Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1110/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1110
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B reprezentată de, împotriva sentinței civile nr.4249 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru ca reprezentant al recurentei pârâte SC SA B, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dosarul se află în stare de perimare, după care, instanța apreciind cauza în stare de judecată pune în discuție recursul sub aspectul excepției de perimare
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, solicită respingerea excepției perimării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.4249 din 19 iunie 2008 respins exceptia prescripției dreptului la acțiune invocata de parata in întâmpinare.
A admis in parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA
A obligat societatea pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 5446,31 reprezentând contravaloarea suplimentelor salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2005, 2006, 2007 precum și a celor de Paște pentru anii 2005, 2006 și 2007 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, sumă actualizată în raport de coeficientul de inflație până la data de 30.04.2008 și care urmează să fie actualizate în continuare până la data plății efective.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C pentru anul 2004 și în consecință a respins acțiunea pentru această perioadă.
A respins capătul de cerere privind plata echivalentului cotei de gaze naturale pe perioada 2004-2007.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât cu privire la aplicabilitatea disp. art. 283 al. 1 lit. e) din Codul Muncii, apreciind că în cauză sunt aplicabile disp. art. 283 al. 1 lit. c Codul Muncii care prevăd termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, cum este cazul în speța de față.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe .Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a menționat ca,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării faptului că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecarui salariat .
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
Pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Prin,Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al SERVICE A" din 06.11.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, potrivit voinței părților la data semnării contractului.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci, voința părților a fost ca aceste prime de Paște și de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
Conform art.l alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin.4 Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă ) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă refl ectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință a părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizată după momentul ncetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcuta abia în anul 2007.
Astfel, interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 nu produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă de a beneficia de aceste suplimentari, pe cale de consecință această aparare apare ca nefondată.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor banesti reprezentand suplimentari salariale corespunzatoare sarbatorilor de Paste și C pentru anul 2004 în sumă de 1488, 93 lei, astfel cum a fost calculată potrivit expertizei contabile,în raport de dispozițiile art. 283, lit. c din Codul Muncii și de data formularii acțiunii, instanța a constatat că este prescris dreptul la acțiune pentru plata acestor drepturi și pe cale de consecință a respins acest capăt de cerere.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea către reclamant a c/valorii cotei de gaze aferentă perioadei 2004/2007,instanța a constatat că nu există temei legal sau contractual privind acordarea acestui ajutor material,dispozițiile art.187 din CCM la nivel de ramură prevăzând doar posibilitatea acordării acestui drept numai în condițiile reglementate de CCM-ul la nivel de unitate. Ori,în speță,nu s-a făcut dovada existenței unor dispoziții în CCM la nivel de unitate,în sensul prevederii și acordării cotei de gaze către salariații unității.
Pentru aceste considerente, instanța admis acțiunea în parte, a obligat societatea pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 5446,31 lei astfel cum a fost calculată de către expertul contabil reprezentând drepturile bănești corespunzătoare sărbătorilor de C, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate pe anii 2005, 2006, 2007 și a drepturilor bănești corespunzătoare sărbătorilor de Paște,calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate pe anii 2005, 2006, 2007, drepturi actualizate cu coeficientul de inflație până la data de 30.04.2008 și care urmează să fie actualizată în continuare până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta susține apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C, după ce în anul 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Recurenta susține că instanța de fond a înțeles greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor.
Susține că a susținut teza includerii primelor de sărbători în salariul de bază al tuturor salariaților în martie 2003, această includere având în drept valoarea unei novații, prima, ca element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, erificând actele de la dosar, constat că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 24 noiembrie 2008, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 pct.2 civ.Cod Penal pentru lipsa părților.
Se constată că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 248.civ.Cod Penal orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252.civ Cod Penal perimarea se poate constata și din oficiu.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art.248 și urm civ.Cod Penal, urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.248 cod pr.civilă și art.252 cod pr.civilă constată perimat recursul declarat de pârâta SC SA B reprezentată de, împotriva sentinței civile nr.4249 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud. -
23.02.2010
Jud.fond /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Lucian Bunea, Marin
