Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 137/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta PRIMARIA MUNICIPIULUI B - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI B, cu sediul instituției în B, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 690/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI LOCALE AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, nr. 1, jud. B, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimatul reclamant SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI LOCALE AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă PRIMARIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin motivele de recurs instituția pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Apărătorul intimatului reclamant depune la dosar Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor și ca practică judiciară dispozitivul deciziei civile nr. 828/02.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-. Depune și chitanța nr. 79 din 13.12.2008 reprezentând onorariul achitat de reclamant în cuantum de 250 lei.
Arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Susține că prin verificarea actelor normative în mod just instanța de fond a constatat că reclamanții beneficiază de drepturile acordate prin acțiune, legiuitorul având în vedere acordarea indemnizației de dispozitiv, drepturi garantate de Constituția României, Codul muncii și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă la dosarul cauzei.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de drepturi de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila, Secția comercială și Contencios Administrativ, cu nr-, Sindicatul Administrației Locale al Salariaților din Primăria municipiului B, pentru reclamanții, G, cu domiciliul ales la Cabinetul Avocatului, cu sediul în B,-, județul B, în contradictoriu cu pârâtul Municipiului B, județul B, prin primar, cu sediul în B, nr. 1, județul B, a solicitat obligarea instituției pârâte la plata drepturilor salariale, reprezentând îndemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, începând din luna mai 2005 până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu rata inflației până la data plății, precum și la obligarea la înscrierea dreptului în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
În motivarea cererii, s-a susținut că reclamanții, care reprezintă personalului contractual din instituția pârâtă, sunt îndreptățiți, pentru egalitate de tratament, la plata îndemnizației reglementată de art. 13 din Legea nr.138/1999, pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul nr.275/2002, modificat prin Ordinul nr. 496/2003, pentru cadrele militare și salariații civil din MIRA.
La termenul din 05.06.2008, Secția comercială și Contencios Administrativ a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia pentru competentă soluționare la Secția civilă a Tribunalului - completul specializat pentru litigii de muncă.
Instituția pârâtă, prin întâmpinare, a apreciat că dispozițiile legale care reglementează sporul sunt aplicabile și personalului contractual al instituției, având în vedere subordonarea acesteia față de MIRA (fila 6).
Prin Sentința Civilă nr. 690/2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea civilă formulată de Sindicatul Administrației Locale al Salariaților din Primăria municipiului B, pentru reclamanții, G, cu domiciliul ales la Cabinetul Avocatului, a obligat-o pe instituția pârâtă să plătească reclamanților drepturile bănești, reprezentând îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada 16.05.2005- 06.10.2008, actualizate cu rata inflației până la data plății, să facă mențiunea corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora și să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
A reținut în motivare că eclamanții fac parte din personalul contractual al Primăriei municipiului B, județul
Personalul instituției este format atât din funcționari publici, cât și din personal contractual.
Potrivit prevederilor art. 157 al. 2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.
Îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază este prevăzută în art. 13 din Legea nr. 138/1999, pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul nr. 275/2002, modificat prin Ordinul nr. 496/2003 pentru cadrele militare și salariații civil din MIRA.
Dispozițiile legale de mai sus se constituie în reglementare cu caracter special pentru cei care se află în raporturi de serviciu cu instituțiile publice subordonate ministerului d e resort.
Potrivit art. 5 din Codul muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Drepturile bănești stabilite pentru munca prestată în același sistem nu se justifică să fie reglementate diferit, având în vedere scopul și regimul juridic al îndemnizației.
Concluzia de mai sus se impune și față de principiul înscris în art. 38 din Codul muncii, cu atât mai mult cu cât, conform art. 41 din Constituție, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar art. 53 din legea fundamentală stabilește limitativ situațiile de excepție în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns prin lege.
În ceea ce privește perioada pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la indemnizație, aceasta este 16.05.2005 - 06.10.2008, față de data sesizării instanței și față de împrejurarea că pentru viitor nu există un prejudiciu cert și real pentru reclamanți.
Cu privire la cererea de mențiune în carnetele de muncă, tribunalul reține că cererea este fondată, având în vedere faptul că reclamanții au raporturi de muncă cu instituția pârâtă, iar în conformitate cu dispozițiile art.4 din Decretului nr.92/1976, carnetul de muncă se păstrează și se completează de către unitatea la care titularul este încadrat în muncă.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Municipiul B prin primar, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii.
În motivare a arătat că se impune reanalizarea și verificarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 5 din Codul Muncii, a Ordinului nr. 496/2003 și a dispozițiilor art. 17 alin. 1 din OUG nr. 30/2007.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei mun. B, instituție care nu se află în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2. s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În conformitate cu definiția dată de punctul 3.1. din acest ordin prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
Acest ordin reprezintă o normă metodologică de punere în aplicare a legii, neputând modifica legea.
Prin acest ordin nu s-a adus o modificare a legii, în sensul ca toți angajații administrației publice să beneficieze de această indemnizație, ci a fost precizat faptul că și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de această indemnizație.
Reclamanții nu fac parte din categoria personalului civil la care face referire Ordinul, salarizarea acestora fiind reglementată prin acte normative cu caracter special.
Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu se poate aplica și altor persoane decât celor expres enumerate, în caz contrar, prin extinderea beneficiarilor, ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii.
Nu se poate reține nici discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați salariații.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, nu înseamnă uniformitate așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Curtea constată că rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
În mai multe decizii ale sale pronunțate în anul 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta PRIMARIA MUNICIPIULUI B - PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI B, cu sediul instituției în B, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 690/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Modifică în t o sentința civilă nr. 690/2008 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
RESPINGE acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI LOCALE AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, nr. 1, jud. B, ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - -
: 2. ex.//05 Martie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
