Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 955/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 955/
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursurilor declarate de reclamantele, -, împotriva sentinței civile nr. 716/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL GALAȚI, CURTEA DE APEL GALAȚI și consilier CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 716/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele, -, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL GALAȚI, CURTEA DE APEL GALAȚI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 1634/44/24.12.2008 la Curtea de Apel Galați reînregistrat la Tribunalul Galați sub nr-, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați plata sporului de lucru la calculator de 15 % din indemnizația brută lunară pe perioada decembrie 2005 la zi și în continuare până la eliminarea stării de discriminare, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și obligarea pârâtei Curtea de Apel Galați la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, la acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă începând cu data introducerii prezentei acțiuni.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de personal auxiliar, iar prin dotarea judecătorilor cu calculatoare toate informațiile și mare parte din activitățile de la serviciu se desfășoară la calculator.
Au învederat că munca la calculator este considerată ca o activitate desfășurată în condiții deosebite, vătămătoare conform art. 142 din Codul muncii.
Au mai arătat că pentru activitatea desfășurată cu calculatorul unele categorii de salariați respectiv salariații din cadrul Înaltei Curți de Casație si Justiție - personal auxiliar de specialitate și personal administrativ (conform unui ordin intern), salariații din cadrul Ministerului Justiției (conform unui ordin intern) cât și alte categorii de salariați din alte sisteme, beneficiază de sporul de calculator.
Au considerat că deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și personalul mai sus menționat din sistemul justiției nu beneficiază de acest spor, ceea ce constituie o discriminare.
Au arătat că potrivit dispozițiilor Codului muncii în cadrul relațiilor de muncă trebuie să funcționeze principiul egalității de tratament pentru toți salariații care desfășoară aceleași activități - lucrul la calculator, astfel că tuturor salariaților care prestează aceeași activitate trebuie să le fie recunoscut dreptul la plată egală.
În drept au invocat disp. art. 5 alin. 1, art. 6 alin. 2 din Codul muncii, nr.OG 137/2000, art. 269 din Codul muncii.
Pârâta Curtea de Apel a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii motivat de faptul că sporul de calculator nu reprezintă altceva decât o reglementare sub nomen juris propriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct, așa cum afirmă aceștia, spor care, de altfel, nu este reglementat ca atare în favoarea reclamanților prin nici un act normativ.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin dispozițiile art. 21 din OG nr. 137/2000, se stabilește că persoana care se consideră discriminată, poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, care are drept scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului ori a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Potrivit acestor principii, s-au constatat următoarele:
Salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază, este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
În acest sens, potrivit dispozițiilor OG nr. 8/2007, personalul auxiliar beneficiază de indemnizație lunară și alte sporuri.
Astfel, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalului auxiliar i se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Instanța a reținut că acordarea sporului de 15% este condiționata de stabilirea, pe baza unei expertize de specialitate, a existentei unor condiții deosebite de muncă, dispozițiile legale invocate nu pot fi interpretate în sensul acordării sporului de 15% de mai multe ori, sporul respectiv putând fi acordat o singură dată.
În ce privește personalul în raport cu care se dorește a se constata discriminarea, instanța a reținut că reclamanții nu au depus la dosar ordinele interne prin care s-a dispus acordarea acestui spor.
Astfel, instanța a reținut că sporul de 15%, pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase poate fi acordat o singură dată și nu ori de câte ori angajații constată existența unui factor nociv care să justifice acordarea acestui spor.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, -, criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
Prin generalizarea implementării sistemului ECRIS la toate instanțele începând cu data de 01.07.2006 tehnoredactează lucrările numai la calculator, considerându-se îndreptățiți la acordarea drepturilor aferente acestei munci așa cum sunt încasate de alți salariați din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împrejurarea că primesc un alt spor de condiții grele nu constituie o explicație, sporurile putând fi cumulate câtă vreme se datorează unor cauze diferite.
Au invocat discriminarea față de alți salariați din sectorul bugetar care primesc un asemenea spor.
Ca temei de drept au invocat dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1, art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, art. 5 din Legea nr. 53/2003, orice încălcare a interdicției de discriminare dând dreptul la realizarea unei protecții reale și efective.
Au depus practică judiciară vizând modalitatea de soluționare a cererilor asemănătoare de către alte instanțe din țară, Ordinul Ministerului Justiției nr. 910/C/2007.
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În cauză nu au fost formulate întâmpinări.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și prevederilor legale în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții-reclamanți își desfășoară activitatea în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Târgu Bujor, județul G, modul lor de salarizare fiind reglementat exclusiv de prevederile nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Pretențiile formulate în cauză de reclamanți vizează modalitatea de acordare a unor drepturi salariale reprezentând spor de lucru la calculator prin raportare la acordarea acestuia altor categorii de salariați, invocând existența unei situații de discriminare față de aceștia.
În primul rând trebuie menționat faptul că modul de salarizare al personalului auxiliar de specialitate și a celui conex este prestabilit prin lege, fapt ce constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
În perioada de referință 2007 sistemul de salarizare a fost reprezentat printr-o serie de acte normative, respectiv nr.OG 8 din 24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Sporul de lucru la calculator nu a fost prevăzut ca atare prin lege pentru categoria personalului auxiliar de specialitate și a celui conex, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit ordonanței beneficiind de un spor de 15 % din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii (de exemplu, Ordinul nr. 910/C/2007 al Ministerului Justiției depus la dosar).
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin acte normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/2000.
Potrivit art. 1 din nr.OG 137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în măsura în care acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Practica judiciară invocată în cauză nu constituie izvor de drept, cu atât mai mult cu cât vizează hotărâri pronunțate în primă instanță care nu poartă mențiunea irevocabilității.
Într-o asemenea situație, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea (cauza Beian contra României, 2007).
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr. 716/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantele, -, împotriva sentinței civile nr. 716/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009.
Președinte, pt. Judecător, JUDECĂTOR 1: Alina Savin
cf. art. 261 al. 2.
PREȘEDINTE: Alina Savin
Dr.
Grefier,
-
: - -/12.11.2009
: 6 ex.//28 Ianuarie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: C-tin/
Comunicat 4 ex. 03.02.2010
1 ex. recurentei-reclamante
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
