Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 907/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.907
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL B împotriva Sentinței Civile nr. 3831/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă, avocat, și pentru reclamanta intimată, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar înscrisuri in probațiune,respectiv foi colective de prezentă, certificate de concediu medical și fluturași de salariu. Reprezentantul reclamantei intimate depune concluzii scrise, împuternicire avocațială și chitanță reprezentând cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cererii de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr. 3831/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr-,a fost admisă acțiunea reclamantei, promovată in contradictoriu cu pârâta ROMÂNIA SRL B, și-n consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4828,85 lei, reprezentând spor de 100% din salariu de bază pentru orele de muncă prestate in zilele de sâmbătă și duminică,aferente perioadei 19.06.2006-30.06.2007.
Pentru aceeași perioadă de timp,prin sentința ante-menționată,pârâta a mai fost obligată și la plata sumei de 4424,09 lei spor de vechime in muncă in cuantum de 25% din salariu de bază,precum și la plata sumei de 1728 lei cheltuieli de judecată suportate de reclamantă.
A fost respins ca neîntemeiat petitul acțiunii principale ce a avut ca obiect plata sumei de 10000 lei cu titlul de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut in esență că in speță sunt aplicabile normele art. 40 alin.3 lit.c), respectiv art. 41, alin.3 lit.c) din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național pentru anii 2005-2010, potrivit cărora pentru orele suplimentare și orele lucrate in zile libere și in zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariu de bază,respectiv pentru orele suplimentare și orele lucrate in zilele libere și in zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază.
Cererea vizând obligarea angajatorului la plata sporului de vechime a fost soluționată de prima instanță prin raportare la prevederile art. 51 alin.1 lit.d) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură,in acord cu vechimea efectivă in muncă a reclamantei.
In fine,la stabilirea cuantumului concret al drepturilor salariale acordate reclamantei a fost omologat in totalitate conținutul raportului de expertiză întocmit in cauză de expertul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta SC ROMÂNIA SRL B, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 30.04.2009,solicitând casarea/modificarea in totalitate a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii acțiunii reclamantului,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei,care in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.1 și 9 /pr.civ.,Curtea reține că acestea au vizat nelegala constiuire a completului de judecată care a soluționat cauza in fond,in contextul in care,pe tot parcursul judecății in ședință publică a participat un singur judecător,cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 55 alin.1 din Legea nr. 304 /2004.
Recurentul a mai adăugat că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii,de vreme ce nu s-a ținut seama că reclamanta,care lucra in schimburi,inclusiv in zilele de repaus săptămânal,era recompensată cu două zile libere acordate consecutiv in acord cu normele art. 13/.
In opinia recurentei, orele lucrate in timpul repausului săptămânal nu se pot confunda cu orele suplimentare, așa cum greșit au făcut judecătorii fondului,care au aplicat prevederile CCM încheiat la nivel național fără a ține seama de împrejurarea că sporul in discuție este reglementat de norme cu caracter dispozitiv, cuantumul acestuia fiind lăsat la dispoziția angajatorului.
In recurs,probatoriul administrat in fața instanței de fond a fost completat cu înscrisuri,respectiv cu foi colective de prezentă, certificate de concediu medical și fluturași de salariu depuse de angajator in copii xerox la dosarul cauzei.
Analizând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate,a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond,a înscrisurilor depuse in recurs,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 /pr.civ., Curtea reține următoarele.
Intr-adevăr,astfel cum rezultă din înscrisurile atașate dosarului de fond, precum și din susținerile necontestate ale părților litigante,reclamanta a fost angajata pârâtei in perioada 19.06.2006 -30.06.2007,iar conform negocierilor individuale atestate prin încheierea Contractului Individual de Muncă nr. 7511/2006,autoarea prezentei acțiuni a fost salariată cu un salariu de bază fix,căruia i s-au adăugat sporul de vechime de 25% și sporul pentru orele de muncă lucrate in zilele de repaus săptămânal,acesta din urmă fiind cuantificat de unitatea pârâtă la un procent de 1% din indemnizația de bază.
Așa cum corect au observat judecătorii fondului,cadrul legal general in privința recompensării salariaților care își desfășoară activitatea in zilele de sâmbăta și duminica este reprezentat de art. 132 din Codul Muncii care,in alineatul 2 și 3 prevăd că în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern, situație in care salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Pentru perioada in care reclamanta a fost angajata pârâtă s-au aflat in vigoare Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pentru anii 2005-2006,cu nr. 20.01 din 31 ianuarie 2005, respectiv Contractul nr.2895/2006 pentru anii 2007-2010, acte care, prin art. 40 alin.3, devenit art. 41 in noua reglementare,dispun că sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt:c) pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază.
Ori, in condițiile in care sporul salarial in discuție era reglementat printr-un contract colectiv de muncă,el nu putea fi diminuat prin manifestarea de voință a părților printr-un alt contract de muncă, decât cu încălcarea flagrantă a prevederilor art. 11 din Codul Muncii, potrivit cărora clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Considerațiile de mai sus îngăduie concluzia potrivit căreia angajatorul nu se poate prevala cu succes de clauza negociată la pct.2,cap din Contractul Individual de Muncă, pentru a dovedi că reclamanta a fost recompensată corespunzător pentru munca depusă in zilele de repaus săptămânal,pentru că această clauză,fiind nelegală, nu poate produce nici un efect.
Curtea mai reține că nu este reală afirmația recurentei cu privire la pretinsa confuzie a judecătorilor fondului intre munca suplimentară și cea prestată in zilele de repaus săptămânal. Dimpotrivă,instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 40/41 din contractele colective de muncă aplicabile, iar motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9/pr.civ. nu este incident in speță
Cât privește incidența normelor art. 304 pct.1 /pr.civ.,Curtea constată că atâta vreme cât actele procedurale poartă semnăturile ambilor judecători ce au compus completul de judecată in primul ciclu procesual, in lipsa altor probe concludente care să facă dovada prezenței unui singur magistrat in sala de judecată, motivul de recurs analizat nu este întemeiat.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus reținute,Curtea va face aplicarea art. 312 alin.1 și art. 304 ind. 1/pr.civ.,sens in care va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtei,cu consecința evidentă a menținerii sentinței supusă reformării,considerată legală și temeinică.
In baza art. 274 și urm. /pr.civ., după criteriul legal al culpei procesuale, pârâta recurentă va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată,reprezentând onorariu avocațial avansat de intimată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL B împotriva Sentinței Civile nr. 3831/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 2 iunie 2009.
pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR,
- - - -
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ, VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
pt.GREFIER,
- -
În concediu de odihnă
GREFIER SECȚIE,
Red. /20.07.2009
Tehnored.:// 2 ex./ 20.07.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud..
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Raluca Panaitescu, Aurelia Schnepf
