Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 94
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1811 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Judecătoria Găești,-, județ D și intimații-pârâți Statul Român - prin B, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județ D și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin motivele de recurs, pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15 % începând cu luna iulie 2009 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și pe viitor, cu dobânzile aferente și actualizarea cu indicele de inflație precum și înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă și emiterea ordinului care să conțină sporul de 15%.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este judecător stagiar la Judecătoria Găești, începând cu 1 iulie 2009 și că gestionează acte clasificate drept confidențiale, astfel că este îndreptățită la acordarea acestui spor, invocând în acest sens hotărârea CSM 328/2005, art.99 lit.d din Legea nr.303/2004.
A mai susținut reclamanta că prin art. 231alin. 3 din OG nr. 137/2000, pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare se prevede acordarea unui spor de confidențialitate de 15 % iar prin decizia nr. 46 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr.27/2008 se stabilește că judecătorii, procurorii.și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunar iar dispozițiile art. 329 Cod pr. civilă prevăd că soluția dată într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare (filele 12-14) prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, privind acordarea sporului de confidențialitate în principal ca inadmisibilă, întrucât nu poate exista discriminare prin efectul legii, iar în subsidiar ca nefondată.
S-a mai arătat că prin deciziile nr.818 și 819/03.07.2008 ale Curții Constituționale, s-au rezolvat excepțiile de neconstituționalitate invocate de Ministerul Justiției, cu privire la unele dispoziții din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. S-a stabilit în interpretarea dispozițiilor ordonanței, că instanțele judecătorești nu sunt competente să desființeze norme juridice sau să adauge la cele existente.
S-a mai susținut că teza invocată de reclamantă, potrivit căreia fiecărei îndatoriri de serviciu îi corespunde un spor, nu are temei legal și nici măcar doctrinar. Pe cale de consecință drepturile salariale sunt stabilite expres și limitativ de lege și nu pot fi completate de către instanțele judecătorești. este doar o atribuție de serviciu normală. Faptul că alte categorii de personal beneficiază de sporul de confidențialitate, nu conduce la concluzia că există discriminare: legiuitorul este în drept să instituie unele sporuri la anumite salarii de bază, în raport de anumite categorii profesionale.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Pad epus întâmpinare (filele 25-27) prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive justificat de faptul că este terț în raporturile de serviciu dintre reclamantă și ministerul d e resort, neavând nici un fel de atribuții privind recunoașterea și acordarea unor sporuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1811 din 21.10.2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a respins cererea față de aceștia, a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița să plătească reclamantei contravaloarea sporului de confidențialitate de 15% începând cu 01.07.2009, la zi și în viitor, actualizat cu indicele de inflație calculat de la data scadenței sumei până la plata efectivă, cu menționarea în carnetul de muncă a acestui spor și emiterea ordinului de către pârâtul Ministerul Justiției cu salarizarea corespunzătoare și sporul de 15% confidențialitate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor Legii 303/2004 și ale Codului deontologic, constituie abatere disciplinară, între altele, nerespectarea confidențialității lucrărilor cu un asemenea caracter. În aceste condiții, este evident că magistrații au un regim de muncă aparte și ținând seama că alte categorii de personal similare cărora le incubă o astfel de obligație se bucură de sporul de confidențialitate, pentru egalitatea de regim juridic prevăzută chiar în dispozițiile Codului muncii, instanța de fond a apreciat că se impune admiterea acțiunii, cu atât mai mult cu cât, prin decizia nr. 46 din 15.12.2008 a ICCJ se prevede că "judecătorii, procurorii personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară în condițiile în care, potrivit art. 329 Cod procedură civilă, soluția pronunțată într-un recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15% cu menționarea acestui spor în carnetul de muncă și cu obligarea emiterii ordinului de către în care să fie cuprins și acest spor.
Totodată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât acesta nu are calitatea de ordonator de credite și nu poate fi implicat în acordarea sporului de confidențialitate și excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât acesta poate fi doar consultat de către instanțe și nu poate avea calitate procesuală pasivă
Împotriva acestei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților (filele 4-6) și Curtea de Apel Ploiești (filele 7-9) au exercitat recursuri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând motivele de recurs prev.de art.304, pct.4 și 9 cod pr.civ. recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a susținut pe de o parte, că instanța de fond și-a depășit atribuțiile conferite de lege acordând reclamantei sporul de 15% pentru confidențialitate printr-o ingerință gravă în atribuțiile puterii legiuitoare, cenzurând nepermis soluția aleasă de legislativ în sensul că decizia în interesul legii pronunțată de ICCJ în materie a creat pe cale judiciară norme juridice paralele celor prevăzute prin actele normative, ceea ce a determinat intervenția Curții Constituționale care prin decizia de la 27 mai 2009 constatat existența conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlament și Guvern, pe de alta.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a criticat hotărârea primei instanțe care a admis acțiunea reclamantei pe temeiul art.27 alin.(1) din OG 137/2000, deși aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.819/2008 a Curții Constituționale, astfel că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă fiindcă doar legiuitorul are opțiunea de a reglementa criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau salariilor unor categorii profesionale salarizate de la bugetul statului.
A mai susținut recurentul că hotărârea este lipsită de temei legal, în cauză neexistând vreun act normativ, până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 care să prevadă dreptul la plata sporului de confidențialitate de 15%.
O ultimă critică privește greșita acordare a acestui spor și pentru viitor în raport de faptul că prin Legea nr.330/2009 s-a prevăzut un asemenea spor prin art.4 alin.2 lit.a din Anexa VI, începând cu data de 12 noiembrie 2009.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Ploieștia susținut netemeinicia sentinței sub aspectul obligării la plata sporului pentru viitor în condițiile în care creanța reclamantei nu îndeplinește cerințele de a fi certă, lichidă și exigibilă, pe de o parte, iar pe de alta, actualizarea sumelor acordate cu rata inflației este nejustificată deoarece angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare, anual aprobate și în lipsa unei rectificări bugetare, obligarea sa la plata sumelor reprezentând drepturile pretinse actualizate este una imposibil de executat.
În plus, instanța de fond a comis o gravă eroare dispunând și pentru viitor sporul de confidențialitate, deoarece acest drept nu s-a născut încă, iar reclamanta nu a justificat un interes actual.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Intimata-reclamantă, legal citat nu s-au înfățișat la judecata recursului și nu a formulat și depus întâmpinare sau concluzii scrise.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt fondate și urmează a fi admise ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, a admis acțiunea reclamantei privind acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada solicitată, adică începând cu data de 1 iulie 2009-la zi și în continuare, în temeiul art.99 lit.d din Legea nr.303/2004-republicată rap.la art.18 alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, astfel cum aceste dispoziții legale au fost unitar și obligatoriu interpretate de instanța supremă în Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr.46/15 dec.2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.495 din 16 iulie 2009 iar nu pe temeiul art.2 rap.la art.27 alin.1 din OG 137/2000-cum în mod eronat a susținut recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
În aceste condiții criticile referitoare la depășirea atribuțiilor autorității judecătorești și greșita interpretare a actului normativ care reglementează discriminarea și dreptul la despăgubiri urmare constatării acesteia sunt nejustificate, în condițiile în care, potrivit art.329 (3) cod pr.civ.corect evocate și aplicate de prima instanță, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Prin Decizia în interesul legii nr.46 pronunțată la 15 decembrie 2008 de Secțiile Unite ale J, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Față de dreptul stabilit cu putere de lege prin decizia sus-citată, instanța de fond a constatat că cererea privind actualizarea sumelor cuvenite și respectiv efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei se justifică prin faptul că aceasta a fost numită în funcția de judecător stagiar la Judecătoria la 1 iulie 2009 fiind lipsită, de la această dată de beneficiul drepturilor bănești la care era îndreptățită, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin refuzul plății contravalorii sporului de confidențialitate să fie reparat prin indexarea cu indicele de inflație a respectivelor sume, iar mențiunile privind recunoașterea sporului de vechime trebuie operate în carnetul de muncă în temeiul dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Cu toate acestea, faptul de a recunoaște și acorda dreptul la plata sporului de 15% pentru confidențialitate și în viitor, criticat de recurenți ca neavând suport legal, este justificat, câtă vreme prin Legea nr.330/2009 în vigoare de la 12 noiembrie 2009, plata sporului de 15% pentru confidențialitate a fost reglementată prin art.4 alin.1-4 din Anexa VI.
Astfel fiind, recursurile exercitate urmează a fi admise, în conformitate cu art.312 cod pr.civ. sentința primei instanțe urmând a fi modificată în sensul că obligația pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița de plată a dreptului cuvenit reclamantei-intimate încetează la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței ca fiind legale și temeinicie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1811 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Judecătoria Găești,-, județ D și intimații-pârâți Statul Român - prin B, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județ D și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligația pârâților de plată a dreptului cuvenit reclamantei încetează la data intrării în vigoare Legii nr.330/2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2010-17 febr.
9 ex.red./FA
Trib. D nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
