Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 937/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNr. 937/
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 727/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales la sediul Curții de APEL GALAȚI din G,-, jud. G și pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul instituției în G,-, jud. G, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, intimatul-reclamant și intimata-pârâtă CURTEA DE APEL GALAȚI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin cererea de recurs Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea cauzei în lipsă; prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă; în ședința din camera de consiliu din 07.09.2009 a fost admisă cererea de abținere a domnului judecător și au fost respinse cererile de abținere a doamnelor judecător și, completul fiind constituit cu judecătorul din planificarea de permanență, doamna judecător, după care;
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că atât prin cererea de recurs și prin întâmpinare instituțiile pârâte au solicitat judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 727/04.06.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a prescripției dreptului la acțiune ca nefondate.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI și MINISTERUL JUSTIȚIEI, astfel cum a fost modificată.
S-au obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI să plătească reclamantului indexările corespunzătoare anului 2007, respectiv 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, 2 % începând cu 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și 11 % începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, indexări ce vor fi aplicate la valoarea de referință sectorială și care vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
S-au obligat pârâții să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 19.03.2005 la zi, și în continuare până la încetarea clauzei de discriminare, sume care vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
S-au obligat pârâții să înscrie mențiunile cuvenite în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI, solicitând ca, în baza probelor administrate, să fie obligați:
- la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 și până la data încetării discriminării, actualizate cu rata inflației;
- la plata drepturilor salariale rezultând din indexarea salariilor pentru anul 2007, actualizate cu rata inflației;
- obligarea pârâtei Curtea de APEL GALAȚI la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă prin indicarea caracterului permanent al plăților.
A arătat în motivarea cererii de chemare în judecată că a fost numit în funcția de judecător la Judecatoria Galați la data de 18.03.1996, iar începând cu data de 01.05.2004 a fost avansat în funcția de judecător la Curtea de APEL GALAȚI.
Prin Decizia nr. XXI din 10 martie 2008, dată în materia recursului în interesul legii, s-a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit disp. art. 329 al. 3. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În drept, acest capăt de cerere îl întemeiază pe dispozițiile actelor normative mai sus citate.
legală a salariilor este o măsură de protecție socială a salariaților în condițiile existenței inflației.
Or, în anul 2007 toate categoriile de bugetari, mai puțin judecătorii și procurorii au beneficiat de indexarea salariilor cu diferite tranșe pentru acoperirea inflației.
Astfel, prin nr.OG 6/2007 salariile funcționarilor publici stabilite prin ordonanțe au fost indexate față de luna decembrie 2006 la 1.01.2007, la 01.04.2007 și la 01.10.2007.
Prin nr.OG 10/2007, personalului contractual cât și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, salariile și indemnizațiile s-au majorat față de luna decembrie 2006 cu 5% din 01.01.2007, cu 2% din 01.04.2007 și cu 11% din 01.10.2007 față de martie 2007 și respectiv septembrie 2007.
Prin nr.OG 27/2007 controlorilor financiari li s-au majorat coeficienții de multiplicare cu 5% de la 01.01.2007, cu 2% de la 01.04.2007 și cu 11% de la 01.10.2007, acestea raportate la o valoare sectorială de referință de 282 lei față de 280 lei a judecătorilor.
Prin nr.OG 8/2007 personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești li s-au majorat coeficienții de multiplicare.
De asemenea, și prin alte acte normative s-au majorat salariile pentru acoperirea indicelui de inflație: cadre didactice nr.OG 11/2007, diplomați nr.OG 16/2007.
Or, cei care nu au beneficiat de o indexare a salariilor în 2007 au fost judecătorii și procurorii.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii.
Referitor la sporul de 50%, cererea este întemeiată pe acte normative abrogate.
OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului autorității judecătorești, a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 107 alin. 1 și 3 din Constituția României în vigoare la acea dată și ale art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, fiind aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Totodată, în conformitate cu prev. art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată:
"Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
Pentru indexarea salariilor, reclamantul a invocat dispoziții din OUG nr. 10/2007, nr. 16/2007 și altele care au indexat salariile unor categorii de angajați, nu și judecătorilor, acestora aplicându-li-se numai OUG nr. 27/2006.
Ministerul Justiției a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive și prescripția extinctivă a dreptului la acțiune. A afirmat că nu are atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale și cu atât mai puțin în domeniul creșterilor salariale solicitate, motiv pentru care nu se poate reține legitimarea sa procesuală pasivă. Dat fiind dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune pentru perioada anterioară datei de 19.03.2005 este prescris.
În primul rând, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din 01.09.2000 și intrată în vigoare la 01.10.2000.
La termenul de judecată din data de 16.05.2008, reclamantul și- restrâns pretențiile referitoare la primul capăt de cerere, solicitându-le pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare până la încetarea stării de discriminare, sume actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
Analizând și coroborând ansamblul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
Reclamantul face parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
Persoanele aparținând personalului din sistemul bugetar, inclusiv reclamantul, sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de Codul muncii, prestând o muncă și, ca efect al acestor premise, li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare (art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și lit. f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003).
Deci, reclamantul se află în aceeași situație, sub acest aspect, ca și restul personalului din sistemul bugetar.
Însă, printr-o o serie de acte normative (de exemplu: nr.OG 10/2007; nr.OG 11/2007; nr.OG 16/2007; nr.OG 27/2007; Legea nr. 232/2007; nr.OG 8/2007; nr.OG 20/2007; nr.OG 23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat, în fiecare an, de majorările salariale, constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio-profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art. 1 din nr.OG 10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din nr.OG 10/2007); personalul auxiliar din justiție (art. 31 din nr.OG 8/2007).
Trebuie subliniat în mod deosebit că, în nici un caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale reclamantelor, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale reclamanților.
Cu toate acestea, reclamantului nu i-a fost acordat, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007, omisiune care s-a răsfrânt mai pregnant asupra acestora, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, reclamantul nu pot obține (datorită incompatibilităților, interdicțiilor și incapacităților legale) alte venituri decât cele salariale.
Nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamantul este în mod evident și grav discriminat, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului.
Deci, reclamantul este discriminat în sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât i-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007 nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor și a acestui adaos (condiția existenței creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, concomitent cu indexarea indemnizațiilor și salariilor restului personalului bugetar), ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamantului rezultă și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și lit. f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 coroborat cu art. 269 Codul muncii.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenit reclamantului vor fi avute în vedere, doar prin analogie, procentele de majorări prevăzute de art. 1 din nr.OG 10/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri.
Astfel, instanța a obligat pârâții să plătească reclamantului indexările corespunzătoare anului 2007, respectiv 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, 2%, începând cu luna martie 2007 față de nivelul din luna februarie 2007, 11% începând cu data 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, sume actualizate cu rata inflației la data plății, fiind incidente prevederile art. 1082 din cod civil și art. 161 din Codul muncii.
Cu privire la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, instanța a reținut:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum se arată în întâmpinarea Ministerului Justiției art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantului având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la data de 01 februarie 2007, data la care a intrat in vigoare OG nr. 8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr. 50/1996.
Astfel fiind, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pe pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % calculat la indemnizația brută de încadrare lunară, așa cum a fost modificată prin includerea altor sporuri, drepturi, ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art. 161 alin. 4 Codul muncii.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă, întrucât reclamantul și-a precizat expres perioada pentru care solicită plata drepturilor salariale, încadrându-se în termenul general de prescripție prev. de art. 283 alin. 1 din Codul muncii și art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Nu a fost reținută nici excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției. Acesta fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa în calitatea de ordonator principal de credite, precum și a unităților subordonate; repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și controlează modul de folosire a acestora. În aceste condiții, având calitatea de ordonator principal de credite, are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând, textul art. 2 și 27 din nr.OG 137/2000 a fost declarat neconstituțional.
De asemenea, instituirea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea acestor drepturi reprezintă o problemă de legiferare, fiind vorba de opțiunea legiuitorului.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul celor de mai sus.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Intimata pârâtă Curtea de APEL GALAȚI a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului achiesând la motivele invocate de recurentul Ministerul Justiției.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1. Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Recursul declarat de pârâtă privește doar admiterea capătului de cerere referitor la acordarea creșterilor salariale în procent de 18% cu titlu de indexări salariale aferente anului 2007.
Acest motiv de recurs este întemeiat însă pentru alte considerente care nu sunt imputabile primei instanțe, fiind vorba de o situație nouă ivită după declararea recursului.
Intimatul-reclamant a susținut că a fost discriminat prin lege, în sensul că tuturor bugetarilor li s-au acordat majorări salariale în anul 2007, categoria profesională a magistraților din care face parte fiind exclusă.
Curtea reține că art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și toate normele internaționale în materie de discriminare presupun existența unui drept fundamental sau a unui alt drept recunoscut de lege.
Nediscriminarea nu este un drept în sine, ci se referă la modul de exercitare a unor drepturi, respectiv la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Așa cum a învederat recurentul pârât, prin Decizia nr. 818/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De asemenea, rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natura constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Mai mult, Curtea Constituțională a considerat că acordarea unor drepturi decât cele prevăzute expres de lege este o depășire a puterii judecătorești.
Acordarea unor drepturi sau sporuri peste cele prevăzute de lege ar însemna ca instanța să-și depășească atribuțiile puterii judecătorești.
În speță, practic reclamantul solicită să li se aplice niște majorări salariale de care, potrivit legii, nu a beneficiat, ca urmare acțiunea formulată apare nefondată, față de decizia obligatorie pronunțată de Curtea Constituțională, arătată mai sus.
În consecință, în baza disp. art. 312 al. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și se va modifica în parte sentința civilă nr. 727/2008 a Tribunalului Galați în sensul că se va respinge capătul de cerere privind acordarea indexărilor corespunzătoare anului 2007.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 727/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă nr. 727/2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondat capătul de cerere privind indexările corespunzătoare anului 2007 din acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la sediul Curții de APEL GALAȚI din G,-, jud.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/02.11.2009
: 5 ex.//26.01.2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Comunicat: 3 ex.//28.01.2010
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Mihaela Neagu, Virginia Filipescu
