Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1254/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1254/2009 -
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif Doina
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr. 3 - 5, și respectiv MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimatele reclamante T, intimații intervenienți, toți cu domiciliul ales în O,-, județul S M și intimatul pârât TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 816 din 12 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, în cauză s-a solicitat judecarea și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 816 din 12 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantelor T, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, TRIBUNALUL SATU MARE, și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor T, sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, aferent perioadei 12.09.2004 - 1.02.2007, actualizat cu indicele de devalorizare a leului de la data scadenței și până la cea a plății efective; s-a respins cererea reclamantelor pentru perioada 3.09.2004 - 11.09.2004; au fost obligați pârâții să plătească reclamantei sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 23.10.2006 - 1.02.2007, actualizat cu indicele de devalorizare a leului, începând cu data scadenței și până la cea a plății efective; s-au admis în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele, și în consecință au fost obligați pârâții să plătească intervenientei sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 1.10.2005 - 1.02.2007 și intervenientei același spor, aferent perioadei ianuarie - februarie 2005 și ianuarie 2007, actualizat cu indicele de devalorizare a leului, de la data scadenței și până la cea a plății efective; s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul; fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, astfel cum a fost precizată, întrucât prin Decizia nr. XXI/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, s-a statuat că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 fraza a II-a Cod procedură civilă, reclamantele făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Negrești O a ș, cererea acestora a fost admisă în parte, începând cu data de 12.09.2004 și nu 3.09.2004, întrucât acțiunea fiind promovată la 12.09.2004, pentru perioada 3.09.2004-11.09.2004, drepturile solicitate sunt prescrise.
Cererea de intervenție principală a fost admisă doar în parte, din următoarele considerente: intervenientele și sunt angajate ca aprod, respectiv agent procedural la Judecătoria Negrești O a și agenții procedurali fac parte și sunt asimilați personalului auxiliar de specialitate conex doar de la data de 1.01.2005, în temeiul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate.
Instanța a respins cererea de intervenție formulată de către, angajat în funcția de conducător auto. În această calitate, în prezent face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate conex, calitate dobândită prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în urma completării și modificării realizate prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 17/2006.
Legea nr. 17/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004, prin art. 7, dispune că "Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzute la art. 60 alin. 4, cu excepția dispozițiilor art. 1 pct. 11 și 35, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I". Legea specială de salarizare la care s-a făcut trimitere pentru determinarea momentului intrării în vigoare a Legii nr. 17/2006, este nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Acest din urmă act normativ a intrat în vigoare, potrivit art. 31, la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial nr. 72/31.01.2007, respectiv la data de 3 februarie 2007.
Raportat la toate aceste dispoziții legale, intervenientul a intrat în categoria personalului auxiliar de specialitate conex, cu toate drepturile ce rezultă din aceasta, numai la data de 3.02.2007. Deci, numai începând cu această dată ar putea, eventual, beneficia de sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996. Or, cererea sa se referă exclusiv la perioada 3 septembrie 2004 - 1 februarie 2007.
Cheltuielile de judecată nu s-au justificat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii față de recurentă.
În motivarea recursului se arată că pârâtul recurent nu are calitate procesuală pasivă, în sensul că nu există identitate între persoana juridică chemată în judecată în calitate de pârât și titularul obligației ce face obiectul litigiului, mai precis Ministerul Economiei și Finanțelor nu este direct plătitor al drepturilor pretinse de reclamanți, neaflându-se în raporturi juridice directe cu reclamanții.
Mai arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul său fiind doar acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite au acestui buget.
În drept, invocă dispozițiile art. 137 alin. 1, art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, art. 19, 22 pct. 1 și art. 35 din Legea nr. 500/2002.
Recurs a declarat și Ministerul Justiției, solicitând casarea hotărârii atacate, iar în fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că deși prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii promovat de Procurorul General, s-a recunoscut dreptul magistraților la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, nu este mai puțin adevărat faptul că prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, acest drept, în fapt nu a fost niciodată pierdut.
Mai precis, prin adoptarea unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, sporul în discuție, precum și alte sporuri, au fost incluse în indemnizația unică, astfel că reclamanții nu au pierdut drepturile aferente acestui spor.
În drept, invocă dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință înregistrate la instanță la 13 octombrie 2009, Ministerul Justiției a invocat ca motiv de recurs și pe cel prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă (depășirea limitelor puterii judecătorești), cu trimitere la decizia Curții Constituționale din 27 mai 2009, prin care a fost soluționat conflictul juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, reținând că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, având în vedere atribuțiile ce-i revin și care decurg din Legea nr. 500/2002, legea de organizare și funcționare, obligațiile acestuia neavându-și izvorul în raporturile de dreptul muncii.
Astfel, potrivit legii mai sus evocate, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Prin urmare, recurentul are obligația de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este Ministerul Justiției, resursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, sume prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificări de buget, altfel dispozițiile hotărârilor judecătorești pronunțate în astfel de cauze,nu pot fi aduse la îndeplinire.
Nefondat este și recursul declarat de Ministerul Justiției.
Astfel, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, promovat de Procurorul General, s-a recunoscut dreptul magistraților la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, această decizie fiind - potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă - obligatorie pentru instanțe.
Referitor la deciziile de neconstituționalitate invocate de recurent, se impun următoarele precizări:
Așa cum rezultă din probele aflate în dosarul de fond, reclamantele și intervenienții au calitatea de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex la Judecătoria Negrești O a ș, funcționând în cadrul sectorului bugetar, respectiv în justiție, iar potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și solicitare neuropsihică beneficiau de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, dispoziție legală abrogată prin articolul 11pct. 47 din nr.OG 83/2000. Art. 11din nr.OG 83/2000, prin art. 30 alin. 2 din nr.OUG 177/2002 a fost la rândul său abrogat, însă, la rândul său, nr.OUG 177/2002 a fost abrogată prin art. 41 litera a din nr.OUG 27/2005.
Din cele expuse mai sus, se reține faptul că salariații din justiție au beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 al, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens. Mai mult, conform art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori, din cuprinsul nr.OG 83/2000 ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților, celuilalt personal auxiliar din justiție, de dreptul lor de creanță referitor la sporul în litigiu, ce reprezintă un bun.
Tocmai datorită faptului că, ulterior abrogării, salariile în justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și Conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile. Este cert că, potrivit celor expuse, există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Prin urmare, ceea ce a acordat instanța de fond, nu constituie o adăugare la lege și nici instituirea de norme juridice noi, ci reprezintă despăgubiri egale cu valoarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de care reclamantele și intervenienții au fost privați, nefiind vorba de o depășire a limitelor puterii judecătorești, ci de eliminarea prejudiciului cauzat prin actul normativ de abrogare.
În măsura în care s-ar fi dispus altfel, în sensul că instanțele nu au competență în materie, s-ar fi adus atingere implicit și art. 6 al Convenției Europene, fiind încălcat liberul acces la justiție.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă recursurile ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană, nr. 3 - 5, și respectiv MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimatele reclamante T, intimații intervenienți, toți cu domiciliul ales în O,-, județul S M și intimatul pârât TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 816 din 12 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
red.
în concept la 21.10.2009
jud.fond. -
dact.
22 ex./22.10.2009
- 20 com./
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B,-, sector 5,
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - S M, Romană, nr.3 - 5,
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - B,-, sect. 5,
- T,
-,
-,
-,
-,
-,
-,
-,
-,
-,
-,
-,
-,
-,
-,
- - O,-, județul S M,
- TRIBUNALUL SATU MARE - S M,-.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Bocșe Elena, Trif Doina
