Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 947/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 947/
Ședința publică din 15 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în,-, -.B,.5, județul V și de pârâta, domiciliată,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.22 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale din 03 aprilie 2009 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual, recurenta-pârâtă și intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate conform chitanțelor de la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru recurentul-reclamant cerere scrisă privind valoarea bunurilor contestate, taxa de timbru aferentă acestora, achitată cu chitanța nr.- din 15 mai 2009, emisă de Primăria Municipiului Pitești și practică judiciară.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, față de aceste susțineri, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, susține oral recursul întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta-pârâtă având cuvântul solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate în scris.
Intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei tribunalului, ca legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pe recursul formulat de pârâta, solicită admiterea acestuia așa cum a fost motivat în scris.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Rm. V sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea autoarei și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor imobile rămase de pe urma acesteia.
In motivarea acțiunii, se arată că reclamantul și pârâții sunt moștenitori ai defunctei, solicitând împărțirea apartamentului situat în, dobândit în baza contractului de schimb cu nr.4670/2001.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare și cerere de suplimentare masă partajabilă, aflată la filele 9-10 dosar.
Prin întâmpinare solicită ieșirea din indiviziune atât asupra imobilului solicitat inițial, cât și asupra bunurilor mobile enumerate în cererea de suplimentare a masei partajabile.
Conform cererii de suplimentare a masei partajabile, pârâtul solicită împărțirea mai multor bunuri mobile constând în mobilier, electrocasnice, lenjerii etc. dobândite de defunctă în timpul vieții.
La fila 14 dosar, reclamantul a depus întâmpinare față de cererea de suplimentare masă partajabilă, precizând că doar o parte din bunurile cuprinse în cererea depusă de pârât au rămas de pe urma autoarei.
În ședința publică din data de 6 septembrie 2007, instanța de judecată a luat interogatoriu din oficiu reclamantului D-tru, acesta recunoscând că toate bunurile cuprinse în cererea de suplimentare masă partajabilă au fost dobândite împreună cu fosta sa soție în timpul vieții, fiind de acord cu împărțirea lor.
În aceeași ședință, ambii pârâții, în calitate de fii ai defunctei și reclamantului, au învederat că sunt de acord cu împărțirea bunului imobil constând în apartament situat în și a bunurilor mobile solicitate prin cererea de suplimentare.
Având în vedere probatoriu administrat în cauză, instanța de judecată, prin încheierea de admitere în principiu din data de 06 septembrie 2007, admis în principiu acțiunea principală și cererea de suplimentare a masei partajabile, a constatat deschisă succesiunea autoarei, a stabilit cotele ce revin fiecărui moștenitor, a constatat componența masei succesorale și a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea, evaluarea și lotizarea bunurilor.
Ulterior pronunțării încheierii de admitere în principiu din data de 6 septembrie 2007, reclamantul a solicitat suplimentarea masei partajabile cu din casa cu 5 camere și terenul de circa 250 mp aflate în posesia lui.
Motivând cererea de suplimentare, se arată că imobilul a fost dobândit de reclamant și soția sa în anul 1982 de la vânzătorul G, aceștia fiind cei care i-au plătit prețul, iar ulterior au dat de zestre casa fiului.
Se mai arată că reclamantul și soția sa aveau o locuință și astfel se explică de ce actele s-au încheiat pe numele fiului, întrucât în baza legii prohibite de la acea vreme nu se putea dobândi oad oua proprietate.
Pârâtul a depus întâmpinare față de cererea de suplimentare a masei partajabilă, prin care solicită respingerea acesteia ca netemeinică și nefondată.
Arată, în motivare, că pârâtul personal a cumpărat imobilul în care locuiește după căsătoria sa cu. Mai arată că acea casă a fost cumpărată la 3 ani după căsătoria cu soția sa, cu bani obținuți din nuntă și veniturile realizate de la locul de muncă.
În acest sens, s-au depus la dosar contractele de vânzare-cumpărare cu nr.1556/1982 și nr.396/1969.
Instanța de judecată a luat interogatoriu pârâților, și reclamantului, a admis și administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Pe baza probelor administrate, s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu suplimentară nr.3436/5.06.2008 prin care s-a respins în principiu cererea de suplimentare masă partajabilă, reținându-se că imobilul introdus parțial la masa partajabilă a fost dobândit chiar de pârât, prin cumpărare de la numitul
Urmare a celor reținute în încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 6 septembrie 2007, s-a dispus efectuarea în cauză a unor expertize tehnice având ca obiective identificarea, evaluarea și lotizarea bunurilor.
Prin sentința civilă nr.4368/04 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosarul nr-, au fost admise cererea principală formulată de reclamantul și cererea de suplimentare a masei partajabilă (fila 9 dosar), formulată de pârâtul, s-a dispus ieșirea din starea de indiviziune a părților și atribuirea în proprietate a loturilor conform unicei variante a raportului de expertiză întocmită de expertul tehnic și i-a obligat pe pârâta la plata sumei de 520 lei și pe pârâtul la plata sumei de 720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că: în ședința publică din data 4 septembrie 2008, atât reclamantul, prin apărători, cât și pârâtul au solicitat omologarea raportului de expertiză întocmit de expert tehnic, modificată în sensul atribuirii tuturor bunurilor pârâtei, cu obligarea acesteia la sulte către celelalte părți; sunt îndeplinite prevederile art.728 civ.; varianta de lotizare întocmită de expert este cea mai economicoasă și echitabilă, în sensul că atribuie din apartamentul supus partajului reclamantului, care oricum mai deține cota sa proprie de din locuință, înlăturându-se astfel fragmentarea nejustificată a bunului; varianta modificată, solicitată de reclamant și pârât cu motivarea că reclamantul nu dispune de sulte pentru a le plăti pârâților, nu este cunoscută și de pârâta, care nu a fost prezentă la ultimul termen de judecată și care ar fi urmat să primească toate bunurile în lot cu obligarea acesteia la plata sultelor.
Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierilor de admitere în principiu pronunțate de Judecătoria Rm. V în dosarul nr-, au formulat apel reclamantul și pârâta.
În motivarea celor două apeluri, redactate in mod identic, se arată că în mod greșit s-a respins cererea de suplimentare a masei partajabile cu din casa cu 5 camere și terenul de 250 mp, deținute de, deși din probele administrate a rezultat că aceste imobile au fost cumpărate și plătite de reclamant și date de zestre fiului său, cu întocmirea actului pe numele său,datorită interdicțiilor prevăzute de lege în acel moment.
De asemenea, se mai arată că în mod greșit s-a omologat raportul de expertiză în varianta dată de instanță, în condițiile în care s-a solicitat ca apartamentul și bunurile din el să fie atribuite în lot pârâtei, cu plata sultei corespunzătoare.
Ulterior, reclamantul și-a completat motivele de apel, reluându-le și pe cele invocate anterior.
În legătură cu cererea de suplimentare a masei partajabile, reclamantul a mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ci numai în principiu, din dispozitivul sentinței lipsind orice dispoziție cu privire la această cerere, situație care atrage trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța a omis să analizeze probele administrate de el, din care rezultă fără îndoială că respectivele bunuri imobile au fost dobândite și plătite de el, împreună cu soția sa.
A arătat prin cererea de suplimentare motivul pentru care actul s-a încheiat pe numele fiului lor și a dovedit că toate tratativele de cumpărare cu vânzătorul le-au dus ei, care au plătit și prețul. Pârâtul nu a făcut nicio dovadă în sensul că el a plătit respectivele bunuri, iar încheierea actului autentic pe numele lui a reprezentat, la vremea respectivă, o donație simulată, în vederea fraudării legii care, la acea vreme, interzicea dobândirea a două locuințe în proprietate. Chiar vânzătorul imobilelor a depus mărturie în sensul că nu îl cunoaște pe pârât și că, probabil, l-a văzut la notariat când au trebuit semnate actele, precum și că tratativele au fost de ei, care au plătit și prețul. Instanța trebuia să reunească fictiv, pentru calcul, valoarea donațiilor făcute de către cel care lasă moștenirea, chiar dacă acțiunea în raport este prescrisă.
De asemenea, în situația în care i s-a respins cererea de suplimentare a masei partajabile cu aceste bunuri, reclamantul solicită să se rețină că din nicio probă nu rezultă că pârâtul a acceptat succesiunea autoarei. Pârâtul a renunțat la succesiune,primind donația făcută, aceasta fiind modalitatea în care ei,părinții, au înțeles să le împartă averea celor doi copii. Pârâtul nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, însă dorește să primească o cotă parte și din apartament.
Intimatul a formulat întâmpinare la ambele seturi de motive de apel, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, întrucât imobilul solicitat prin cererea de suplimentare a fost achiziționat de el și de soția sa cu banii obținuți de la nuntă și din veniturile obținute anterior, fiind bun comun al lor. Susținerile reclamantului nu sunt susținute de probele administrate în cauză.
Intimatul mai arată că în mod corect prima instanță nu s-a pronunțat în dispozitiv asupra cererii de suplimentare a masei partajabile, întrucât această cerere fusese respinsă anterior prin încheierea nr.3456/05.06.2008, precum și că la procesul de fond nu s-a pus problema că el nu ar fi acceptat succesiunea.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.22 din 5 februarie 2009 a respins apelurile ca nefondate.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:
În condițiile în care instanța a respins cererea de suplimentare a masei partajabile prin încheierea nr.3436/5.06.2008, nu trebuia să se mai pronunțe asupra ei și prin sentință finală. Instanța se pronunță în două etape numai în măsura în care admite, cel puțin în parte, cererea de partaj sau de suplimentare a masei partajabile.
Referitor la motivul de apel ce vizează introducerea la partaj a casei cu patru camere situată în -, s-a reținut că apelanții oscilează între invocarea simulației prin interpunere de persoane și simulația sub forma actului deghizat, însă nu au putut face dovada existenței unui contraînscris care să probeze existența unei simulații prin interpunere de persoane și a unei voințe diferite de cea exprimată în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1556/4 mai 1982.
Cât privește simulația sub forma unei donații deghizate, nu se pune problema unei astfel de operațiuni juridice între vânzătorul G și pârâtul - cumpărător, deoarece toate pârâtele din contract recunosc plata integrală a prețului. Ceea ce invocă reclamantul este un contract de donație încheiat între el și soția sa, în calitate de donatori și intimatul - pârât, și intimatul - pârât, în calitate de donatar, însă existența unui astfel de contract nu a fost dovedită, de această dată actul trebuind să fie încheiat în formă autentică ad validitatem.
Problema acceptării succesiunii de către pârâtul este ridicată pentru prima dată în apel și constituie o cerere nouă, care ar modifica însuși obiectul acțiunii formulate chiar de către reclamant, care a precizat că pârâtul are calitatea de moștenitor legal.
În fine, împărțirea bunurilor în varianta aleasă de instanță era singura posibilitate de împărțire în natură a bunurilor succesorale în condițiile în care reclamantul are o cotă proprie din toate bunurile reținute la partaj. Prin atribuirea tuturor bunurilor reclamantului s-a pus capăt definitiv stării de indiviziune, atât a celei rezultate din succesiunea autoarei, cât și celei rezultate din căsătoria reclamantului cu aceasta. Dacă bunurile ar fi fost atribuite în totalitate pârâtei, starea de indiviziune ar fi persistat, aceasta dobândind doar cota de din bunuri, reținută prin încheierea de admitere în principiu.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 296 Cod pr.civilă s-a dispus respingerea ambelor apeluri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamantul și pârâta, care o critică pentru nelegalitate, sub aspectul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Deși recursurile sunt formulate separat, se invocă aceleași critici, după cum urmează:
1.- Prin modalitatea de împărțire a bunurilor, instanța nu soluționat fondul procesului, din moment ce împărțirea are lor pe cote ideale și nu fizic.
Au solicitat ca bunurile, în integralitatea lor, să fie atribuite în proprietate exclusivă unuia dintre moștenitori, respectiv recurentei - pârâte, pentru că pârâtul are locuință proprie, iar din averea autoarei a solicitat doar sultă.
De altfel, apartamentul nu poate fi împărțit în natură, așa încât în cazul ieșirii din indiviziune el poate fi atribuit doar unuia dintre moștenitori.
Chiar dacă nu ar fi admis această variantă de lotizare, atunci instanțele trebuiau să atribuie reclamantului în proprietate exclusivă apartamentul.
Și pârâtei i s-a atribuit în lot cota de din mașina de cusut, frigider, etc. și astfel această hotărâre nu poate fi executată. Era normal ca instanța să rețină cota de a autoarei și cota de a soțului supraviețuitor asupra bunurilor ce compun masa succesorală, dar rostul împărțelii era tocmai să se înceteze starea de indiviziune.
2.- Cererea formulată în apel, privind neacceptarea succesiunii de către pârâtul, nu este o cerere nouă, care să modifice obiectul acțiunii, ci este vorba despre o excepție de procedură și un mijloc de apărare și astfel în cauză erau aplicabile dispozițiile art.294 alin.1 teza II Cod pr.civilă.
Față de cele mai sus arătate se solicită admiterea recursului și casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se verifica pe fond apărarea privind prescripția dreptului de opțiune succesorală al pârâtului și motivul de apel privind lotizarea
Recursul este fondat.
Într-adevăr, prin modalitatea de împărțire a bunurilor rămase în succesiunea autoarei, instanța nu a sistat starea de indiviziune existentă între părți.
Astfel, s-a atribuit în lotul reclamantului dintr-un apartament situat în orașul și din bunurile mobile aflate în apartament, iar pârâta a primit în lot din cabana de vacanță și din mașina de cusut, frigider Arctic și dulap masiv din lemn.
Deși potrivit art.728 cod civil "nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune", și tocmai în acest sens reclamantul a formulat prezenta acțiune, instanța de fond, prin sentința pronunțată, menținută și în apel a procedat la o împărțire pe cote ideale, ci nu fizic.
De fapt, ceea ce au greșit instanțele, este aceea că nu s-au pronunțat în legătură cu cealaltă cotă de din bunurile supuse partajării și care se cuvin reclamantului, în calitate de soț supraviețuitor, conform art.30 din Codul familiei din comunitatea bunurilor.
Este adevărat că masa succesorală a autoarei se compune din din bunurile menționate în încheierea de admitere în principiu, iar soțul supraviețuitor moștenește din succesiune când vine în concurs cu descendenți de gradul I, însă, trebuia avută în vedere și cealaltă J din comunitatea de bunuri, tocmai pentru a se realiza ieșirea, din indiviziune a părților cu privire la toate bunurile succesorale.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut a fi judicioasă singura variantă a expertizei întocmită la fond, cu motivarea că reclamantul are o cotă proprie din toate bunurile reținute la partaj, iar prin atribuirea bunurilor acestuia s-a pus capăt definitiv stării de indiviziune, atât a celei rezultate din succesiunea autoarei, cât și celei rezultate din căsătoria reclamantului cu aceasta.
Cu toate acestea, nu au stabilit nimic în legătură cu această cotă proprie a reclamantului, cotă ce trebuia înserată în încheierea de admitere în principiu, avută ulterior în vedere de către expert la efectuarea expertizei și întocmirea loturilor, iar în acest mod se putea realiza o împărțire efectivă a bunurilor în întregul lor, ci nu fracționat.
Prin urmare, reclamantul, în calitate de soț, supraviețuitor are dreptul la din masa succesorală la care se adaugă din comunitatea de bunuri, cei doi descendenți având fiecare câte din restul de din masa succesorală.
Așadar, prima critică este întemeiată și conduce la casarea deciziei, cât și a sentinței, în baza art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în vederea pronunțării unei încheieri de admitere în principiu, care să aibă în vedere și cota ce se cuvine recurentului - reclamant din comunitatea de bunuri.
Fondată este și următoarea critică.
Din acest punct de vedere, instanța de apel a reținut în mod greșit că, prin invocarea problemei acceptării succesiunii de către intimatul - pârât, direct în apel, s-ar modifica însuși obiectul acțiunii, ceea ce art.294 alin.1 teza I Cod pr.civilă nu permite,
În speță sunt incidente dispozițiile art. 294 alin.1 teza II Cod pr.civilă, potrivit cu care "excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi".
În apel, reclamantul a susținut că pârâtul nu a acceptat succesiunea autoarei.
Dacă s-ar fi probat această ipoteză, s-ar fi ajuns la o veritabilă excepție de procedură, aceea a lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, excepție de ordine publică, care poate fi invocată oricând și în orice fază a procesului.
Împrejurarea că reclamantul prin acțiunea introductivă de instanță l-a chemat în judecată și pe pârâtul, nu conduce la concluzia că i-a recunoscut implicit calitatea de moștenitor legal, deoarece într-un proces de partaj succesoral se impune citarea tuturor moștenitorilor, ceea ce nu înseamnă însă că toți aceștia sunt acceptanți expres sau tacit, ai respectivei succesiuni.
Astfel fiind, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va administra probe în vederea stabilirii calității de moștenitori a pârâtului, respectiv dacă acesta a acceptat expres succesiunea, sau dacă are această calitate prin acceptarea tacită a succesiunii.
După clarificarea acestei calități succesorale, urmează ca instanța să procedeze la întocmirea unei încheieri corecte de admitere în principiu, care să includă, așa după cum s-a arătat anterior, și cealaltă J din bunurile supuse partajului, ce aparține reclamantului, din comunitatea de bunuri, cât și părțile care au calitatea de moștenitori, după care se va efectua o nouă expertiză, în vederea împărțirii în integralitate a bunurilor succesorale, ci nu atribuirii de cote ideale, așa cum greșit au procedat ambele instanțe.
Necesitatea administrării de noi probatorii, atrage casarea hotărârilor, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în,-, -.B,.5, județul V și de pârâta, domiciliată,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.22 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Casează decizia și sentința civilă nr.4368 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Rm.V și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv la Judecătoria Rm.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
1.06.2009
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
