Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 922/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.922/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 26 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător: - -
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, TRIBUNALUL BRAȘOV și CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1240 din data de 19 iunie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 15 iunie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 22 iunie 2009, apoi pentru astăzi 26 iunie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1240/M/19.06.2008, TRIBUNALUL BRAȘOVar espins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți.
A respins excepția lipsei calității procesual pasive a Curții de Apel B și excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
A admis acțiunea formulată de reclamanții: și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pe pârâții 1- 3 la plata diferențelor de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data acordării acestui spor, respectiv 11.04.2002 până în data de 31.12.2002, despăgubiri ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și la care se va calcula dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare achitării diferențelor de drepturi solicitate de acești doi reclamanți.
A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu aceiași pârâți având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de judecători, prestând activitate, în cadrul Judecătoriei Brașov.
Potrivit art.28 alin.4 din OUG 43/2002, judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție potrivit art. 29 alin.1 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și soluționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Acordarea acestui spor a fost prevăzută și prin art. 11 din OUG 177/2002, modificată prin Legea 347/2003, în favoarea acelorași beneficiari.
Prin neacordarea acestor sporuri tuturor magistraților s-a creat o discriminare, recunoscută de altfel de Ministerul Justiției în calitate de inițiator de acte legislative în domeniul justiției.
Legislația internă nu prevede dispoziții discriminatorii în ceea ce-i privește pe cetățenii României.
Astfel articolul 16 alin.1 și 2 din Constituția României prevede că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Analizând reglementările internaționale referitoare la drepturile omului, instanța a constatat că potrivit art. 2, pct. 1 din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricărei discriminări, iar potrivit art. 29, pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite de lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democrată.
Articolul 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențele, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii.
În speță, însă trebuie analizat dacă reglementările în baza cărora s-au acordat sporurile solicitate de reclamanți respectă aceste dispoziții.
Răspunsul la această problemă a fost dat prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a constatat existența unei discriminări directe, potrivit art. 2 din OG nr.132/2000 și s-a recomandat Ministerului Justiției să inițieze un proiect de act normativ, în vederea modificărilor discriminatorii, în sensul eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de salariați.
În consecință, reclamanții și au fost prejudiciați cu sumele reprezentând sporul de 30% reglementat de art 28 alin 4 din OUG 43/2002 și art.11 din OUG 177/2002, pe perioada 11 aprilie 2002 (data intrării în vigoare OUG 43/2002) - 31.12.2002( data până la care s-a solicitat a fi obligați pârâții la plata sporului). În aceste condiții, instanța a admis acțiunea, în sensul obligării pârâților TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare lunară pe perioada 11.04.2002 - 31.02.2003, cu excepția perioadelor în care, în eventualitate, reclamanții au beneficiat de acest spor.
Cât privește actualizarea creanței, instanța constată că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Economiei si Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Față de considerentele de fapt și de drept dezvoltate mai sus, instanța a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate mai sus.
Referitor la reclamanta, instanța a reținut, din înscrisurile depuse la dosar că, în perioada 25.03.2002-02.04.2003 aceasta s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului până la 2 ani și în consecință raporturile de muncă au fost suspendate.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantelor, instanța a reținut că prin Hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru combaterea discriminării s-a constatat existența unei discriminări prevăzute de art.2 alin 1 și 2 din OG 137/2000. Astfel, termenul general de prescripție începe să curgă de la data emiterii acestei hotărâri, motiv pentru care instanța a respins excepția prescripției.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Curtea de APEL BRAȘOV, s-a apreciat că nu este întemeiată întrucât reclamanții desfășoară activitatea de magistrați la Judecătoria Brașov, instanță aflată în raza de competență a Curții de APEL BRAȘOV, C de Apel care în prezent are calitatea de ordonator secundar de credite, având atribuții în plata drepturilor salariale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii introductive.
În dezvoltarea criticilor de recurs formulate de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV se susține că sentința este nelegală sub aspectul greșitei respingeri a excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, față de prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, susținându-se că termenul de prescripție începe să curgă de la data intrării în vigoare a nr.OUG 43/2002 - 04.04.2002 - iar nu cum a socotit instanța de fond, de la momentul pronunțării hotărârii
Un motiv suplimentar de recurs îl constituie critica adusă de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV față de greșita respingere a calității procesuale pasive a acestei părți.
Cât privește recursul declarat de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, hotărârea tribunalului este criticată sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității procesuale pasive, precum și din perspectiva soluției adoptate pe fondul cauzei, prin admiterea acțiunii reclamanților, susținându-se, din această din urmă perspectivă, că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata salariaților altor instituții.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază fondate recursurile declarate pentru considerentele ce vor fi relevate.
Raportat la obiectul pretențiilor formulate în acțiunea introductivă - plata diferențelor de drepturi salariale echivalente cu sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data acordării acestui spor, 11.04.2002 până la data de 31.12.2002 - față de momentul introducerii acțiunii, 09.05.2008, dreptul la acțiune al reclamanților este evident prescris.
Potrivit Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege (art. 1 alin. 1), termenul general de prescripție instituit de art. 3 fiind de 3 ani. Dispozițiile art. 8 alin. 1 din același act normativ, statuează că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
de datele specifice raportului dedus judecății, dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data intrării în vigoare a nr.OUG 43/2002 - 04.04.2002 - încât sporul de corupție solicitat putea fi reclamat în justiție în interiorul termenului general de prescripție, anume până la data de 03.04.2005.
În contextul acestei analize, aprecierea tribunalului, potrivit căreia dreptul la acțiune al reclamanților s-ar fi născut la data de 22.07.2005, momentul pronunțării hotărârii nr. 185, de la care începe calculul termenului de prescripție, este eronat și reprezintă rezultatul unei greșite aplicări a legii.
Aceasta întrucât sesizarea instanței de judecată în vederea reparării unui pretins prejudiciu nu este condiționată de pronunțarea unei hotărâri de către, care să constate o eventuală stare de discriminare. Faptul ipotetic al respingerii unor pretenții, îndreptățește eventual partea interesată la promovarea unor căi extraordinare de atac, după pronunțarea unei hotărâri de constatare a discriminării, însă nimic nu îndreptățește instanța la admiterea unor pretenții din anul 2002 printr-o acțiune formulată în anul 2008, cu nesocotirea prevederilor Decretului nr. 167/1958.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursurile, a modifica în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și a respingerii pretențiilor formulate de reclamanți.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței, referitoare la respingerea excepțiilor purtând asupra lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de APEL BRAȘOV. În ambele situații, criticile aduse de recurenți acestui aspect sunt nefondate, reclamanții fiind magistrați în cadrul Judecătoriei Brașov, instanță aflată în raza de activitate a pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV, ordonator secundar de credite prin plata drepturilor de indemnizație, drepturi care se asigură de la bugetul de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 1240/M/19.06.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - Pt. - - aflată în concediu de odihnă, semnează Președinte instanță
GREFIER
Red./3.07.09
Tehnored.AN/3.07.09-3 ex.
Jud. fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
