Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1079/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1079/R-CM
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.72/CM din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns lider sindicat prof. pentru intimatul-reclamant Sindicatul Preuniversitar Muntenia- pentru șa, în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurentul-pârât și intimații-pârâți Școala, Comuna prin Primar și Inspectoratul Școlar Județean
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus o cerere din partea Sindicatului Preuniversitar Muntenia prin care solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare și a depune întâmpinare.
Reprezentantul intimaților-reclamanți depune la dosar delegație de reprezentare. Arată că renunță la cererea formulată în scris privind amânarea cauzei pentru lipsă de apărare și nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, arătând că Ministerul Educației, Cercetării și are calitate procesuală pasivă în cauză.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31.10.2008, reclamanții, -, G, G, G, G, și, reprezentați de Sindicatul Preuniversitar Muntenia, au chemat in judecată pe pârâții Școala, Comuna, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației și Cercetării, solicitând obligarea acestora la plata primei de vacanță pe perioada 2001-2008, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză, precum și obligarea pârâtei Școala la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie sa beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
S-a făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/05.02.2007 și nr.LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici, care prevăd că la plecarea în concediul de odihnă funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu.
Întrucât prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihna suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții apreciază că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice. Altfel s-ar produce o discriminare între personalul din învățământul preuniversitar și funcționarii publici, încălcându-se art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Au mai arătat reclamanții că drepturile salariale pentru perioada 2001-2004 nu sunt prescrise, întrucât potrivit prevederilor art.16 din Decretul 167/1958 termenul de prescripție s-a întrerupt prin recunoașterea dreptului prin nr.OUG146/2007. Prin acest act normativ pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 personalul din sectorul bugetar căruia până la intrarea în vigoare a acestui act normativ nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006 trebuia să le primească în trei tranșe până în octombrie 2008.
Prin sentința civilă nr.72/CM din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Școala să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetele de muncă și cererile privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor, precum și acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
Pârâta Comuna a fost obligată să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
A fost obligată pârâta Școala să plătească reclamanților suma de 280, 09 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate pe perioada 2001-2004, excepție pe care a unit-o cu fondul la data de 14.01.2008
Având în vedere dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, această excepție a fost analizată cu prioritate, reținându-se următoarele:
Reclamanții au invocat în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nici o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplica, cu prioritate, reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent daca acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Conform art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramura de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Potrivit art.37 lit.g din contractul colectiv de munca amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Or, în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive, nr.OUG146/2007 nefiind aplicabilă personalului din învățământ, ci categoriilor expres enumerate în preambulul acestui act normativ: polițiști, personalul din organele autorității judecătorești, funcționarilor publici, personalul din administrația centrală din, funcționarilor publici din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, personalului de la oficiile consulare, din misiunile diplomatice, institutele culturale românești, precum și personalului din sectorul bugetar ale căror drepturi la primele de vacanță au fost suspendate.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004 dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii.
În consecință a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta Școala să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, conform art.161 alin.4 Codul muncii.
Cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă a fost respinsă, având în vedere că în carnetul de muncă se înregistrează încadrarea, schimbarea funcției, a salariului, inclusiv sporurile, precum și a locului de muncă, grupa de muncă, transferul, detașarea, întreruperea și încetarea activității, desfacerea contractului de muncă, cu precizarea temeiului legal și a situațiilor în care se păstrează vechimea neîntreruptă în muncă și în aceeași unitate. Potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976, în carnetul de muncă se înscrie și salariul de bază împreună cu alte drepturi ce se includ în acesta, ori de câte ori apar modificări. Prima de vacanță nu este inclusă în salariu, este un drept suplimentar al salariaților, astfel că nu se înscrie în carnetul de muncă.
Instanța a respins și cererea de acordare a drepturilor bănești pentru viitor, având în vedere disp. art.1084 și 1085 cod civil și cererea privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004, pentru motivele expuse anterior.
În temeiul dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost admisă acțiunea și față de pârâta Comuna care a fost obligată să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării drepturilor solicitate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
Acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Aaf ost respinsă, întrucât printre atribuțiile reținute de art.142 din Legea nr.84/1995 nu este menționată și obligarea acestei instituții la plata către reclamanți a primei de vacanță.
Împotriva sentinței civile nr.72/CM/16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la apărările ministerului, inclusiv cu privire la lipsa calității procesual pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, formulate prin întâmpinarea trimisă prin fax, instanța nefăcând nici o mențiune în legătură cu apărările ministerului și reținând motive contradictorii în stabilirea calității procesual pasive a pârâtului;
- tribunalul în mod nelegal, în considerentele hotărârii pronunțate, nu a făcut nici o referire la apărările Ministerul Educației, Cercetării și și nu s-a pronunțat referitor la excepția invocată de această parte procesuală în legătură cu capacitatea procesuală pasivă a acestei instituții. Toate aceste apărări au fost cuprinse prin întâmpinarea trimisă la dosar de Ministerul Educației, Cercetării și;
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că instanța de fond a aplicat în mod greșit atât prevederile legale privitoare la capacitatea procesuală a Ministerului Educației, Cercetării și cât și prevederile art.50 din Legea nr.128/1997, ministerul neavând calitatea de angajator al reclamanților, calitate pe care o are doar directorul unității de învățământ cu personalitate juridică și nefiind ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, a cărui finanțare se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale;
- pe fondul cauzei au fost aplicate greșit atât prevederile art.50 al.12 din Legea nr.128/1997, cât și prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, deoarece tribunalul a asimilat veniturile proprii cu veniturile bugetare, deși din contractul colectiv reiese că primele de vacanță se plătesc din veniturile proprii și în condițiile legii, iar modificarea de către instanță a prevederilor contractului colectiv nu este posibilă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri de către părțile procesuale.
În drept, acest recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.129 Cod procedură civilă, părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările, iar judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
De asemenea, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Din considerentele sentinței recurate rezultă, însă, că instanța de fond a fost lipsită de rolul activ prevăzut de art.129 Cod procedură civilă cu privire la apărarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și, care a făcut dovada că în data de 13 ianuarie 2009 transmis prin fax la Tribunalul Argeș întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a acestei instituții și excepția prescripției dreptului material la acțiune, ultima excepție fiind analizată de instanța de fond din oficiu. Înscrisurile doveditoare au fost depuse în recurs și se află la filele 8-14 dosar recurs.
Verificând conținutul hotărârii atacate, Curtea constată că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat în nici un fel asupra excepției lipsei calității procesual pasive ridicată de către pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, deși acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu acest pârât.
Procedând în acest fel, practic, instanța de fond nu a analizat toate apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și și nici nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale a acestei instituții, deși avea această obligație conform art.137 Cod procedură civilă, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nu se poate reține culpa acestei instituții-recurente pentru faptul că la dosarul cauzei, la fond, nu a ajuns întâmpinarea transmisă de Ministerul Educației, Cercetării și la data de 13 ianuarie 2009, adică înainte de pronunțarea hotărârii atacate și anume 16 ianuarie 2009.
În consecință, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 5 și art.315 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și împotriva sentinței civile nr.72/CM/16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.72/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimați fiind reclamanții, G, G, G, reprezentați de SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județ A și pârâții ȘCOALA, COMUNA, cu sediul în comuna, județ A și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în P,--6, județ
Casează sentința civilă nr.72/CM/16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/01.07.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
