Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 996/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 996
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 534 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în comuna, sat, jud. B și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,- A, jud. P și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr.170, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la termenul de judecată din data de 24.10.2009, cauza a scoasă de pe rol și înaintată ÎCCJ pentru soluționarea recursului, în baza art-II alin.3 din OUG nr.75/2008. Totodată, se mai învederează că față de prevederile deciziei Curții Constituționale nr.104/20.01.2009, ÎCCJ a restituit dosarul spre competentă soluționare. În fine, se mai învederează că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, iar intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI au depus la dosar note de ședință.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Inițial sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, Secția comercială și de contencios administrative, s-a înregistrat cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă J, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și prin care s-a solicitat obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada 1 august - 1 decembrie 2005.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 era reglementat sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară pentru magistrați și care a fost apoi abrogat implicit prin art.50 din OUG nr.177/2002; ulterior, prin art.41 lit.a din OUG nr.27/2006 s-a abrogat OUG nr.177/2002, astfel că dreptul la sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică a afirmat reclamantul, este și a rămas în vigoare așa cum a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin Decizia nr.21/2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Jaf ormulat întâmpinare prin care a susținut pe cale de excepție, necompetența materială a instanței în raport de dispozițiile art.36 alin.2 din 27/2006, iar în fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibile cu motivarea că instanța de judecată nu poate judecata cererea fără a-și depăși atribuțiile conferite de lege, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea unor drepturi salariale.
Totodată, acest pârât a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în situația admiterii acțiunii, acesta din urmă să fie obligat la asigurarea fondurilor necesare plății.
Legal citat Ministerului Finanțelor Publice a invocat lipsa calității sale procesuale întrucât acesta nu trebuie confundat cu statul român și bugetul de stat al acestuia și că i se poate imputa politica salarială a magistraților precum și faptul că nu are raporturi de serviciu cu reclamantul al cărui angajator nu este.
Prin sentința civilă nr.534 pronunțată la 26 mai 2008, Tribunalul Buzăua admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice precum și cererea de chemare în garanție a acestuia, a respins excepția necompetenței materiale a instanței iar în fond a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâții să-i plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 1 august - 1 decembrie 2005, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la cea a plății efective, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumei cuvenite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabili, sub aspectul excepțiilor că este competentă material să soluționeze cererea reclamantului care are drept obiect plata unor drepturi bănești rezultate din raporturi de muncă și care, din acest motiv, intră sub incidența dispozițiilor codului muncii.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii, tribunalul a hotărât că în temeiul dreptului de acces la justiție, stabilit prin art.21 din Constituția României, reclamantul are îndreptățirea de a se adresa instanțelor judecătorești cu pretenția sa care se încadrează în categoria litigiilor de muncă, conform art.248 alin. 3 din codul muncii.
Cercetând excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice și cererea de chemare în garanție a acestuia, prima instanță a hotărât că acesta nu are atribuții directe legate de plata drepturilor rezultate din raporturile de serviciu ale reclamantului cu unitățile de parchet chemate în judecată și față de care nu are calitatea de angajator, astfel ca a admis excepția și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În fondul dreptului, tribunalul a reținut că art.47 din Legea nr.50/1996 potrivit căruia pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, a fost abrogat conform art.42 din 83/2000 însă acest din urmă act normativ este de nivel inferior legii și în vădită contradicție cu prevederile constituționale și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, fiind nelegală, astfel că pretențiile reclamantului, întemeiate pe art.47 din Legea nr.50/1996 au fost considerate întemeiate și acțiunea sa admisă pentru aceste motive.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a exercitat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă J care, invocând motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 cod pr.civ. a susținut greșita aplicare a legii numai pentru capetele 2 și 3 din acțiune, referitoare la actualizarea sumei cuvenite reclamantului cu indicele inflației și respectiv acordarea dobânzilor legale hotărâte de instanța fondului.
decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 Secțiilor Unite ale J, recurentul a susținut că în raport de dezlegarea dată, recursul declarat urmează a viza numai capetele de cerere privind actualizarea sumelor și plata dobânzii legale, cu motivarea că fondurile alocate Ministerului Public pentru anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr.388/2007 care nu cuprinde sume pentru achitarea diferențelor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, cheltuielile prevăzute având destinație precisă și limitată, pe de o parte, iar pe de alta, că dispozițiile art.1 din 9/2000 privind nivelul dobânzii legale nu este aplicabil deoarece între părți nu există nicio convenție referitoare la acordarea unor dobânzi în caz de nerespectarea a clauzelor sau termenelor convenției.
Sub un ultim aspect, recurentul a criticat și greșita soluționare a cererii de chemare în garanție, care a fost respinsă de instanța fondului greșit, fiindcă admițând acțiunea reclamantului, trebuia să se constate interesul născut și actual ca Ministerul Finanțelor Publice să răspundă pentru asigurarea fondurilor necesare achitării sumelor acordate prin sentință.
Pentru aceste motive, recurentul-pârât a cerut admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și în fond respingerea capetelor 2 și 3 din acțiune-ca neîntemeiate.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare (fila 12) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este fondat și urmează a fi admis ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, admițând capătul principal din acțiunea reclamantului referitor la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, a stabilit că cererile din petitele 2 și 3 privind actualizarea sumelor cuvenite și plata dobânzii legale aferente acestora, se justifică prin faptul că acesta a fost lipsit de beneficiul drepturilor bănești la care avea dreptul, în perioada 1 august 2005-1 decembrie 2005, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin neacordarea acestui drept să fie reparat atât prin indexarea cu indicele de inflație a respectivelor sume, de la data nașterii dreptului la cea a plății efective ca și prin plata dobânzii legale aferente sumelor respective.
Faptul de a nu exista în bugetul pe anul 2008 al recurentului sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite în favoarea reclamantului prin sentință și nici a celor rezultate din actualizare, așa cum s-a susținut în recursul de față, nu constituie motiv de recurs în sensul art.304 cod pr.civ. fiindcă această critică nu vizează în realitate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie ci o împrejurare legată de executarea efectivă a dispozițiilor hotărârii judecătorești, care excede controlului judiciar al Curții, astfel că această critică nu este justificată.
Curtea reține însă că în mod greșit prima instanță a acordat reclamantului și dobânda legală, admițând capătul 3 din acțiune fără nicio motivare care să permită exercitarea controlului de legalitate și temeinicie al Curții în privința corectei aplicări a dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel cum în mod justificat a susținut recurentul, potrivit art.1 din nr.9/2000, părțile sunt libere să stabilească în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea în plata unei obligații bănești, însă în pricina dedusă judecății dreptul reclamantului nu izvorăște dintr-un contract astfel ca pentru întârzierea executării clauzelor sale, debitorul să fie sancționat prin plata de dobânzi, cu caracter moratoriu, ci, așa cum în mod legal și temeinic s-a hotărât prin sentință, sumele cuvenite reclamantului au drept fundament dispoziții legale interpretate unitar prin decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 Secțiilor Unite ale J, ceea ce face ca textul legal referitor la justificarea dobânzii legale să nu fie incident în cauză.
Drept consecință, pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul și în temeiul art.312 cod pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că rejudecând capătul 3 din acțiune privind plata dobânzii legale la sumele cuvenite reclamantului, îl va respinge ca neîntemeiat, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate ca legale și temeinice.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 534 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în comuna, sat, jud. B și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,- A, jud. P și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în municipiul B, Bulevardul, nr.170, jud. B și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata dobânzilor legale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2009-06-01
/FA
Trib.B nr-
G
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
