Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1250/
Ședința publică din 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC " ȘI PODURI " SA G, cu sediul în G,- și reclamanții, A, G, și intervenienții, G și, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.968/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, nr 1-3, sector 1 și CONSILIUL JUDEȚEAN
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta - pârâtă SC " ȘI PODURI " SA G avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 14 dosar, pentru recurenții - reclamanți și intervenienți avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 107 dosar, lipsă fiind intimații - pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN G și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; intimatul - pârât Consiliul Județului Gad epus la dosar întâmpinare.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că au luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurenților reclamanți și intervenienți precizează că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de modificare a acțiunii principale la care au aderat și intervenienții. Au solicitat c/val tichetelor de masă pe ultimii trei ani și s-a menționat o altă dată și anume 19.12.2006. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea de a se acorda tichete de masă și pe viitor. De asemenea nu s-au acordat tichetele de masă deși la dosar s-au depus două chitanțe în acest sens, în valoare de câte 500 lei fiecare. Pentru motivele invocate și în scris solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul celor solicitate.
Cu privire la recursul declarat de societate solicită respingerea acestuia pentru motivele arătate în întâmpinare. Solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară și chitanța privind plata onorariului pentru apărător.
Apărătorul recurentei - pârâte arată că sentința instanței de fond este nemotivată, nu cuprinde motivele de fapt și de drept. Conform legii angajatorul poate să acorde aceste tichete de masă, dar în cazul în care are profit, nu are datorii la bugetul de stat. Acest drept este facultativ. În perioada 2005 - 2008, societatea a mers în pierdere și în aceste condiții nu se puteau acorda tichetele de masă. Nu există o rea voință a angajatorului. S-au acordat tichete într-un procent redus. În contractul colectiv de muncă la art. 40 lit. E se prevede că se acordă tichete de masă conform legii și nu obligatoriu. Aceasta nu poate fi o obligație. În mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale a Consiliului județului Acesta este acționar unic și este cel care trebuie să vireze banii pentru plata acestor tichete. Hotărârea instanței de fond este contradictorie. Pe de o parte se menționează că este un drept facultativ și pe de altă parte obligă societatea să achite aceste tichete. Contractul colectiv de muncă este legea părților iar părțile s-au angajat să respecte legea. Nu poate instanța de fond să se subroge Contractului Colectiv de Muncă. Aceste tichete de masă sunt date de legiuitor ca o protecție socială. Solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea nu este motivată. În subsidiar solicită admiterea recursului și în rejudecare, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță. Solicită respingerea recursului declarat de reclamanți și intervenienți. Din hotărârile depuse la dosar cu titlu de practică judiciară, rezultă că drepturile solicitate pentru viitor au fost respinse.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 968/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, Tirim, -, -, Putinei G, prin reprezentant, domiciliat în Tg. B,- și de către intervenienții, -, -, i, G Și, în contradictoriu cu pârâta SC ȘI PODURI SA
A fost obligată pârâta, să plătească reclamanților și intervenienților contravaloarea tichetelor de masă, începând cu data de 19.12.2006 la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, G, prin reprezentant, domiciliat în Tg. B,- și intervenienții, G și cu domiciliul ales la cabinet avocat - G,-, au chemat în judecată pe pârâta si PODURI G, solicitând ca în baza probele administrate, să fie obligata la acordarea de tichete de masă începând cu data de 01.11.2005 și în continuare, plata tichetelor cadou si a tichetelor de creșă, sumele urmând a fi actualizate cu rata de inflației la data plății efective.
Au arătat în motivarea acțiunii că prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate la art.40 s-a prevăzut acordarea de tichete de masă pentru salariați.
Deși contractul colectiv de muncă mai sus menționat prevedea acordarea tichetelor de masă, pârâta în calitate de angajator nu au prevăzut, alocat sau aprobat sumele destinate acordării tichetelor de masă decât pentru 2-3 luni sistând apoi acordarea acestora. Angajatorul avea obligația acordării tichetelor și respectiv să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, respectivele tichete reprezentând măsuri de protecție ale salariaților.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 142/1998, Legii nr. 193/2006, Legea nr. 417/2006.
Parata, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. arătat că nu s-au acordat tichete de masă întrucât rezultatele economico-financiare negative înregistrate de unitate si pierderile nu au permis acordarea acestora.
In ce privește acordarea tichetelor de creșă si a tichetelor cadou acestea erau opțiuni ale angajatorului si nu erau negociate prin contractele colective de munca.
La termenul din data de 20.02.2009, s-a formulat o cerere de intervenție si s-a solicitat de către reclamanți și intervenienți citarea in calitate de parat si a Consiliului Județean G in calitate de ordonator principal de credite.
La 08.05.2009, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Consiliului Județean
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanți sunt salariații pârâtului si PODURI
Legea nr. 142/1998 reglementează în art. 1 posibilitatea acordării alocației individuale de hrană, sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator salariaților din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome din sectorul bugetar, unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetelor de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetele de venituri și cheltuielile aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit contractului colectiv de munca la nivel de unitate s-a prevăzut acordarea, printre alte drepturi, și a tichetelor de masă salariaților din cadrul unității.
Clauzele contractului colectiv de muncă sus menționat, ca de altfel și modificările ce intervin ulterior, cu respectarea prevederilor Legii nr. 130/1996 produc efecte pentru toți salariații.
Respectarea acestor clauze, executarea contractului și modificărilor ulterioare este obligatorie pentru părți iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților ce se fac vinovate de aceasta.
Deși clauza referitoare la acordarea tichetelor de masă a început să producă efecte după data înregistrării contractului, în realitate pârâta care are calitatea de angajator, nu și-a respectat obligația față de salariați. Neîndeplinirea acestor obligații de către pârâți nu poate fi imputate salariaților.
In ce privește acordarea tichetelor cadou si a tichetelor de creșă potrivit art. 1 din 193/2006 instituțiile din sectorul bugetar pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou si a tichetelor de creșă, tichete acordate in limita prevederilor bugetelor de stat conform art.4 alin.2 din 193/2006.
Din interpretarea textului legal rezulta ca legiuitorul a stabilit acest drept cu caracter facultativ in raport de disponibilitățile financiare ale angajatorilor respectiv in speța în limita bugetelor unităților.
Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că clauzele contractului colectiv de muncă la nivel unitate trebuie respectat de părțile cărora li se aplică iar pârâta nu și-au respectat aceste obligații, instanța consideră întemeiată în parte acțiunea și o admite ca atare.
Față de aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamanților și intervenienților contravaloarea tichetelor de masă, începând cu data de 19.12.2006 la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății, a respins celelalte pretenții.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâta SC și Poduri SA G și reclamanții și intervenienții, Tirim, a, -, -, Putinei G, -, -, i, G și.
Recurenta - pârâtă SC și Poduri SA Gac riticat hotărârea primei instanțe invocând următoarele:
A reiterat apărările formulate prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, considerând soluția de acordare a tichetelor de masă ca fiind nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
A invocat în acest sens prevederile art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998 și ale art.40 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate care face trimitere la dispozițiile legii, acordarea tichetelor de masă nu este prevăzută în mod imperativ, fiind influențată de analiza situației economico-financiare a societății și gradul de rentabilitate al activității acesteia.
Instanța de fond a dispus asupra acordării unui drept cu încălcarea legii care prevede că tichetele de masă pot fi acordate sub forma unei alocații individuale lunare de hrană cu destinație exclusivă pentru achitarea unei mese sau pentru achiziționarea de produse alimentare.
Și-a motivat recursul pe dispozițiile art. 15 al.2 din nr.OG79/2001.
Prin completarea motivelor de recurs, recurenta - pârâtă a criticat sentința civilă pentru lipsa motivării asupra modalității de soluționare a apărărilor formulate în cauză, lipsind elementele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în raport cu susținerile din întâmpinare și cu probatoriile administrate în timpul judecății.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Recurenții reclamanți și intervenienți au criticat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de modificare a acțiunii principale vizând acordarea contravalorii tichetelor de masă începând cu data de 01.11.2005 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii în sensul obligării pârâtei la acordarea în continuare a tichetelor de masă.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată constând în onorariu pentru avocat, fiind încălcate dispozițiile art. 274 al.1 Cod procedură civilă.
Și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurată.
Prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului declarat de pârâta SC și Poduri SA G ca nefondat, invocând prevederile art. 1 din Legea nr.142/1998 și existența unei discriminări din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații sectorului bugetar.
Au depus practică judiciară în materie.
Prin întâmpinare, intimatul - pârât Consiliul Județean Gai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de specificul raporturilor juridice dintre părți concretizate în obligații specifice angajatorului și angajaților acestuia.
Examinând recursurile astfel declarate potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Recursul declarat de pârâta SC și Poduri SA G este fondat pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic al pretențiilor formulate în cauză de către reclamanți și interveninenți vizând acordarea tichetelor de masă, îl constituie prevederile Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și ale art.40 lit.e din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, considerându-se discriminați față de alte categorii de salariați care beneficiază de asemenea drepturi.
În conformitate cu dispozițiile legale invocate de reclamanți și intervenienți, respectiv Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Aceste tichete de masă se pot acorda în limita prevederilor bugetului de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ, în conformitate cu care "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
În această situație, instanța nu poate reține apărările reclamanților și intervenienților în conformitate cu care, prin neacordarea tichetelor de masă s-ar crea o situație de discriminare între diferitele categorii de bugetari, încălcându-se astfel un drept fundamental ocrotit de Constituție, deoarece, în speță, legiuitorul nu a prevăzut o obligație în sarcina angajatorului ci o facultate.
În aceste condiții, considerăm că această facultate a angajatorului de a acorda tichete de masă se transforma în obligație doar în momentul în care în buget erau prevăzute fonduri pentru acordarea acestor drepturi iar angajatorul refuza să le achite.
De altfel, principiile egalității în fața legii și egalității de tratament nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite" ( Curtea Constituțională - decizia nr. 102/11.03.2003).
În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea nr. 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, contrar celor reținute de către prima instanță.
Intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot", induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru perioade din anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorul, respectiv recurenta-pârâtă și Poduri G, nu poate fi obligat la acordarea lor.
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din legea 142/1998, instanța de fond a analizat corect textul, acesta necesitând a fi interpretat în sensul că reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot", induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă și nu imperativă.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în buget în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorul nu poate fi obligați la acordarea lor.
Chiar și dispozițiile art. 42 alin. 2 lit. b din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 înregistrat sub nr. 2895/2006 prevede că tichetele de masă se acordă potrivit prevederilor legale și înțelegerii părților.
Este evident că tichetele de masă pot fi acordate doar dacă angajatorul are posibilități financiare, acest drept fiind negociat cu salariații și nu indiferent de posibilități, simpla calitate de salariat neducând la acordarea automată a acestora.
Aceeași concluzie rezultă și din examinarea prevederilor art. 40 lit.e din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008 care prevăd acordarea tichetelor de masă potrivit prevederilor legale, deci condiționate de dispozițiile legale în materie examinate mai sus.
Practica judiciară depusă nu constituie izvor de drept, cu atât mai mult cu cât vizează alte categorii profesionale pentru care modalitatea de salarizare este prestabilită de lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative respective drepturile în valoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/2000.
Potrivit art.1 din OG nr.137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art. 14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminatoriu atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți și intervenienți, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că prin cererile depuse la termenul de judecată din data de 20.02.2009 reclamanții și intervenienții au precizat că solicită contravaloarea tichetelor de masă începând cu 1.11.2005 cât și acordarea în continuare iar instanța de fond a dispus asupra acordării acestor drepturi începând cu 19.12.2006 la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Însă, față de modalitatea de reglementare a acordării tichetelor de masă, în mod facultativ și pe baza întrunirii unor anumite condiții examinate mai sus, curtea a constatat că pretențiile formulate cu un asemenea titlu, în integralitatea lor nu sunt fondate motiv pentru care recursul declarat urmează a fi respins.
În ceea ce-l privește pe intimatul - pârât Consiliul Județului G se observă că, calitatea procesuală pasivă a făcut obiectul analizei de către prima instanță, prin încheierea de ședință din 08.05.2009 fiind admisă excepția astfel cum a fost invocată.
Referitor la cheltuielile de judecată, efect al soluției instanței de recurs, părțile căzute în pretenții devin recurenții reclamanți și intervenienți, aceștia urmând să fie obligați la plata către recurenta - pârâtă a cheltuielilor de judecată efectuate, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței din 14.08.2009 (fila 121 dosar recurs) și dispozițiilor art. 274 al.1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC " ȘI PODURI " SA G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.968/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.968/11.06.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind plata către reclamanți și intervenienți a contravalorii tichetelor de masă începând cu data de 19.12.2006 la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, Tirim, a, -, -, Putinei G, și intervenienții, -, -, i, G Și, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în G,-.
Obligă pe recurenții reclamanți și intervenienți să plătească recurentei - pârâte SC și Poduri SA G suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /23.12.2009
:DC/ 7 ex/28.12.2009
Fond./
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
