-CM/27.01.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.156/F-CM din 04.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.51/F-CM din 27.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/22.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
