Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1144/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1144
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, cu sediul social ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la și Asociații, împotriva sentinței civile nr.457 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în G,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC ""SA - Membru Grup, avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2008, intimatul-reclamant, personal.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este tardiv, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-reclamant s-a solicitat prin cererea introductivă judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că prin serviciu registratură s-a depus din partea intimatului-reclamant concluzii scrise, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA - Membru Grup depune la dosar confirmarea de primire de la oficiul poștal cu care a fost înaintat recursul promovat în prezenta cauză. Solicită proba cu înscrisuri.
Curtea încuviințează pentru recurenta-pârâtă proba cu înscrisuri. Față de înscrisurile depuse, respectiv confirmarea poștală cu care a fost înaintat recursul, care poartă data de 23.04.2008, apreciază că recursul este declarat în termen.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru GRUP depune la înscrisuri, în copie, respectiv: Anexa 1, Anexa 1 bis, Anexa 15 la Actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel SA, înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa SA înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008, precum și practică judiciară - deciziile nr.246/15.04.2008, 249/15.04.2008, 247/15.04.2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași cu soluțiile pronunțate în dosarele -, -, -, -. respectiv: Anexa 1, Anexa 1 bis, Anexa 15 la Actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel SA, înregistrat la. B sub nr.8080/23.05.2000, adresa SA înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008, precum și practică judiciară - deciziile nr.246/15.04.2008, 249/15.04.2008, 247/15.04.2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași cu soluțiile pronunțate în dosarele -, -, -, -. Un exemplar al înscrisurilor depuse le comunică și intimatului-reclamant. Declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Intimatul-reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate în ședința publică de azi.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul pe fondul recursului avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
Învederează că situația care a generat litigiu vizează pretinsa neacordare a drepturilor salariale suplimentare de C și de Paști. Astfel, în anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin Contractul colectiv de muncă și cei al au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paște - art.168 alin.1 din - să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens a fost negociat și inserat în CCM art.168 alin.2. Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Aceste suplimentări suplimentare au fost incluse în salariul lunar al fiecărui salariat, împrejurare care rezultă și din înscrierile din carnetele de muncă ale salariaților, sume care au determinat o creștere reală a salariului, iar faptul că aceste prime nu au fost acordate în preajma celor două sărbători se datorează acordului societății cu sindicatul, sumele fiind acordate și pentru perioada concediului. În același sens se exprimă și Comisia Paritară în interpretarea oferită, adoptând decizia nr.5140/31.08.2007, care a stabilit că intenția reală a părților semnatare aaf ost ca începând cu anul 2003,suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, luându-se în considerare că primele nu erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Prima instanța greșește și atunci când acordă aceste sume brute și ia în calcul salariul mediu brut, ci nu salariu pe societate.
Susține și excepțiile prematurității și prescripției dreptului la acțiune invocate prin motivele de recurs.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în fond intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil declarat de față, în baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată civilă, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- pe pârâta SC SA- GRUP B, prin reprezentanții săi legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pe anii 2004-2006, în sumă de 7480 lei, reprezentând prime de Paște și C, actualizate cu rata inflației-la zi, în sumă de 533,52 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de salariat al societății pârâte la sucursala, Coloana Pitești, în perioada 2000-2007, raporturile de muncă încetând la data de 1 august 2007 și că nu a primit suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și de C prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă, pentru perioada 2004, 2005 și 2006.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus înscrisuri (filele 6-34).
În conformitate cu art.115 Cod pr.civilă, pârâta SC SA- GRUP B, fiind legal citată, a depus la dosar întâmpinare (filele 38-46) la care a atașat înscrisuri (filele 47-99) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece începând cu anul 2003 prin negocierea cu s-a stabilit ca primele de Paște și de C să fie incluse în salariile angajaților, astfel că acestea fiind plătite, nu mai pot fi solicitate a doua oară.
De asemenea, pârâta a invocat și excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, la termenul de judecată din 21 noiembrie 2007 (fila 100) arătând că potrivit art. 283 alin. 1 lit e Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor prevăzute în CCM este de 6 luni și excepția prematurității acțiunii față de împrejurarea că nu au avut loc negocierile prevăzute în contractul colectiv de muncă pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de plată și a criteriilor de acordare a suplimentărilor salariale așa cum prevăd dispozițiile art.168 din contract.
Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată de la 21 nov.2007, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă constatând că în speță sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit.c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale al căror termen de prescripție este de 3 ani și nu art. 283 alin.1 lit. e cum a pretins pârâta.
În cauză s-a dispus și efectuat, la solicitarea pârâtei, o expertiză de specialitate contabilă de către expert (filele 126-133) completată ulterior (filele 139-143).
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.457 din 26 martie 2008 respins excepția prematurității formulării acțiunii, și a admis în fond acțiunea reclamantului, obligând pârâta să plătească acestuia drepturile salariale reprezentând prime de Paște și C în valoare de 4783 lei și 685,94 lei actualizarea cu indicele de infalație, sume calculate conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâte și că în perioada 2004-2006 conform art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate () acesta avea dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, la câte o primă echivalentă cu un salariu de bază mediu pe unitate.
Cuantumul acestor drepturi salariale a fost stabilit prin expertiza contabilă întocmită de expert din care a rezultat că primele în litigiu nu au fost plătite, contrar susținerilor făcute de pârâtă prin întâmpinare.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs (filele 4-12) criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamantului.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamantului sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamant este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete, a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, iar împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamantului ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paște și C și al căror cuantum este deja determinat de dispozițiile. art. 168 alin.1 teza 1 din ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamantului sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamantului este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Este la fel de real și că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile bănești în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și condus la admiterea acțiunii reclamantului.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - -- House, împotriva sentinței civile nr. 457 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în G,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - - -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red.2 ex./07.07.2008
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
