Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 945/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 945/R-CM
Ședința publică din 15 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarat de pârâțiiSTATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE,cu sediul în B,-, sector 5,STATUL ROMÂN - REPREZENTAT DE CATRE DGFP V,cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1186 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenții-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de către DGFP V, în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru recurenții-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de către DGFP V, arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, față de această situație, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenții-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de către DGFP V, susține oral recursul întemeiat pe disp.art.304 pct.3,8,9 și 3041Cod procedură civilă, solicitând în principal admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită modificarea sentinței în sensul admiterii excepției de necompetență materială a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, consilier juridic, pune concluzii de admitere așa cum a fost motivat în scris.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele::
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții, -a, -a și au chemat în judecată pe pârâții STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚEOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL VÂLCEA și CURTEA DE APEL PITEȘTI, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților să le recunoască sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu 01.08.2004 și în continuare, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data nașterii drepturilor și în continuare, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor în cauză.
Motivând cererea, reclamanții arată că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar; prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 textul legal menționat anterior a fost abrogat nelegal, cu încălcarea art. 114 alin. 1 din Constituția României, întrucât dreptul la spor le-a fost acordat printr-o lege organică, în sensul art. 72 pct. 3 lit. h și i din Constituție, iar OG nr. 83/2000 este o ordonanță ordinară.
reclamanții că, potrivit art. 42 alin. 1 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, formarea profesională, precum și alte situații specifice.
Menționează că legea fundamentală din 1991 reglementat, în art. 49, restrângerea unor drepturi și a unor libertăți, restrângere ce poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, proporțională cu situația care a determinat-o și care trebuie să fie aplicată nediscriminatoriu.
Apreciază astfel că sporul de 50% a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea art. 41 alin. 2 și 53 din Constituția României, precum și art. 1 din Protocolul I la CEDO.
Învederează reclamanții că situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a stabilit că dispozițiile art. 33 alin. 1 Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct. 32 OG nr.83/2000, art. 50 OUG nr.177/2002 și art. 6 alin. 1 OUG nr.160/2000, se interpretează în sensul că magistrații beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Susțin în continuare că munca unui magistrat este suprasolicitantă, cu sarcini imense, menținute în timp îndelungat, fără o odihnă suficientă, fapt ce a determinat legiuitorul să aibă în vedere în anul 1996 o formă de remunerare, respectiv sporul de 50%, în cauză.
Prin cererea formulată la data de 19.03.2008 ( 8 dosar), reclamanții au precizat cererea introductivă, solicitând obligarea pârâților să le acorde sporul de 50% începând cu data de 01.09.2000, data intrării în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, sens în care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr21/21.03.2008.
Spre dovadă, reclamanții au depus la dosar minuta deciziei nr. 21/10.03.2008, pronunțată de, comunicat al Biroului de Informare și Relații Publice, raport de expertiză extrajudiciară.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare ( 11, 12 dosar), prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței, arătând, în esență, că litigiul are natura unui conflict de muncă, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c proc.civ.
Prin sentința civilă nr.1186 din 25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Drăgășania fost respinsă excepția de necompetență materială invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a admis acțiunea, precizată, după cum urmează: au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL VÂLCEA și Curtea de APEL PITEȘTI să le recunoască reclamanților sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu 1.08.2004 și în continuare; au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamanților următoarele sume, reprezentând sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 1.09.2000 și până la data de 31.03.2008, precum și în continuare, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective: reclamantei suma de 184.301 lei brut, reclamantei suma de 186.053 lei brut, reclamantei suma de 183.850 lei brut, reclamantei hermina suma de 165.563 lei brut, reclamantului suma de 165.563 lei brut, reclamantei -a suma de 162.319 lei brut, reclamantului suma de 164.213 lei brut, reclamantei -a suma de 153.810 lei brut, reclamantei suma de 161.547 lei brut și reclamantei suma de 141.842 lei brut.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul TRIBUNALUL VÂLCEA să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, conform celor dispuse, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce pârâtului Ministerul Justiției fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
Pentru a se pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Drăgășani.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 au dreptul la un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, s-a abrogat art.47, prin această ordonanță Guvernul fiind abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996, astfel că, abrogându-se art.47 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de parlament, ceea ce înseamnă că în prezent dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea, dimpotrivă, ele au produs și produc în continuare efecte juridice.
Pretențiile reclamanților se întemeiază pe un serviciu deja prestat, ce constituie bun, în sensul practicii CEDO, a căror proprietate conferă acestora dreptul de a nu fi lipsiți de bun în mod nejustificat din perspectiva art.1 din Primul Protocol adițional la CEDO, coroborat cu art.44 din Constituția României.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 nu se desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Întrucât există conflict între art.1 pct.24 din OG nr.83/2000 și art 1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, instanța a dat preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.
Față de aceste dispoziții legale, a apreciat că excepția de necompetență materială a instanței este nefondată.
Cât privește chemare în judecată a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a reținut că, față de prevederile art.19 din Legea nr.500/2002, este fondată solicitarea de a fi obligat acest pârât să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor, reprezentat de către Direcția -ă a Finanțelor Publice V, care o critică pentru nelegalitate, invocând prevederile art.304 pct.3 și 9 Cod pr.civilă.
Ambii pârâți, prin primul motiv de recurs susțin că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât litigiul de față este unul de muncă, iar conform art.2 alin. (1) lit.c Cod pr.civilă, tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, astfel că, având în vedere și prevederile OUG nr.75/2008 se impune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de APEL PITEȘTI.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin următorul motiv de recurs invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii conform art.3, art.7 și 8 din Decretul nr.167/1958, art.283 Codul muncii, precizând totodată că raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, fiind un mijloc de probă admis de o instanță necompetentă este nul, conform art.105 Cod pr.civilă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin cea de-a doua critică formulată, arată că în mod greșit a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății, întrucât între reclamanți și acest minister nu există raporturi de muncă.
De altfel, este prematură chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, față de aspectul că ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerului Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite pentru reclamanți conform legii bugetului de stat.
Se solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin adresa nr- din 14.03.2009, în raport de prevederile deciziei Curții Constituționale nr.104 din 20 ianuarie 2009, prin care a fost admisă excepția de necompetență a dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008, a trimis dosarul spre competentă soluționare Curții de APEL PITEȘTI.
Verificând actele de la dosar, având în vedere și criticile formulate, Curtea constată că este fondat primul motiv de recurs invocat de către de către ambii pârâți, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie recunoașterea și plata unui drept salarial, respectiv plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, acțiunea fiind formulată de judecătorii din cadrul Judecătoriei Drăgășani.
Față de calitatea reclamanților și obiectul acțiunii, litigiul în cauză este un litigiu de muncă, iar potrivit art.284 din Codul muncii judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă.
Conform art. 2 alin.(1), lit.c din Codul d e procedură civilă "tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe".
Rezultă, din interpretarea acestor dispoziții legale, ca Judecătoria Drăgășani nu avea competența materială de a soluționa acest litigiu, astfel că, prin soluția pronunțată au fost încălcate dispozițiile art.304 pct.3 Cod pr.civilă.
Pentru cele ce preced, având în vedere și prevederile deciziei Curții Constituționale nr.104/20 ianuarie 2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008, ridicată din oficiu, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art.312 alin.1,3 și 6 Cod pr.civilă se vor admite recursurile și se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Vâlcea.
Cu ocazia rejudecării cauzei, urmează a fi analizate și celelalte critici invocate în recurs, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate deMINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR ȘISTATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, reprezentat de către DGFP V, împotriva sentinței civile nr.1186 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre competență soluționare în primă instanță la TRIBUNALUL VÂLCEA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
27.05.2009
Jud fond
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
