Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 931/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 931/
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, ambele instituții cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 705/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, prin reprezentant legal SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA", cu sediul în G,- bis, jud. G, pârâtul COLEGIUL NAȚIONAL " ", cu sediul în G,-, jud. G și chemații în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, cu sediul în B, sector 1, str. G-ral nr. 28-30 și GUVERNUL ROMÂNIEI prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimații-reclamanți, reprezentantul legal SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" prin președintele sindicatului, lipsă fiind recurenții CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, intimații- chemați în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T și GUVERNUL ROMÂNIEI prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimatul-pârât COLEGIUL NAȚIONAL " ".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă; la data de 09.10.2009 s-a depus întâmpinare de către reprezentantul legal al intimaților-reclamanți, Sindicatul Liber "Educația" G, după care:
Curtea, apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării depusă de Sindicatul Liber "Educația"
Totodată Curtea, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 și art. 305 alin. 2 Cod procedură civilă, a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de Primarul municipiului G motivat de faptul că acesta nu a fost chemat în judecată prin cererea introductivă și nici nu are calitatea de parte în dosarul de fond.
Reprezentantul intimaților-reclamanți a solicitat admiterea excepției și respingerea recursului în consecință. Totodată, a învederat instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Consiliul Local G, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică și care, în mod legal a dispus achitarea către reclamanți a drepturilor solicitate prin acțiune.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare pe excepție și pe fondul acesteia.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 705/04.05.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele, reprezentați legal prin SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" G, în contradictoriu cu pârâții COLEGIUL NAȚIONAL "AL. " G, cu sediul în G,-, CONSILIUL LOCAL G, chemații în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T
S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al mun.
S-au obligat pârâții să acorde reclamantelor sporul de 10% din salariul de bază, cu titlu de condiții penibile de muncă.
S-au obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamantelor diferența dintre cuantumul indemnizației de concediu de odihnă pe care ar fi primit-o cu luarea în considerare a sporului de condiții nocive și a sporului de condiții penibile de muncă și cea efectiv încasată, pentru perioada 2005-2008, actualizate cu coeficientul de inflație.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și, în consecință:
S-a respins cererea de chemare în garanție a acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea cu nr. 1055/121/27.02.2009 înregistrată pe rolul Tribunalului Galați reclamanții, reprezentați de Sindicatul Liber "Educația" G, au solicitat obligarea pârâților Colegiul Național "Al. " G, Consiliul Local G la acordarea corectă a sporurilor cuvenite personalului nedidactic-îngrijitor in conformitate cu disp. art. 41 alin. 3 din Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel Național () pe anii 2007-2010, retroactiv pe ultimii trei ani, respectiv a sporului pentru desfășurarea activității în condiții de muncă penibile, sume actualizate la rata inflației, precum si la plata indemnizației de concediu de odihna cu luarea în calcul a sporului de condiții penibile anterioare aferente perioadei 2005-2008, sume actualizate cu rata inflației.
Motivându-și în fapt cererea au susținut că prin art. 48 alin. 2 din Legea 128/1997 și art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 li s-a recunoscut un spor pentru condiții penibile de muncă de 10% aplicat la salariul de bază, spor pe care angajatorul nu l-a plătit.
Au mai arătat ca potrivit art. 59 din pe anii 2007-2010 indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu, sens în care considera ca sunt îndrituiți la calculul si plata diferențelor rezultate prin neacordarea sporului de condiții penibile.
În susținere au invocat disp. art. 112.pr.civilă, art. 283, 241 din Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art. 2, 3, 40, 41, 100 din pe anii 2007-2010, precum și art. 11 din Legea nr. 130/1996.
Au depus la dosar în susținere o serie de acte (fișele posturilor reclamanților-filele 4-16).
Consiliul Local Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia, motivat de faptul că nu se afla în raporturi juridice de muncă cu reclamanții, iar execuția bugetelor unităților de învățământ aparține acestora, prin centrele financiare.
Totodată, pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Cercetării și și a Ministerului Finanțelor Publice.
Pe fondul litigiului pârâtul a solicitat respingerea cererii și obligarea chematelor în garanție Ministerul Educației Cercetării și și Ministerul Finanțelor Publice la plata drepturilor solicitate.
Chematul în garanție Ministerul Educației Cercetării și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție deoarece între aceasta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă sens în care nu poate calcula și plați drepturile salariale solicitate.
A arătat că sumele reprezentând finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura de bugetele locale conform dispozițiilor art. 13 din OUG 32/2001 și art. 16, 18 din OG nr. 538/2001, ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice și personalului din unitățile de învățământ preuniversitar fiind consiliile locale.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii cu motivarea că acest spor a fost acordat prin într-un procent de până 10%, dar la nivel de unitate, acest drept salarial nu a fost negociat și, respectiv, acordat. A considerat că reclamanților le este aplicabilă Legea nr. 128/1997, care a statuat că prin contractele colective de muncă nu pot fi prevăzute drepturi care nu sunt prevăzute de lege.
În susținere au depus la dosar o serie de acte.
Pe fond s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 40 alin. 1 lit. a din pe anii 2005-2006, pentru prestarea activității în condiții de lucru penibile sau nocive salariații primesc sporuri la salariile de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii și reducerea vârstei de pensionare.
Din acest punct de vedere, s-a constatat că reclamanții pot pretinde sporul pentru condiții penibile de lucru si pentru perioada anterioară anului 2007, fiind prevăzut in anterior, respectiv cel din 2005-2006.
După 01.01.2007 devin incidente prevederile art. 24 alin. 1 și, respectiv, art. 41 alin. 3 lit. a din, în baza cărora acest spor a dobândit caracter concret, 10% din salariul de bază.
Această dispoziție este obligatorie și are efect direct asupra drepturilor salariale ale reclamanților deoarece art. 11 și 30 din Legea nr. 130/1996 și art. 236-243 Codul muncii prevăd că constituie legea părților, executarea contractului este obligatorie pentru părți, prevederile acestora se aplică tuturor salariaților, iar contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele de muncă.
Ca urmare, constituie izvor de drept în ceea ce privește acest spor și, chiar dacă acesta nu a fost prevăzut în contractul individual de muncă, se cuvine reclamanților în temeiul efectului direct pe care îl are contractul mai sus amintit și al teoriei potrivit cu care drepturile recunoscute și acordate trebuie să aibă caracter concret și efectiv.
În concret, cu fișa postului depusă la dosar s-a dovedit că reclamanții (îngrijitori) prestează muncă în condiții penibile și ca urmare li se cuvine sporul de 10% aplicat la salariul de bază.
Potrivit principiului reparației integrale, acordarea acestui drept salarial urmează a fi actualizată la rata inflației cu începere de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Reclamanții sunt angajați ai unităților școlare care sunt finanțate de Consiliile Locale.
Ca urmare, față de modul de derulare al raporturilor de muncă, din punct de vedere financiar ambii pârâți au obligația să facă plățile și, respectiv, să aloce fondurile necesare sporului acordat prin prezenta hotărâre.
Având in vedere prevederile disp. art. 145 alin. 1 din Codul muncii " pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă iar potrivit alin.(2)."indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu".
Conform art. 59 din pe anii 2007-2010 indemnizația de concediu de odihna reprezintă media zilnica a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii in care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu, sens in care reclamanții sunt îndrituiți la calculul și plata diferențelor rezultate prin neacordarea sporului de condiții penibile.
Astfel instanța a reținut că pârâtele trebuie să plătească și diferențele de concediu de odihnă rezultate ca urmare a acordării sporului de condiții penibile.
Sumele reprezentând finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură de bugetele locale conform dispozițiilor art. 13 din OUG nr. 32/2001 și art. 16, 18 din OG nr. 538/2001, ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice si personalului din unitățile de învățământ preuniversitar fiind consiliile locale sens în care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local
Instanța a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia motivat de faptul că nu se află în raporturi juridice de muncă cu reclamanții, iar aprobarea, executarea și finanțarea bugetelor unităților de învățământ aparține acestora și administrației publice locale, prin pârâtul Consiliul Local
În ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Cercetării și și a Inspectoratului Școlar Județean, instanța a respins-o ca nefondată motivat de faptul că nici Ministerul Educației Cercetării și și nici Inspectoratul Școlar Județean nu au atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâta Consiliul Local G și Primarul mun. G, criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituțiile recurente nu au calitatea de angajatori ai reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâți iar statele de plată au fost întocmite de către unitățile de învățământ care au personalitate juridică.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice local, în speță, Consiliul Local G sau Primarul mun. G pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al jud. G, conform disp. art. 141 și 142 din Legea nr. 84/1995, și HG nr. 741/2003.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii invocând în drept, disp. art. 304 pct. 8 și 9.pr.civilă.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, față de disp. art. 16 din HG nr. 219/2004.
Din oficiu, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 306 alin. 2.pr. civilă, instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de către recurentul Primarul mun. G, acesta nefiind parte în dosarul de fond.
Intimații reclamanți, prin reprezentant, au solicitat admiterea excepției și respingerea recursului în consecință.
Față de excepția invocată din oficiu, instanța de recurs constată că este întemeiată.
Astfel, doar reclamantul și pârâtul care și-au disputat un drept în fața primei instanțe au posibilitatea să se plângă împotriva hotărârii pronunțate la fond, pe calea apelului sau, în cazul de față, a recursului. Deci, pârâtul care aveau posibilitatea procesuală de a declara recurs este Consiliul Local G și nu Primarul mun. G care nu a fost chemat în judecată și este terț față de procesul de față.
Nu se poate confunda instituția Primarului care reprezintă unitatea administrativ teritorială cu cea a Consiliului Local întrucât au atribuții diferite și buget diferit, așa cum rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001 (Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale) și ale art. 63 din aceeași lege (Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:
a) atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii;
b) atribuții referitoare la relația cu consiliul local;
c) atribuții referitoare la bugetul local;
d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;
e) alte atribuții stabilite prin lege).
În consecință, nu există nici un interes pentru acest recurent de a promova recurs împotriva unei hotărâri care s-a pronunțat în contradictoriu cu alte părți, astfel că nu se vor mai analiza motivele de recurs invocate, excepția fiind imperativă, de ordine publică și văzând disp. art. 137 alin. 1 rap. la art. 306 alin. 2.pr.civilă, urmând a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de către Primarul mun. G în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentul Consiliul Local G sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive.
Potrivit OUG nr. 23/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul local și Primar.
Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că recurentul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamantei.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca fiind inadmsibil recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI G, cu sediul instituției în G,-, jud. G și ca nefondat recursul declarat de CONSILIUL LOCAL G, cu sediul instituției în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 705/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: /21.10.2009
: 8 ex.//22.10.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: C-tin/
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
