Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1212/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1212
Ședința publică din 20 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP C S, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 176 pronunțată la 11 februarie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, A, Petco, C, Petco, și pârâții Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C,având ca obiect drepturi bănești - plata primei de 1700 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursurile sunt scutite de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, așa cum a fost precizată ulterior, reclamanții, A, Petco, C, Petco, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C-S, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 1700 lei, conform art. 21 din OG nr. 137/2000, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective conform art. 1084 - 1086 cod civil.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat instanței, în esență, că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
Au arătat reclamanții că, fiind sesizat, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a constatat existența unei discriminări indirecte conform art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 9 alin. 4 din nr.OG 137/2000 republicată.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 9 alin. 4 din nr.OG 137/2000 republicată împreună cu dispozițiile incidente din Legea nr. 53/2003 - codul muncii cu modificările ulterioare, din Legea nr. 168/1999, normele constituționale, dispozițiile incidente din Legea nr. 24/2000 modificată, normele cuprinse în art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1995, art. 7 și art. 19 pct. 13 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile civile și economice precum și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv art. 1 alin. 1 din Primul Protocol Adițional la această convenție.
Prin sentința civilă nr. 176 pronunțată la 11 februarie 2008, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație la data plății, a obligat Tribunalul C S să facă mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților, a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, hotărâre care nu a fost atacată în contencios și care constituie titlu executoriu.
A mai reținut că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei și că a avut astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000.
Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Această discriminare a fost reținută, așa cum mai sus s-a arătat, prin titlu executoriu, de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, consiliu care are rolul de a implementa principiul egalității între cetățeni, prevăzut în Constituția României, în legislația internă în vigoare și în documentele internaționale la care România este parte.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP C S, Ministerul Justiției, recursuri înregistrate inițial la Curtea de Apel Timișoara sub nr-, iar ulterior, urmare a OUG nr. 75/2008, la ICCJ B sub nr-, iar ca urmare a declarării neconstituționalității OUG 75/2008, reînregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat casarea în parte a sentinței recurate și constatarea lipsei calității procesuale pasive.
Arată că acțiunea reclamanților este o acțiune în despăgubiri rezultate din discriminare, acțiune care potrivit art. 27 din OUG nr. 137/2000 se judecă cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea discriminării și că acesta este citat în calitate de expert în domeniul nediscriminării, de monitor al acestor cazuri și de organ care aplică legislația anti discriminare în România, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare în spețele respective.
Mai arată că nu poate avea calitatea de pârât și obligat la plată către reclamanți, deoarece el nu a lezat în niciun fel drepturile și interesele reclamanților și nici nu se află în raporturi cu reclamanții care să atragă în sarcina lui obligația de plată a unor drepturi salariale.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP C S, a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respingerii acțiunii față de acesta.
Arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice; că între reclamanți și acest minister nu există raporturi de dreptul muncii și că în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor nu există nici o obligație de garanție pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Arata ca instanța de fond nu a analizat natura stimulentelor și nici obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp,; că nu există un drept de a se plăti stimulente în același timp tuturor judecătorilor, ordonatorul de credite putând aprecia în funcție de o multitudine de factori; că în privința asistenților judiciar și a grefierilor nu se poate reține existența unor situații analoage sau comparabile în ce privește modalitatea de desfășurare a activității, iar grefierii au beneficiat de stimulente în baza ordinului nr. 1793/C/2006.
Recursul este întemeiat în drept în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de acțiune.
Analizând recursul declarat de către Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, instanța apreciază recursul întemeiat, cu următoarea motivare:
In mod greșit a interpretat instanța dispozițiile legale și a reținut calitatea procesuală pasivă a Consiliului Național al Discriminării în prezenta cauză.
Acțiunea reclamanților este o acțiune în despăgubiri rezultate din discriminare, acțiune care potrivit art. 27 din OUG nr. 137/2000 se judecă cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Acesta este citat în calitate de expert în domeniul nediscriminării, de monitor al acestor cazuri și de organ care aplică legislația antidiscriminare în România, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare în spețele respective.
Între reclamanți și Consiliul Național al Discriminării nu există raporturi juridice de natură a atrage obligarea acestui consiliu la plata despăgubirilor în cazul în care se constată existența discriminării.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii față de acesta.
Analizând recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiției prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat cu următoarea motivare:
Prin Hotărârea nr.15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrații cu vechime cuprinsă între 0-3 ani constituie acte de discriminare, conform art.2, alin.2, art.6, lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea anterior invocată nefiind atacată la instanța de contencios administrativ,potrivit legii, constituie titlu executoriu(art.195alin.10 din OG 137/2000).
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Sub acest aspect, în mod corect a constatat instanța de fond că față de reclamanții magistrați există discriminare.
Din acest punct de vedere însă nu se poate vorbi de egalitate de tratament între asistenți judiciari,grefieri și personal conex, pe de o parte și judecători, pe de altă parte.
Astfel, prin Ordinul Ministrului Justiției mai sus menționat a fost aprobat un fond de stimulente financiare și judecătorilor, din cadrul judecătoriilor, care au avut o vechime între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 RON, astfel încât impunerea vechimii (între 0 și 3 ani) în funcția de judecător, la acordarea stimulentelor financiare, a avut ca efect împărțirea categoriei socio-profesionale a judecătorilor în două subcategorii, în funcție de vechimea în muncă: cea a judecătorilor cu vechime între 0-3 ani și cea a judecătorilor cu o vechime de peste 3 ani.
Prin urmare, acest Ordin al Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, îi vizează doar pe judecătorii cu o vechime între 0-3 ani, deci se poate concluziona că s-a creat o situație discriminatorie doar între judecători cu vechime de până la 3 ani și cei cu vechime peste 3 ani, neexistând vreo discriminare cu privire la asistenții judiciari și personalul auxiliar de specialitate și conex, deoarece aceste categorii socio-profesionale se află în situații diferite, și nu comparabile.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în situații similare și comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o "justificare rezonabilă și obiectivă", sens în care a fost jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În mod greșit a apreciat tribunalul, după analiza unor acte normative din legislația internă și cea europeană și care au fost ratificate de România, și prin care a fost consacrat principiul "nediscriminării și al egalității de tratament" că în speță s-a încălcat acest principiu, constatându-se existența unui tratament diferențiat și discriminatoriu între cele două categorii socio-profesionale, aparținând aceluiași sistem, în legătură cu neacordarea stimulentelor financiare, conform Ordinului Ministerului Justiției mai sus menționat.
Corpul magistraților exercită în cadrul instanțelor, puterea judecătorească în stat, beneficiind de un statut propriu și lege de salarizare distinctă, în timp ce personalul auxiliar de specialitate constituie o categorie profesională aparte, având de asemenea statut propriu, însă un alt sistem de salarizare.
Față de cele expuse anterior, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va fi modificată în parte sentința civilă atacată în sensul obligării Ministerului Justiției și a Tribunalului C-S la plata doar către reclamanții care au funcția de judecători a câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății, respingând acțiunea formulată de ceilalți reclamanți care fac parte din categoria asistenților judiciari, a personalului auxiliar și conex al instanței.
În ce privește recursul declarat de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin prisma motivului invocat vizând calitatea procesuală pasivă și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța apreciază recursul neîntemeiat, cu următoarea motivare:
Acest minister are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului local de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, conform art.19 din Legea nr.500/2002 se instituie răspunderea Ministerului Finanțelor Publice pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor nu rezidă din calitatea de ordonator principal de credite, ci din calitatea de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice.
Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul declarat de Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe, va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 176 pronunțată la 11 februarie 2008 de către Tribunalul C S în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Respinge acțiunea formulată de, Petco, C, Petco,.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 20 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
20.10.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul C
Judecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
