Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 910/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 910
Ședința publică din 2 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Parchetul de pe lângă Tribunalul C - S, împotriva sentinței civile nr. 319 din 24.03.2009, dată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantele intimate, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâții recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că reclamantele intimate au depus la dosar, prin registratură, la data de 28.05.2009 întâmpinare din care un exemplar se comunică cu reprezentanta pârâților recurenți care depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris și susținute oral și respingerea acțiunii reclamantelor ca inadmisibilă.
A,
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 319 din 24.03.2009, Tribunalul C - Sar espins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 29.08.2000 - 23.07.2005, și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele, au fost obligați pârâții să emită în favoarea reclamantelor adeverințe în care să fie menționat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de încadrare, reactualizat cu rata inflației începând cu data de 29.08.2000 și până la 16.04.2006.
Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, și s-a constat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor a fost prevăzut explicit de art. 47 din Legea nr. 50/1996, articol ce a fost abrogat prin OG 83/2000 începând cu data de 01.09.2000, data publicării în monitorul Oficial a acestei ordonanțe, de la această dată sporul pentru risc și solicitare neuropsihică nemaifiind plătit reclamanților. Abrogarea a avut loc însă printr-un act normativ ierarhic inferior, într-un context legislativ cuprinzând unele dispoziții necorelate, chiar contradictorii, ceea ce a fost de natură a crea confuzii ce au dus la o practică neunitară determinând promovarea unui recurs în interesul legii. În aceste condiții, abrogarea expresă a unui articol a dus însă doar la o pierdere aparentă a dreptului la sporul amintit, în realitate acest drept la spor subzistând în continuare. Această aparență a pierderii dreptului, indusă printr-o abrogare expresă a fost de natură a induce în eroare persoanele beneficiare ale acestui drept, determinând o atitudine pasivă neimputabilă lor în exercitarea dreptului subiectiv în termenul de prescripție de 3 ani, această eroare indusă neputând deci constituii temei pentru neacordarea sporului după intrarea în vigoare a OG 83/2000, fapt constat și prin decizia civilă nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totodată această decizie, prin clarificarea adusă referitor la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, constituie, începând cu momentul publicării ei, momentul încetării cauzei care a determinat neexercitarea acțiunii în termenul de prescripție și începutul curgerii termenului de o lună prevăzut de art. 19, alin. 2 din Decretul 167/1958, pentru formularea cererii de repunere în termenul de prescripție.
Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin care au invocat în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, faptul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursurilor, recurenții au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit dispozițiile art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea constată fondate recursurile pentru următoarele considerente:
Conform art. 19 din Decretul 167/1958 republicat privind prescripția extinctivă, instanța judecătorească poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii, ori să încuviințeze executarea silită. Rezultă faptul că pentru repunerea în termenul de prescripție trebuie să existe o cauză temeinic justificată.
Astfel, nu se poate reține motivarea instanței de fond cu privire la faptul că aparența pierderii dreptului, indusă printr-o abrogare expresă a fost de natură a induce în eroare persoanele beneficiare ale acestui drept, determinând o atitudine pasivă neimputabilă lor în exercitarea dreptului subiectiv în termenul de prescripție de 3 ani, această eroare indusă neputând deci constituii temei pentru neacordarea sporului după intrarea în vigoare a OG 83/2000 fapt constat și prin decizia civilă nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât decizia invocată a fost dată în temeiul art. 329 Cod procedură civilă, și are rolul de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii. De altfel, recursul în interesul legii a fost introdus tocmai pentru că instanțele de judecată au soluționat diferit acțiunii având același obiect, întemeiate pe dispozițiile art. 47 din legea 50/1996, acțiunii prin care s-a solicitat, la momentul introducerii lor plata acestui spor pe 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Pretinsa eroare de drept, nu este și nu poate constituii un motiv temeinic pentru a se admite o cerere de repunere în termenul de prescripție, iar stabilirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție că dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, se cuvine și după intrarea în vigoare aOrdonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prinLegea nr. 334/2001, nu are rolul de a elimina această eroare în care se pretinde că au fost reclamanții, întrucât ceea ce a fost stabilit de către ÎCCJ, a fost tocmai ca urmare a formulării unor acțiunii în instanță în care s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996.
De asemenea Curtea, mai reține faptul că reclamantele nu pot invoca drept temei al repunerii în termenul de prescripție necunoașterea legii, conform principiului provenit din dreptul R:" censetur ignorare legem" care a fost preluat de legislația română și practica judiciară care prevede faptul ca nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea, va admite recursurile formulate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, va modifica sentința în sensul respingerii cererii de repunere în termenul de prescripție, și va respinge acțiunea ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Parchetul de pe lângă Tribunalul C - S împotriva sentinței civile nr. 319 din 24.03.2009, dată de Tribunalul C - S în dosar nr-.
Modifică în tot sentința civilă recurată și în fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /29.06.2009
Tehnored.:DI./ 2 ex./ 29.06.2009
Prima instanță:Curtea de APEL TIMIȘOARA
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Raluca Panaitescu, Florin Dogaru
