Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 944/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTELE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. dosar în format vechi 6129/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 944R
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorina Zeca
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Magdalena Petre
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta - SA împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, C-, G, G, -, -, -, -, -, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta deși a fost citată cu mențiunea de a depune motivele recursului în suficiente exemplare și în vederea comunicării, nu s-a conformat acestei dispoziții, cererea de recurs nefiind motivată, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 306(1) Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA,
La data de 02.10.2009, recurenta - SA a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, precizând că va formula motivele de recurs în termen legal.
Urmare a declarării recursului împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a excepțiilor de neconstituționalitate invocate în fața Tribunalului Teleorman la data de 30.09.2009, dosarul cauzei a fost înaintat Curții de APEL BUCUREȘTI, fără ca instanța de fond să comunice motivarea încheierii recurate către pârâta-recurentă.
Sesizând această neregularitate procedurală ce nu a permis recurentei să își motiveze recursul declarat în absența cunoașterii argumentelor instanței de fond, Curtea, pentru a înlesni recurentei îndeplinirea obligației procedurale prevăzute de dispozițiile art.303 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, a dispus comunicarea către această parte a încheierii recurate și citarea recurentei cu mențiunea de a motiva în termen legal recursul și de a depune motivele recursului în 28 de exemplare.
Deși a fost citată cu aceste mențiuni, precum și cu copia de pe întreaga încheiere recurată, recurenta nu a înțeles să își motiveze recursul declarat până la termenul de judecată din 23.02.2010, deși a dispus de suficient timp, precum și de suportul material necesar (reprezentat de copia încheierii recurate) pentru a se conforma acestei obligații procedurale prevăzută de dispozițiile art.303 alin.1 Cod pr.civilă.
Pe cale de consecință, urmare directă a acestei conduite, Curtea, din oficiu, în ședința publică din data de 23.02.2010, a invocat excepția nulității recursului, excepție asupra căreia reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.306 Cod pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal și nu pot fi invocate motive de ordine publică, din oficiu, de către instanța de recurs.
În cauză, nu subzistă motive de ordine publică pentru a fi invocată din oficiu de către instanța de recurs, astfel încât sunt incidente dispozițiile primului alineat din art.306 Cod pr.civilă, Curtea urmând a admite excepția nulității recursului și a constata nul recursul.
Raportat la conduita procesuală a recurentei, Curtea apreciază că demersul procedural de declarare a recursului nu a fost realizat cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscut de lege.
În susținerea acestei aprecieri, Curtea aduce următoarele argumente:
Obiectul pricinii pe care o soluționează pe fond Tribunalul Teleorman se află în etapa rejudecării, ca urmare a casării de către C cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate de către recurenta-pârâtă abia în etapa rejudecării, deși asemenea chestiuni prealabile ar fi putut fi invocate încă de la prima judecată a cauzei sau, în egală măsură, în fața instanței de recurs la prima judecată a recursului, cu atât mai mult cu cât excepțiile în privința cărora Tribunalul Teleormana respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale vizează aspecte de ordin procedural, iar procedura a rămas aceeași în perioada decembrie 2007 - octombrie 2009.
Ceea ce s-a schimbat în mod evident este strategia procesuală a recurentei-pârâte.
Curtea nu contestă dreptul de a invoca excepții, de a formula apărări și cereri de probe în cadrul procesului, indiferent de etapa procesuală pe care acesta o parcurge, însă subsumează acest drept principiului exercitării lui cu bună-credință.
Dacă într-adevăr recurenta-pârâtă ar fi urmărit lămurirea constituționalității unor aspecte procedurale ar fi trebuit să demonstreze o astfel de preocupare încă din prima etapă a judecății cererii în anul 2008, iar nu să aștepte până în octombrie 2009 pentru a obține rezultatul urmărit ca efect al modificării strategiei procesuale și anume împiedicarea, prin mijloace legale, dar exercitate cu rea-credință, judecării pe fond a pricinii, cunoscut fiind caracterul executoriu al sentințelor pronunțate în materia litigiilor de muncă de către Tribunale.
Conduita procesuală a recurentei-pârâte este cu atât mai gravă cu cât reușește să determine temporizarea soluționării unor acțiuni în materia drepturilor salariale, acțiunii în privința cărora Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că judecarea cu celeritate reprezintă o cerință esențială a respectării dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil.
Nu în ultimul rând, convingerea Curții privind invocarea cu rea-credință a excepției de neconstituționalitate și declararea, cu rea-credință, a recursului împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale a fost întărită de conduita procesuală a recurentei în etapa recursului.
Deși Curtea a luat măsurile necesare pentru ca recurenta să își poată îndeplini obligația motivării recursului, acoperind lipsa de preocupare a instanței de fond în privința comunicării încheierii părții care putea exercita calea de atac a recursului, recurenta nu a răspuns acestui demers astfel cum ar fi procedat orice recurent de bună-credință care urmărește ca recursul său să fie judecat pe fondul criticilor formulate, iar nu constatat nul ca urmare a nemotivării.
Curtea subliniază că motivarea recursului reprezintă o obligație, iar nu un drept, neconfundându-se cu dreptul de a formula recurs.
În contextul faptic mai sus expus, Curtea îți exprimă convingerea că recurenta nu a fost în realitate interesată să fie judecat recursul raportat la critici concret formulate, ci a urmărit să amâne deznodământul judecării pe fond a pricinii de către Tribunalul Teleorman,scop pe care, din păcate, l-a și atins, având în vedere că pricina nu a mai putut fi judecată pe fondul pretențiilor din data de 30.09.2009, iar soluționarea recursului s-a realizat la data de 23.02.2010.Ținând cont de faptul că este vorba despre o rejudecare a pricinii, este cu atât mai important ca părțile, indiferent de calitatea procesuală, să își exercite drepturile și obligațiile procedurale cu bună-credință pentru a nu lungi inutil durata procesului în considerarea caracterului special al acestuia.
Curtea subliniază că nu trebuie niciun moment să se confunde dreptul de a exercita o cale de atac cu răspunderea pentru modalitatea procedurală în care această cale de atac a fost promovată pentru că, în caz contrar, nu ar mai putea fi invocate incidente și aplicabile dispozițiile art.1081alin.1 pct.1 lit.a Cod pr.civilă.
În speță, nemotivarea recursului constituie în opinia Curții dovada imputabilă a exercitării cu rea credință a recursului, în scopul de a temporiza cât mai mult cu putință soluționarea pe fond a pricinii.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea apreciază că în cauză se impune sancționarea conduitei procesuale a recurentei prin aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 700 Ron pentru a descuraja astfel de derapaje procedurale și a da o eficiență practică principiului obligativității exercitării cu bună-credință a drepturilor reglementate de dispozițiile art.723 cod pr.civilă, recomandând în acest context o atitudine activă și instanței de fond, chemată să vegheze asupra bunei-credințe cu care fiecare dintre părțile din prezenta cauză trebuie să își exercite drepturile procedurale în scopul soluționării cu celeritate a obiectului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității.
Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă - SA - Membru Grup, împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, C-, G, G, -, -, -, -, -.
În baza art.1081alin.1 pct.1 lit.a Cod pr.civilă dispune amendarea recurentei cu suma de 700 Ron pentru formularea cu rea-credință a cererii de recurs.
Dispune darea în debit a recurentei.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei în privința amenzii aplicate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./15.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Dorina ZecaJudecători:Dorina Zeca, Amelia Farmathy, Magdalena Petre
