Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1143/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1143
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, cu sediul social ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la și Asociații, împotriva sentinței civile nr. 425 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în Târgoviște, Calea B, -.1.C,.26, județul D, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D -la locul de muncă la SC "" SA _Sucursala Târgoviște, domiciliată în Târgoviște, dul -,.1,.B,.39, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2008, intimata-reclamantă, lipsind intimata-reclamantă și intimata-intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatelor-reclamante s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare cu privire la recursul promovat.
Curtea, comunică recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării intimatelor-reclamante.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA - Membru Grup declară că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată în ședința publică de astăzi. Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează pentru recurenta-pârâtă proba cu înscrisuri.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru GRUP depune la dosar înscrisuri, în copie, respectiv: Anexa 1, Anexa 1 bis, Anexa 15 la Actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel SA, înregistrat la. B sub nr. 8080/23.05.2000, adresa SA înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008, precum și practică judiciară - deciziile nr.246/15.04.2008, 249/15.04.2008, 247/15.04.2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași cu soluțiile pronunțate în dosarele -, -, -, -. Un exemplar al înscrisurilor depuse le comunică și intimatei-reclamante prezente. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Având cuvântul intimata-reclamantă declară că nu înțelege să solicite termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce i-au fost înmânate în ședința publică de azi. Declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul pe fondul recursului, avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA - Membru Grup, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
Învederează că situația care a generat litigiu vizează pretinsa neacordare a drepturilor salariale suplimentare de C și de Paște. Astfel, în anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin Contractul colectiv de muncă și cei al au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paște - art.168 alin.1 din - să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens a fost negociat și inserat în CCM art.168 alin.2. Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Aceste suplimentări au fost incluse în salariul lunar al fiecărui salariat, împrejurare care rezultă și din înscrierile din carnetele de muncă ale salariaților, sume care au determinat o creștere reală a salariului, iar faptul că aceste prime nu au fost acordate în preajma celor două sărbători se datorează acordului societății cu sindicatul, sumele fiind acordate și pentru perioada concediului. În același sens se exprimă și Comisia Paritară în interpretarea oferită, adoptând decizia nr.5140/31.08.2007 care a stabilit că intenția reală a părților semnatare aaf ost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, luându-se în considerare că primele nu erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Susține și excepțiile prematurității acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune, invocate prin motivele de recurs.
Prima instanța greșește și atunci când acordă aceste sume brute și ia în calcul salariul mediu brut, ci nu salariul mediu de bază pe societate.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în fond, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 9871,33 lei, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2007 din care suma de 541,33 lei, reprezentă daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor menționate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost salariata societății pârâte la punctul de lucru Târgoviște până la data de 07.05.2007, când au încetat raporturile de muncă încheiate cu pârâta, că pentru munca prestată a primit lunar un salariu, conform contractului individual de muncă, dar pe lângă acesta trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Reclamanta a menționat că prima cuvenită pentru Caf ost de 980 lei în anul 2004, 1400 lei în 2005 și 1850 lei în anul 2006, iar pentru Paște de 1400 lei în 2005 și câte 1850 lei în anii 2006 și 2007, reprezentând salariul mediu pe unitate stabilit prin negociere între patronat și sindicate, că se impune plata sumelor restante, actualizate cu coeficientul de inflație calculat pe ultimii 3 ani.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art.166 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din pe anii 2004-2007.
La data de 06.12.2007 a formulat cererea de intervenție în interes propriu și a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante pe anii 2004-2007, reprezentând primele pentru sărbătorile de Paște și C, în sumă de 9330 lei, actualizate cu indicele de inflație, în motivarea cererii fiind invocate aceleași considerente din cererea principală.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând că, începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai Federației Sindicatelor Libere și Independente - au convenit ca pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat (art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și prevăzut în art.168 alin.2, mențiunea referitoare la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Pârâta a mai susținut că prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de, cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
De asemenea, pârâta a precizat că art. 9 din prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează în favoarea salariatului, că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. Prin întâmpinare s-a mai susținut și prematuritatea cererii, motivându-se că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora trebuia să se stabilească cuantumul exact al sumelor pretinse.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit. e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
În ședința din 23.11.2007 instanța a dispun conexarea cauzei înregistrate sub nr- prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3780 lei, actualizată cu indicele de inflație, în total suma de 4192, 20 lei, invocând considerente identice cu cele menționate în cererea principală, cu precizarea că a fost salariată la punctul de lucru Târgoviște până la data de 10.01.2006, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 164 Cod proc civ.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că, potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
La solicitarea părților a fost încuviințată proba cu înscrisuri, iar la cererea pârâtei s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paște și pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste primei au fost incluse în salariul de bază similar anului 2003.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert s-a concluzionat că sumele pretinse de reclamanți reprezentând drepturile salariale ce trebuiau acordate de Paște și C pentru anii 2004-2007 nu au fost incluse în drepturile salariale acordate, că reclamanții sunt îndreptățiți să li se plătească diferențele rezultate, care includ și rata inflației.
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost încuviințate de către instanță și prin raportul suplimentar întocmit la data de 10.03.2008 au fost recalculate drepturile cuvenite reclamanților în funcție de salariul mediu de bază pe anii 2003-2007, așa cum rezultă din adresa nr. 830/05.02.2008 emisă de pârâtă.
Pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar întocmit de expertul, din care rezultă că dacă primele de Paște și C au fost incluse în salariul de bază lunar nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.
Prin sentința civilă nr.425 din 25 martie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, și intervenienta în interes propriu, în contradictoriu cu pârâtaSC SA B,a obligat pârâta să plătească reclamantelor și intervenientei drepturile salariale restante, calculate conform raportului de expertiză - supliment întocmit de expertul, astfel: - 6655 lei, din care 612 lei actualizare în funcție de coeficientul de inflație; - 2983 lei, din care 407 lei actualizare și - 6655 lei, din care 612 lei actualizare.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții sunt salariații societății pârâte, angajați pe durată nedeterminată de timp, iar prin cererea de chemare în judecată au solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentând primele de Paște și C cuvenite pentru perioada 2004-2007.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 înregistrat sub nr. 2714/16.04.2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1 din Contractul pe anul 2004.
Aceeași reglementare este cuprinsă și în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006, înregistrat sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în cel din anul 2007, înregistrat sub nr. 923/23.02.2007.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru Cul și Paștele din anii 2004-2007, că acestea nu au fost incluse în salariile de bază de încadrare, că diferențele calculate în raport de salariul mediu de bază sunt în sumă brută de 6655 lei pentru reclamanta, 2893 lei pentru cealaltă reclamantă, și 6655 lei pentru intervenientă.
Concluzia că drepturile salariale nu au fost acordate reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2007, întrucât se menționează expres că numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2006.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Referitor la punctul de vedere întocmit prin expertiza extrajudiciară, tribunalul a apreciat că acesta nu are relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că, potrivit art.9 din CCM, interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2006 și având în vedere argumentele prezentate, instanța va admite acțiunea în parte, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 269 (1) din Codul muncii, conform cărora angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Excepția prematurității referitoare la neefectuarea negocierii cuantumului primelor de Paște și C nu constituie în fapt o excepție dirimantă, ci o apărare referitoare chiar la fondul cauzei pentru că negocierea putea să se refere, eventual, la acordarea unei prime peste cuantumul prevăzut de art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă, ori reclamanții au solicitat doar diferențele rezultate în raport de salariul de bază mediu.
Este evident că fapta angajatorului de a nu plăti integral drepturile salariale cuvenite reclamanților este datorată vinovăției sale și este în legătură cu serviciul și în raport de prevederile art. 161 (4) din Codul muncii, impune atât plata diferențelor salariale cuvenite, precum și actualizarea acestora în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, așa cum au fost calculate prin raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța nu a ținut seama de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
O altă critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă, în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Se mai arată că, în mod greșit prima instanță a reținut că se impune respingerea excepției prematurității raportat la faptul că nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligarea declanșării unei asemenea proceduri. Admițând, pur ipotetic, susține recurenta, faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, drepturile salariale solicitate avându-și izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Cu privire la excepția prescripției acțiunii referitoare la neefectuarea negocierii cuantumului primelor de Paște și C, aceasta nu constituie în fapt o excepție dirimantă, ci o apărare referitoare chiar la fondul cauzei care nu este fondată. Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin unul din motivele de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Excepția prematurității referitoare la neefectuarea negocierii cuantumului primelor de Paște și C constituie o apărare referitoare chiar la fondul cauzei care nu este fondată pentru că negocierea putea să se refere, eventual, la acordarea unei prime peste cuantumul prevăzut de art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă, ori reclamanții au solicitat doar diferențele rezultate în raport de salariul de bază mediu.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că, începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt corecte, instanța acordând primele de Paște și C în echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate și nu al unui salariu mediu brut care include și sporurile întrucât, în cauză, s-a efectuat o expertiză prin care s-a stabilit corect cuantumul primelor ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA - Membru GRUP, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, cu sediul social ales în B, dul - -, nr.4- 8, House, sector 1 - la și Asociații, împotriva sentinței civile nr.425 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în Târgoviște, Calea B, -.1.C,.26, județul D, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D -a la SC "" SA _Sucursala Târgoviște, domiciliată în Târgoviște, dul -,.1,.B,.39, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./25.06.2007
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond G
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
