Drepturi salariale (banesti). Decizia 886/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 886/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE-PRIN DGFP, împotriva sentinței civile nr.56/F-CM din data de 30.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, intimata-reclamantă Gr. și intimații-pârâți Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin Aas olicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.01.2008, la Tribunalul București reclamanta a completat acțiunea inițială înregistrată în dosarul nr-, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași să fie obligați aceștia la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada 21 septembrie 2004 - 01 aprilie 2006.
A solicitat totodată obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea către pârâții de mai sus a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În motivarea acțiunii a arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost însă abrogat prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
OG nr.83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța - nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
La data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. De altfel, dispozițiile art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
În Uniunea Europeană, stresul în muncă reprezintă o problemă de sănătate legată de activitatea profesională. Acesta afectează 28% dintre angajații în muncă poate fi cauzat de riscuri psihosociale cum sunt proiectarea activităților, organizarea muncii și management, de exemplu: solicitări profesionale deosebite și posibilități reduse de control asupra propriei activități sau probleme cum ar fi violența și hărțuirea la locul de muncă. Unele riscuri fizice cum sunt zgomotul și temperatura din mediul de muncă pot, de asemenea, să cauzeze stresul în muncă. Prevenirea stresului în muncă constituie unul din obiectivele formulate în Comunicatul Comisiei Europene privind noua strategie în domeniul securității și sănătății în muncă.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor. Directiva cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele dintre acestea au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În apărare, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia a arătat că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 - art.19-35.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei are Ministerul Justiției, iar potrivit art.7 din nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, ministrul justiției este ordonator principal de credite.
Pe fond, pârâtul a arătat că în condițiile în care Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine obligația de a se încadra cu cheltuielile stabilite de legiuitor, plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică din anul 2007 și pe viitor apare ca fiind nelegală și imposibil de efectuat întrucât în legea bugetului de stat nu au fost și nu sunt prevăzute sumele necesare plății acestora.
Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin lege a bugetului de stat este o problemă de legiferare.
Mai mult, admițând acțiunea instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, singura în măsură să stabilească astfel de drepturi fiind puterea legislativă.
Or, prevederea legală referitoare la sporul de stres de 50% - art.47 din Legea nr.50/1996 - a fost abrogată expres prin art.50 din nr.OUG177/2002. Iar potrivit art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.
S-a susținut că acțiunea nu este motivată, cuprinsul cererii rezumându-se la simple considerații medicale legate de influența stresului asupra organismului.
Cererea a fost disjunsă prin sentința nr.35/F-CM din 23.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, formându-se prezentul dosar.
Instanța a constatat mai întâi că acțiunea este suficient motivată în fapt și în drept astfel că nu operează sancțiunea nulității conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă. Reclamanta a indicat condițiile în care își desfășoară activitatea, pentru care consideră că este îndreptățită la acordarea sporului în discuție, a descris evoluția dispozițiilor legale interne și internaționale incidente în materie, ceea ce a permis pârâților să formuleze apărări.
Prin sentința civilă nr.56/F-CM din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Piteștia admis acțiunea și a obligat pe pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 21.09.2004 - 01.06.2006, ce se vor actualiza cu indicele de inflație.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
"Cu privire la excepția de inadmisibilitate întemeiată pe încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești, Curtea a considerat că este atributul instanței de judecată a verifica dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării personalului din autoritățile și instituțiile publice, în executarea raporturilor juridice de muncă este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite la pronunțarea Deciziei nr.VI /2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat cu privire la aplicarea dispozițiilor art.11 alin.(1) din nr.OUG177/2002, art.28 alin.(4) din nr.OUG43/2002, modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004.
Astfel, s-a arătat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Mai mult, prin Decizia nr.21/2008, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că neconstituționalitatea abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 - normă abrogată în prezent - poate fi examinată, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1) raportat la art. 126 alin. 1 din Constituția României, de instanța judecătorească în fața căreia a fost invocată pe calea excepției de neconstituționalitate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Iași, în perioada 21.09.2004 - 01.04.2006.
Dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Abrogarea s-a făcut cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin Legea nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Posibilitatea reglementării primare prin ordonanțe emise de Guvern este sever circumstanțiată prin dispozițiile constituționale - art.114 din Constituția României din anul 1991.
Legea de abilitare stabilește în mod obligatoriu domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.
Prin art.1 pct.Q1 din această lege, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, nu și pentru abrogarea dispozițiilor acesteia. Iar Legea nr.334/2001 aprobă nr.OG83/2000 în temeiul limitelor delegării legislative stabilite prin art.1 pct.Q1 menționat mai sus.
Acolo unde a avut în vedere și abrogarea unor texte de lege, legiuitorul a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. A se vedea în acest sens art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3, pct. B lit. d) din Decretul nr.247/1997.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin decizia menționată mai sus, în interpretarea unitară a dispozițiilor legale incidente în materie că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată să se producă și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
A mai constatat că Legea nr.92/1992 pentru organizare judecătorească, modificată prin Legea nr.142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii nr.OG83/2000, prevedea în art.81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior - art. I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 modificată și completată contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
Ca urmare a celor reținute mai sus, instanța supremă a decis că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Având în vedere și dispozițiile art.329 alin.(3), teza finală Cod procedură civilă, care arată că dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași la plata către reclamantă a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 21.09.2004 - 01.04.2006.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 pct.4 Codul muncii.
În temeiul art. 18 și următoarele din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești."
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, susținând că este nelegală pentru motivul de recurs încadrat în art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Recurentul susține că nu au fost avute în vedere apărările formulate de către acesta și în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, obligându-l totodată să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești, ignorându-se prevederile art.25 din Decretul nr.31/1954, art.5 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea și dispozițiile Legii finanțelor publice nr.500/2002.
S-a susținut că acesta nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pentru salariații altor instituții și că reclamanta fiind salariata Curții de Apel Iași, acesta nu are printre atribuțiile prevăzute de Legea nr.500/2002 obligația plății unor astfel de drepturi.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivului de recurs invocat, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Motivul de recurs invocat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice privind nelegalitatea sentinței sub aspectul admiterii greșite a acțiunii împotriva acestuia și respingerii greșite a excepției invocate privind lipsa calității procesuale pasive în cauză, este nefondat și urmează a fi respins.
Din considerentele sentinței recurate rezultă că prima instanță a analizat susținerile acestui pârât în legătură cu excepția sus-menționată, precizând motivele pentru care aceasta a fost respinsă.
Sub acest aspect, prima instanță a reținut corect calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în cauză în raport de dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și de dispozițiile art.131 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, pe care le-a interpretat și aplicat corect.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, situație față de care în mod corect a reținut prima instanță, fără a se adăuga la lege, calitatea procesuală pasivă a recurentului, față de obiectul acțiunii - alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite salariaților altui minister.
De asemenea s-au avut în vedere și dispozițiile art.131 din Legea nr.304/2004, potrivit cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției și Libertăților și unitățile subordonate acestuia sunt în imposibilitate de a plăti drepturile salariale cuvenite reclamantei.
Pentru considerentele expuse anterior, se constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art.291 din Codul muncii, combinat cu art.312 pct.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.56/F-CM din data de 30 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/15.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
