Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1316/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1316/
Ședința publică din 12 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier:
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii, ,., B,., Jolanda, prin, împotriva deciziei civile nr.305/R din 25 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că prin încheierea nr.200/CR din 12 septembrie 2008 s-au admis declarațiile de abținere formulate de grefierii Curții de Apel Tg-M, pentru judecarea cauzei fiind desemnată d-ra grefier din cadrul Tribunalului Mureș.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 26 noiembrie 2007 la Tribunalul Mureș, reclamanții -, B, i, Jolanda, - și, ambii în calitate de moștenitori ai reclamantei și prin, au chemat în judecată pârâții Ministerul -, Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Mureș, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata diferenței sporului de fidelitate, începând cu luna octombrie 2004 și până la zi, cu aplicarea indicelui de inflație în momentul plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În susținerea cererii, reclamanții au relevat că în aplicarea OUG nr.27/2006 și OG nr.8/2007 privind sporul de fidelitate ce se cuvine personalului din sistemul judecătoresc, există o discriminare în ce privește cuantumul acestui spor între magistrați și personalul auxiliar de specialitate. Prin aceasta, se încalcă disp.art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, context în care potrivit art.21 din OG nr.137/2000, reclamanții au dreptul de a pretinde despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, în baza principiului egalității cetățenilor în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Prin sentința civilă nr.1875 din 11 decembrie 2007 Tribunalului Mureș, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă introductivă de instanță, soluție confirmată ca legală și temeinică prin decizia civilă nr.305/R din 25 martie 2008 Curții de Apel Tg-M, care a respins ca nefondat recursul reclamanților.
Pentru a statua astfel, instanțele de judecată au reținut că într-adevăr OG nr.137/2000 constituie actul normativ aplicabil în situațiile când prin normele juridice în vigoare se constată o diferență de tratament în materia salarizării, între aceleași categorii socio-profesionale. Afirmativa discriminare invocată de reclamanți constă în modul diferit de stabilire a sporului de fidelitate, prin actele normative menționate, însă este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea și câtimea drepturilor salariale stabilite în beneficiul reclamanților. În situația în care reclamanții se considerau discriminați prin prevederile legale la care s-a făcut referire mai sus, aveau posibilitatea de a invoca neconstituționalitatea dispozițiilor legale care au creat starea de discriminare, demers pe care nu l-au realizat. În fine, instanța de recurs a conchis că este nefondată susținerea reclamanților, în sensul că atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate se află în situații comparabile, din moment ce condițiile de încadrare și atribuțiile celor categorii sunt diferite.
Prin contestația în anulare înaintată la această instanță la 6 iunie 2008, reclamanții -, B, i, Jolanda, - și, ambii în calitate de moștenitori ai reclamantei și prin, au solicitat, în temeiul art.317 alin.2 pr.civ. modificarea în tot a deciziei civile nr.305/R din 25 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Tg-M, în sensul admiterii acțiunii civile introductive de instanță, cu petitele indicate mai sus.
În motivarea contestației în anulare, s-a relevat că instanța de recurs nu a analizat toate actele depuse la dosar și nu a verificat întregul material probatoriu, dând o interpretare eronată legii. Că, drepturile pretinse de reclamanți trebuie analizate prin prisma dispozițiilor legale invocate, a principiilor care reglementează forța juridică a actelor normative precum și a teoriei potrivit cu care, drepturile, odată recunoscute, trebuie să fie certe și concrete, nu teoretice și iluzorii. În opinia contestatorilor, singura condiție avută în vedere de legiuitor la acordarea sporului de fidelitate, atât pentru reclamanți cât și pentru magistrați, este vechimea în funcția de grefier, judecător și procuror, însă reclamanții sunt tratați în mod discriminatoriu, fără nicio justificare obiectivă. Deci, dacă există aceiași vechime în specialitate, ca personal judiciar, trebuie acordat același spor de fidelitate, indiferent de funcția deținută.
Principiul egalității de tratament în materia salarizării implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare, tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceiași situație a depunerii unei activități în muncă, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: beneficiul sporului de fidelitate începând de la aceiași vechime în specialitate și în același procent.
Contestația în anulare dedusă judecății este nefondată, pentru considerentele ce succed:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cerere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Codul d e procedură civilă reglementează două categorii de contestație în anulare: contestația în anulare de drept comun (art.317) și contestația în anulare specială (art.318). Pentru contestația în anulare de drept comun art.317 prevede două situații: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită legal; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență. Contestația în anulare specială reglementată de art.318 pr.civ. prevede două motive, respectiv când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, contestația în anulare vizează numai hotărârile judecătorești irevocabile, însă această cale de atac poate fi primită și în cazul în care motivele de mai sus (ale contestației în anulare), au fost invocate prin cererea de recurs, însă instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În speța dedusă judecății, hotărârea atacată prin contestația în anulare este irevocabilă și a soluționat fondul pricinii, respingând ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva soluției instanței de fond, cu argumentarea de fapt și de drept corespunzătoare.
Din lecturarea contestației în anulare de față, nu reiese care este motivul prev. de art.317 sau 318.pr.civ. de care se prevalează contestatorii, pentru ca hotărârea instanței de recurs să fie desființată și să se procedeze la o nouă judecată.
Instanțele de fond nu au încălcat dispozițiile legale imperative privind citarea părților sau cele vizând dispozițiile de ordine publică privind competența. Pentru situația în care contestatorii s-ar prevala de disp.art.318 pr.civ, concluzie ce s-ar putea desprinde din însăși conținutul contestației, nici acest text de lege nu este incident speței deduse judecății. Dacă, contestatorii se referă la greșeli materiale în sensul art.menționat, trebuie precizat faptul că textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretarea unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Din examinarea memoriului de recurs formulat de reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond, se constată că aceștia nu fac referire la niciunul din motivele de casare sau de modificare prev. de art.304 pr.civ. însă din conținutul memoriului rezultă implicit referirea la motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Acest motiv a fost analizat în detaliu de către instanța de recurs, printr-o argumentare legală corespunzătoare, care a condus la concluzia menținerii soluției instanței de fond, ca legală și temeinică.
Față de cele ce preced, contestația în anulare formulată de reclamanți se consideră nefondată și în consecință urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de reclamanții -, B, i, Jolanda, - și, ambii în calitate de moștenitori ai reclamantei și prin, toți cu domiciliul ales în Tg-M,-, împotriva deciziei civile nr.305/R din 25 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Tg-M, secția civilă, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
24.09.2008.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
