Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 940/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (781/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 940/
Ședința publică de la 17.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților și recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.2055/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat note scrise, înregistrate la dosar la data de 16.01.2009, respectiv 20.01.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare pe cererea de recurs formulată de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților și pe excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, excepție ridicată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei de Vede la data de 02.09.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata aceluiași spor de fidelitate acordat magistraților în baza art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006, din aprilie 2006 la zi și în continuare.
Prin sentința civilă nr. 1442/19.10.2007, Judecătoria de Vede a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
Prin sentința civilă nr.2055/05.12.2007, Tribunalul Teleormana admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, Ministerul Finanțelor Publice și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert, și pe cale de consecință, a obligat pârâții Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească diferența de spor de fidelitate dintre sporul acordat magistraților prin OUG nr.27/2006 și cel acordat grefierilor, începând cu luna aprilie 2006 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești; a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) să includă în bugetul de stat sumele datorate, la prima rectificare de buget; a obligat pârâtul Tribunalul Teleorman să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă; a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea pe viitor a acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut ispozițiile art.6 din Codul Muncii care consacră principiul "pentru muncă egală, retribuția să fie egală", principiul ce se regăsește în art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În baza acestui principiu, tribunalul a considerat că s-ar încălca principiul egalității dacă nu s-ar adopta soluții diferite referitoare la salarizarea diferitelor categorii profesionale.
S-a mai reținut că funcțiile, natura activității, importanța muncii, statutul, condițiile de numire și recrutare, atribuțiile conferite de lege magistraților și personalului auxiliar de specialitate sunt profund diferite, neputând fi analoage și comparabile, necesitând astfel un tratament salarial diferențiat, soluția diferențiată regăsindu-se în stabilirea salariilor de bază diferențiate pentru cele două categorii profesionale.
Conform art.41din Legea nr. 45/2007, magistrații beneficiază pentru vechimea în muncă, de un spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază, după care urmează: între 3 și 5 ani - 5%; de la 5 la 10 ani-10%; de la 10 ani la 15 ani - 15%; de la 15 ani la 20 ani - 20%; peste 20 de ani -25%. Personalul auxiliar de specialitate beneficiază potrivit dispozițiilor art.13 din Ordonanța nr.8/2007 pentru vechimea în muncă de un spor de vechime de până la 25%, stabilit în aceleași procente ca și pentru magistrați.
Potrivit art.7 din nr.OUG27/2006, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase magistraților li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară. Art.22 din nr.OG8/2007 reia aceste dispoziții, personalul auxiliar de specialitate beneficiind pentru condiții deosebite de muncă de un spor în același procent de 15.
Pentru activitatea desfășurată, atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizație de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face premierea (art.18 din OUG nr.27/2006 și art.15 din OG nr.8/2007.
În raport cu vechimea efectivă în funcție, magistrații, personalul asimilat și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de o majorare, calculată în procente, a indemnizației de încadrare brută lunară.
Prin acordarea unui spor de fidelitate în procente diferite celor două categorii profesionale (de până la 30% magistraților - art.4 din OUG nr.27/2006 și de până la 20%persobnal auxiliar - art.16 din nr.OG8/2007) se creează o vădită discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, atât timp cât toate celelalte sporuri comune celor două categorii profesionale (spor vechime, spor condiții grele, premiul anual) sunt acordate în același procente.
Aplicarea acelorași procente pentru sporul de fidelitate la indemnizații de încadrare brute lunare diferențiate conduce la un salariu net diferențiat, așa încât nu se poate reține apărarea pârâților că s-ar crea o discriminare a magistraților față de reclamantă, având în vedere că funcțiile sunt diferite și necomparabile.
Pentru aceste considerente, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman la calcul și plata diferenței de spor de fidelitate începând cu luna aprilie 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Potrivit art.1088 Cod civil, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, așa încât instanța a obligat pârâții să plătească diferența de spor de fidelitate, actualizată cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) este instituția care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară, așa încât instanța a obligat acest pârât să includă sumele datorate reclamantei în bugetul de stat, la prima rectificare de buget.
În baza art.1 coroborat cu art.6 din Decretul nr.92/1976, a fost obligat pârâtul Tribunalul Teleorman să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției la data de 28.01.2008, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la data de 29.01.2008, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 07.02.2008, sub nr-.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Justiției și întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul-pârât a criticat sentința tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Susține recurentul-pârât că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile OG nr.137/2000 care declară discriminatorie exercitarea unor drepturi expres prevăzute în lege, atunci când privește persoane aflate în situații comparabile. Ipoteza normei nu se referă însă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie dreptul și nici la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor. Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii depășește cadrul reglementat de OG nr.137/2000. Diferențierea făcută de legiuitor se datorează existenței a două categorii profesionale diferite care, chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul justiției, au atribuții și responsabilități diferite.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a instituției.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Cât privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Curtea va admite excepția de tardivitate, excepție invocată din oficiu, constatănd că această parte nu a respectat termenul pentru formularea căii de atac de 10 zile de la comunicarea hotărârii, termen prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
Nerespectarea acestui termen imperativ atrage sancțiunea decăderii părții din formularea căii de atac conform art.103 pr.civ. excepție ce va fi admisă de
Recursul declarat de Ministerul Justiției este găsit fondat de C, în următoarele limite:
Reclamanta are calitatea de grefier-arhivar la Judecătoria de Vede. În această calitate a pretins drepturi bănești salariale constând în diferența de spor de fidelitate acordat magistraților conform art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006, începând cu luna aprilie 2006. arătat reclamanta că drepturile bănești pretinse își au izvorul într-o discriminare produsă prin nereglementarea aceluiași cuantum al sporului de fidelitate categoriei personalului auxiliar din instanțe cu sporul acordat magistraților.
Curtea va modifica hotărârea tribunalului și va respinge aceste pretenții bănești, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de OG nr.137/2000 pentru existența unei discriminări, ca urmare a unei diferențe de tratament pentru persoane aflate în situații comparabile.
Conform art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, etc. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, sunt discriminatoriiprevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de drept comun o cerere, în condițiile art.27 din OG nr.137/2000, pentru acordarea de despăgubiri, fiind ținută să dovedească faptele care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Ori, faptul discriminatoriu invocat de reclamantă esteprevederea legalănumai în favoarea magistraților a unui spor salarial pentru fidelitate în cuantumurile prevăzute de art.4 din OUG nr.27/2006, în timp ce sporul de fidelitate recunoscut grefierului are un cuantum inferior conform art.16 alin.1 din OUG nr.8/2007.
În primul rând, trebuie notat că fiecare din normele legale invocate în cererea de chemare în judecată prin care se acordă unor categorii de persoane un spor de fidelitate în cuantum diferit din salariul de bază, vizează categorii profesionale diferite.
În al doilea rând, Curtea notează că dispozițiile din OG nr.137/2000, invocate de reclamantă pentru acordarea sporului salarial pretins ca urmare a unei discriminări, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale (similar și în deciziile nr.819, nr.820 și nr.821/03.07.2008). A stabilit instanța de contencios constituțional că textele art.1, art.2 alin.3 și art.27 contravin principiilor Constituției, în măsura în care din aceste texte de lege se desprinde înțelesul că instanța de judecată are competența de a anula ori de a refuza aplicarea prevederilor unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și de a le înlocui cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa fiind, instanța nu are în nici un fel competența de a anula dispoziții legale vizând salarizarea reclamantei personal auxiliar și de a aplica dispoziții prevăzute în actele normative indicate de aceasta, aplicabile însă altor subiecte de drept, față de care reclamanta s-a considerat discriminată, pentru a restabili un eventual echilibru între subiectele de drept. A proceda în sens contrar, adică aplicarea unor dispoziții reglementate strict de lege unor situații premisă, situației reclamantei care nu se încadrează în ipoteza textelor de lege ar însemna ca instanța să încalce principiul constituțional al separației puterilor în stat și să își aroge putere legislativă, ceea ce, evident, nu este posibil.
Față de cele arătate, Curtea constată că nu există o situație comparabilă, ca premisă a constatării unei discriminări, între situația grefierilor și situația magistraților astfel că este justificat tratamentul diferit aplicat acestor persoane, cu atât mai mult cu cât există un text de lege expres care consacră în favoarea reclamantei dreptul pretins în cuantum determinat.
Urmează așadar a se constata nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 pr.civ. coroborat cu art.304 pct.9 pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge în tot acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.2055/05.12.2007 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2 ex.
13.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
