Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 990/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr. 894,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 990
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.31 din 20.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul București, cu sediul în B,-, sector 3, Curtea de Apel București, cu sediul în B, nr.5, sector 4, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin B, cu sediul în B,-, județ B și intimatul-reclamant -, cu domiciliul ales la -, domiciliată în B, Bd.-, - 10,.1,.4, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra procesului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această C de Apel sub nr- reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții: statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de Apel București pentru a fi obligați, în solidar la calcularea și plata sumelor reprezentând reactualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești stabilite în favoarea sa prin sentința civilă nr.401/CM/30.aprilie 2008 Tribunalului Argeș, începând cu data scadenței fiecărei sume până la data executării efective a hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în dosarul civil nr- al Tribunalului Argeșa formulat o cerere de intervenție în interes propriu care a fost admisă prin sentința civilă nr. 401/CM/30 aprilie 2008 aceluiași tribunal în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de Apel București de a-i plăti drepturile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, începând cu luna aprilie 2005 și în continuare.
Reclamantul a arătat că prin neplata acestor drepturi a suferit un prejudiciu ce urmează a fi acoperit prin obligarea pârâților, în solidar, la actualizarea sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească, în conformitate cu prevederile art.1082 și 1084 cod civil și 295 din codul muncii, iar în dovedirea susținerilor sale, a depus înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a cerut, pe cale de excepție să se constate lipsa calității sale procesuale având în vedere că răspunde numai pentru proiectul bugetului de stat iar nu pentru cele întocmite de ordonatorii principali de credite, conform art.19 din Legea nr.500/2002 și în plus nu are raporturi juridice cu reclamantul pentru a fi obligat la plata drepturilor salariale revendicate de acesta.
Și pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepții, a necompetenței teritoriale și respectiv a prescripției dreptului la acțiune, motivând că, pe de o parte, potrivit art.284 alin.2 din codul muncii, instanța competentă teritorial este în mod exclusiv cea a domiciliului reclamantului, iar pe de alta, față de data introducerii acțiunii, 1 septembrie 2008, pretențiile reclamantului ar trebui analizate numai începând cu data de 1 septembrie 2005.
În fondul dreptului, acest pârât a cerut respingerea acțiunii, reclamantul având dreptul cel mult la dobânda legală care se calculează de la data cererii de chemare în judecată.
Deși legal citați, ceilalți pârâți nu au formulat niciun fel de apărări în cauză.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca instanță de fond competentă să soluționeze litigiul de față, a cercetat cu prioritate excepțiile invocate și prin sentința civilă nr.31 pronunțată la 20 octombrie 2008 respins excepțiile necompetenței teritoriale și a prescripției dreptului material la acțiunii, reținând că reclamantul și-a ales domiciliul în orașul B unde și-a stabilit el însuși reședința, astfel că dispozițiile art.284 alin.2 codul muncii sunt respectate, iar dreptul reclamantului, a fost recunoscut prin Decizia în interesul legii nr.21/2008 și prin OUG nr.75/2008 deci în favoarea căruia curge prescripția, așa încât termenul general de prescripție de 3 ani a fost întrerupt conform art.16 din Decretul nr.167/1958.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor cu motivarea că acesta nu are atribuții directe legate de plata drepturilor rezultate din raporturile de serviciu ale reclamantului față de care nu are calitatea de angajator.
Prin aceeași sentință, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis acțiunea reclamantului, obligând în solidar pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de Apel București la plata sumelor reprezentând actualizarea drepturilor salariale acordate prin sentința civilă nr.401/CM/2008 a Tribunalului Argeș, cu indicele de inflației începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume, la data executării efective a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este creditor al unei creanțe pecuniare pentru care acoperirea pagubei rezultate din erodarea acesteia, trebuie făcută, cu caracter compensatoriu, prin actualizarea respectivei sume cu indicele de inflație, calculat de la data scadenței lunare a fiecărei sume la momentul executării efective a hotărârii care a constatat creanța.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a exercitat recurs pârâtul Ministerul Justiției (fila 4) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru cazul de recurs prev.de art.304 pct.4 și 9 cod pr.civ.
Sub un prim aspect, recurentul a susținut, ca și la instanța fondului, că în cauză sunt incidente dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958 potrivit cu care în cazul unui debitor obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre acestea, se stinge printr-o prescripție deosebită, astfel că fiind vorba de prestații periodice, pretențiile reclamantului trebuiau analizate numai pentru perioada de 3 ani anterioară datei introducerii acțiunii, adică începând cu 1 septembrie 2005.
Sub un alt aspect, recurentul a susținut că prima instanță avea obligația respectării dispozițiilor art.1088 cod civil în conformitate cu care pentru obligațiile ce au drept obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, astfel că soluția de admitere a acțiunii în sensul actualizării sumei cuvenite reclamantului prin raportare la indicele de inflație este contrară prevederilor legale ceea ce impune admiterea recursului și modificarea sentinței în totalitate prin respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Intimatul-reclamant - a solicitat prin întâmpinarea formulată (filele 5-8) respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, urmând a fi integral menținută, pentru considerentele care succed:
Soluționând excepția prescripției dreptului material la acțiune, prima instanță a reținut în mod corect că urmare atât Deciziei în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 Secțiilor Unite ale ICCJ cât și Ordinului comun dat în temeiul OUG nr.75/2008 și publicat în Monitorul Oficial nr.648/2008 prin care s-a stabilit dreptul la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din sistemul justiției dar și eșalonarea sumelor rezultate din titlurile executorii având ca obiect acest drept, a operat întreruperea termenului general de prescripție de 3 ani, conform art.16 din Decretul nr.167/1958, întrucât dreptul a fost recunoscut de cel în favoarea căruia curge prescripția, astfel că în mod legal și temeinic a fost respinsă excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției, recurentul de față.
În plus, creanța reclamantului, stabilită în mod irevocabil prin sentința civilă nr.401/CM/30 aprilie 2008 Tribunalului Argeș (filele 14-26 dosar fond) privește drepturile cuvenite acestuia începând cu luna aprilie 2005, așa încât cererea de reactualizare a sumei rezultate din acest titlu executor privește aceeași perioadă, nefiind posibilă modificarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, printr-o apărare formulată incidental, într-o altă cauză, câtă vreme debitorul obligației, Ministerul Justiției, era dator să achite creditorului suma la care a fost obligat prin titlul executor, iar nu să eșaloneze arbitrar și în lipsa acordului creditorului său, plata drepturilor bănești a căror întindere a recunoscut-o implicit, acceptând și stabilind termene de executare pe care mai apoi nu le-a mai respectat.
În privința celei de a doua critici care vizează fondul dreptului, se constată că interpretând și aplicând corect legea, prima instanță a considerat îndreptățită solicitarea reclamantului de a i se acoperi prejudiciul încercat prin neexecutarea titlului său în modalitatea actualizării sumelor cuvenite lunar, cu coeficientul de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume, fiindcă aceasta reprezintă compensarea erodării creanței sale, iar nu dobânda legală, care are caracter moratoriu, fiind legal datorată numai din ziua cererii de chemare în judecată, conform art.1088 cod civil, întrucât exprimă fructe ale bunului, de natură a justifica beneficiul nerealizat de creditor, or reclamantul-intimat a revendicat, pe bună dreptate, culpa debitorilor săi cât privește refuzul aducerii la îndeplinire a obligației rezultate din titlul executor și pentru care, în cadrul legal actual, creditorii nu au la îndemână nicio posibilitate de executare silită.
Pentru considerentele care preced, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art.304, pct.4 și 9 cod pr.civ. invocate de recurent și drept urmare, în temeiul art.312 din același cod, va respinge recursul ca nefondat, menținând în totalitate ca legală și temeinică, sentința primei instanțe.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.31 din 20.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul București, cu sediul în B,-, sector 3, Curtea de Apel București, cu sediul în B, nr.5, sector 4, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin B, cu sediul în B,-, județ B și intimatul-reclamant -, cu domiciliul ales la -, domiciliată în B, Bd.-, - 10,.1,.4, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2009-06-01
/FA
Curtea de APEL PLOIEȘTI nr-
-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
