Pretentii civile. Speta. Decizia 1320/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1320/
Ședința publică din 12 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Tg-M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T, împotriva sentinței civile 781 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul declarat de pârâta M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor a fost declarat în termenul prevăzut de lege, iar cel al pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T este tardiv. Ambele recursuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Din oficiu, instanța invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având în vedere că sentința tribunalului a fost comunicată în data de 7 iulie 2008, iar recursul a fost expediat prin poștă la data de 21 iulie 2008 și față de această excepție reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 781/22.04.2008, Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Inspectoratul Școlar Județean M, a Ministerul Economiei și Finanțelor și a Ministerului Educației, T și Cercetării;
- a admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu Școala Generală, Consiliul local al com. Primarul comunei, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T;
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997 începând cu data de 25.01.2005 și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamanților;
- despăgubirile mai sus menționate vor fi actualizate în funcție de rata inflației calculată, începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului;
- au fost obligați în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată;
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă în funcția de cadre didactice fiind cuprinși în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 ani.
Instanța de fond a reținut că, dispozițiile art.50 alin.1 din Legea 128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea condițiilor de fond și formă ale abrogării.
Pentru perioada în litigiu prevederile Legii nr.154/1997 nu sunt aplicabile întrucât prin art.5 și 6 din OUG 8/2000 salarizarea personalului didactic s-a făcut în baza anexelor la Legea 128/1997 și nu în funcție de prevederile Legii nr.154/1997.
Instanța a mai reținut că dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 sunt dispoziții speciale care instituie un adaus salarial în sensul art.155 Codul muncii. Prin urmare s-a reținut că este evident faptul că adausul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege și anume, anexa nr.2 cap.I, lit.a din OUG 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006 și respectiv anexa nr.2 din OG 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța a reținut că omisiunea pârâților de a aplica adausul salarial special și respectiv de a asigura fondurile necesare plății acestuia au dus la crearea prejudiciului salarial și astfel acțiunea reclamanților este întemeiată.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, reclamantă și ceilalți pârâți, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Admiterea cererii de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor pretinse de reclamantă este nelegală deoarece împrejurarea că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul obligării acestei instituții la plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune.
Referitor la acordarea diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2007 - 01.07.2007, în procent de 10% din salariul de bază, prevăzut de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea nr.OG 11/2007, recurentul a susținut că pretențiile reclamantei sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art. 1 Cod civil, și ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17 iulie 2007, intrând în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituție, la 3 zile de la acest moment. Prin urmare, sporul pretins de reclamantă se impune a se aplica începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, iar nu și pentru perioada anterioară.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
Aceeași responsabilitate a Ministerului Economiei și Finanțelor derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin.4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.
În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că abordarea primei instanțe este, de asemenea, corectă, sub acest aspect reținându-se următoarele considerente:
Prima instanță a dispus în mod corect acordarea majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007, nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâții-recurenți, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
În privința neretroactivității Legii nr. 220/2007 nu s-au reținut aspecte contradictorii, instanța de fond apreciind că această lege nu a instituit obligații salariale cu scadențe retroactive, ci prin aprobarea nr.OG11/2007 fără modificarea prevederilor referitoare la aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice a recunoscut drepturi salariale pentru perioade anterioare și care urmează să fie plătite în viitor.
Față de cele ce preced, recursul dedus judecății se constată a fi neîntemeiat, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestuia.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și Ministerul Educației, Cercetării și
Recursul a fost înregistrat la Tribunalul Mureș în 23.07.2008.
În ședința publică din data de 12.09.2008 instanța din oficiu a invocat excepția tardivității recursului.
Asupra excepției invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În cauză, sentința atacată a fost comunicată recurentului în data de 07.07.2008, după cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare a sentinței fila 72 dosar fond.
În raport cu această dată și cu prevederile art.80 din Legea nr.168/1999, instanța de recurs reține că recursul înregistrat la data de 23.07.2008, este tardiv, astfel că urmează a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M șica tardivrecursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1, împotriva sentinței civile 781 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
17.09.2008
Jd.fd.
Asist.jud.C-tin,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
