Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 900/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.900/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 24 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr.760 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2008 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.760/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta "" B și în consecință;
A obligat pârâta la plata către reclamantă a două salarii medii nete la nivel de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv 29 aprilie 2006, conform art.50 din Contractul Colectiv de Muncă, precum și la actualizarea sumelor în raport de indicii de inflație de la data nașterii drepturilor până la data plății efective.
S-a respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit art.50 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate "la concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia o indemnizație minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net; de la 3 la 20 ani două salarii medii nete; de la 10 la 15 ani trei salarii medii nete; peste 15 ani patru salarii medii nete.
Instanța a reținut că potrivit art.969 Cod civil, "convențiile legal făcute au putere ce lege între părțile contractante" și prin urmare dispozițiile din contractul colectiv de muncă pe care reclamanta își întemeiază pretențiile nefiind desființate, trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Din cuprinsul carnetului de muncă depus la dosar reiese fără dubiu că încetarea raporturilor de muncă nu s-au datorat culpei fostului angajat, astfel că această cerință în cauză este îndeplinită,dovada efectuării plății unor sume cu titlu de indemnizație de concediere nu s-a făcut în cauză, astfel că instanța a admis doar în parte acțiunea formulată, și în funcție de perioada cât reclamantul a prestat activitate, a obligat pârâta la plata către reclamantă a două salarii medii nete la nivel de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv 29 aprilie 2006, conform art.50 din Contractul Colectiv de Muncă, precum și la actualizarea sumelor în raport de indicii de inflație la data nașterii drepturilor până la data plății efective pentru acoperirea integrală a prejudiciului, ținând cont de devalorizarea monedei naționale, ca urmare a neacordării drepturilor la termen.
Instanța a respins restul pretențiilor care se referă la cuantumul pretențiilor solicitate de reclamantă și care se întemeiază pe valorile menționate în adresa cu nr.2919/12.11.2007 emisă de A, în care sunt specificate salarii de bază medii pe la nivelul anilor 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007, și nicidecum salarii medii nete la nivel de, astfel cum prevede în mod expres textul din Contractul Colectiv de Muncă care reprezintă temeiul juridic al acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta ""
În susținerea recursului se învederează că prin Planul Social încheiat ca urmare a procesului de reorganizare a s-au stabilit indemnizații de concediere pentru persoanele disponibilizate, iar prin amendamentul din 13 septembrie 2006 la Planul Social s-a prevăzut expres că nu se pot cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă.
În drept sunt invocate dispozițiile arr.115-118 Cod procedură civilă, Codul muncii.
În probațiune s-au depus copia Planului Social încheiat la 21.04.2005, amendamentele la acesta încheiate la 9.01.2006 și 13.09.2006, copia statului de plată purtând asupra plății către reclamant a sumei reprezentând indemnizația de concediere.
Recursul este fondat.
La încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, prin decizia nr.92/2006 (primită de către reclamantă la 28.04.2006) s-a prevăzut că " Valoarea netă a indemnizației de concediere ce va fi acordată salariatului cu respectarea prevederilor art.50 din Contractul Colectiv de Muncă, completate cu prevederile Planului Social, ținând cont de vechimea în a salariatului, este de 15.947 RON" (art.6).
Împotriva acestei decizii angajatul nemulțumit avea deschisă calea contestației la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare (art.8 din decizie). Cum reclamanta nu a atacat această decizie, urmează că ea a rămas definitivă și că angajatul a acceptat clauzele deciziei susprecizate. Consecința juridică a acestei împrejurări o constituie netemeinicia vădită a cererii de chemare în judecată, având în vedere atât tardivitatea ei cât și lipsa de temei legal.
Astfel, Planul Social și amendamentele la acesta încheiate între angajatorul și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română prevede expres că "voința comună a părților a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate pe baza Planului Social cu cele acordate în baza art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă".
Cum indemnizațiile din Planul social sunt mai mare decât cele din Contractul Colectiv de Muncă, urmează că cererea reclamantei este și lipsită de interes în a obține indemnizația mai mică din contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește ideea cumulării celor două indemnizații, aceasta nu poate fi admisă întrucât nu se pot face două plăți cu același titlu (despăgubire) pentru aceeași măsură luată (disponibilizare) când nu există o dispoziție expresă în acest sens.
Nu mai puțin, recurenta a făcut dovada plății indemnizației stipulate în decizia de încetare a raportului de muncă cu reclamanta.
În consecință și față de cele ce preced, instanța va reține că recursul este fondat și în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă va fi admis, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta "" B împotriva sentinței civile nr.760/16.06.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta ""
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./24.10.08
Tehnored.AN/28.10.08 - 3 ex.
Jud.fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Rodica Popa, Dorina
