Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 894/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 894
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în comuna Ostra, județul S, împotriva deciziei civile nr. 568 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic, pentru pârâta intimată Primăria comunei Ostra, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâții intimați Consiliul Local Ostra și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâta intimată Primăria comunei Ostra, a solicitat admiterea recursului declarat de reclamant, așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 10 decembrie 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Primăria comunei Ostra și Consiliul Local al comunei Ostra solicitând admiterea cererii de chemare în judecată, pe motive discriminatorii, deoarece a formulat cerere de chemare în judecată pentru acordarea sporurilor cuvenite și neacordate în perioada 22 iunie 2004 - 31 decembrie 2006, iar aceasta i-a fost respinsă, spre deosebire de alți demnitari, cărora le-au fost admise cererile.
În motivarea cererii a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 16.691 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada 22 iunie 2004 - 31 decembrie 2006. A mai arătat că este primarul comunei Ostra, iar suma solicitată reprezintă sporul de vechime și al 13-lea salariu, dat fiind faptul că la stabilirea indemnizației ce i s-a acordat s-au avut în vedere strict prevederile Legii 154/1998 neținându-se seama de Legea 40/1991 care se referea la sporul de vechime, premiul anual și premiul lunar de 2%. Nu s-a avut în vedere că indemnizația lunară pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică este echivalentă cu salariile din sectorul bugetar.
Cu privire la discriminarea prin neacordarea sporului de vechime și cel de-al 13-lea salariu, reclamantul a arătat că se consideră discriminat, contrar prevederilor art. 5 și art. 154 alin. 3 din Codul muncii, față de restul personalului din alte unități administrativ teritoriale care au primit aceste sporuri. În acest sens fiind și dispozițiile imperative ale art. 295 alin.1 din Codul muncii precum și ale art. 5 din același cod, care interzic discriminările în raporturile de muncă, invocând, de asemenea, Directiva 2000/EC/78.
Referitor la obligarea pârâților la plata despăgubirilor consideră că este o obligație solidară; în materia dreptului muncii, ori de câte ori în plata drepturilor bănești sunt implicate mai multe unități, acestea răspund solidar. Mai arată reclamantul că cererea privind actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație este admisibilă ținând cont și de prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2009 cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă spre competentă soluționare la complet specializat litigii de muncă.
În cauză a fost formulată întâmpinare de către pârâta Primăria comunei Ostra prin care se arată că atât prima instanță, cât și instanța de recurs ar fi putut admite cererea măcar în parte dat fiind faptul că în baza de calcul nu s-a inclus sporul de vechime până în septembrie 2005 așa cum prevedea legea așa încât a apărut o discriminare evidentă între cei care au câștigat în instanță aceste sporuri și cei cărora le-au fost respinse aceste sporuri.
La termenul de judecată din 5 februarie 2009 s-a dispus introducerea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar la termenul de judecată din 16 martie 2009 a fost depus către acesta un punct de vedere în care se arată liniile directoare de care instanța de judecată trebuie să țină seama în procesul de soluționare a unei petiții ori de dezlegare a unei pricini, care prezintă ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament. Pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință și existența unui criteriu de discriminare potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată. La același termen de judecată, reclamantul a formulat precizări la acțiune prin care a arătat că solicită și daune morale în sumă de 20.000 lei ca urmare a faptului că a fost discriminat, daune care trebuie achitate de către Consiliul local Ostra și de Primăria Ostra.
Prin sentința civilă nr. 568 din 18 martie 2009, Tribunalul Suceavaa respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei Ostra, Consiliul local al comunei Ostra și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat să se constate că în calitate de primar al comunei Ostra a fost discriminat față de restul personalului din alte unități administrativ teritoriale prin neacordarea sporului de vechime și al 13 - le-a salariu și obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă trebuie stabilit că persoanele plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții și anume: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință și existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 republicată.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din OG137/2000 republicată prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit legii, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea sexuală, vârstă, handicap, boala cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu. Trebuie avut în vedere faptul că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul din criteriile prevăzute de art.2 alin.1 dar în același timp trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute în acest articol de lege., tratamentul diferențiat trebuie să aibă ca efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Având în vedere cele menționate s-a apreciat că reclamantul nu se încadrează în nici unul din criteriile de discriminare prevăzute de actul normativ menționat și nu a fost tratat în mod diferit datorită apartenenței sal4 la una din categoriile prevăzute de art.2 alin.1. Respingerea cererii reclamantului de acordare a sporurilor cuvenite și neacordate în perioada 22.06.2004 - 31.12.2006 nu a avut în vedere nici unul din criteriile de discriminare prevăzute de actul normativ menționat, ci faptul că cererea nu era întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat în motivarea recursului că în calitate de primar exercită o funcție de demnitate publică și prin neacordarea sporului la care este îndreptățit pentru perioada 22.06.2004 - 31.12.2006 s-a creat o reală discriminare între acesta și alți demnitari.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata despăgubirilor solicitate și a daunelor morale.
Examinând recursul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate care se pot încadra în drept în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamantul are calitatea de primar al comunei Ostra și prin acțiunea introdusă în fața primei instanțe a arătat că prin neacordarea sporurilor și drepturilor salariale a fost discriminat față de restul personalului din alte unități administrativ teritoriale din țară.
În mod corect a apreciat prima instanță că reclamantul nu se află în nici o situație de discriminare în sensul dispozițiilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau a dispozițiilor nr.OG137/2000 republicată atâta timp cât nu a făcut dovada aplicării față de persoana sa a unui tratament diferențiat și fără o justificare obiectivă și rezonabilă pentru situații analoage sau comparabile.
Respingerea de către instanțele de judecată a acțiunii formulate de către acesta inițial privind sporurile aferente perioadei 22.06.2004 - 31.12.2006 nu constituie o discriminare atâta timp cât instanțele au verificat doar existența sau inexistența drepturilor respective.
Față de cele ce preced Curtea urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul declarat de reclamantul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Ostra, județul S, împotriva sentinței civile nr. 568 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, ca nefondat.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
ex.2/14.07.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Surdu Oana
