Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1528/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1528
Ședința publică de la 21 Martie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC Automobile Romania SA împotriva sentinței civile nr. 1470/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimatul-intervenient în interesul reclamantului Sindicatul Liber "" Automobile C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Reprezentantul convențional al recurentei-pârâte depune la dosar împuternicire.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
După încheierea dezbaterilor, înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă în instanță pentru intimați avocat care depune la dosar împuternicire și întâmpinare (1 exemplar) și pune concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC Automobile România SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate de către reclamantă prin depășirea programului de lucru cu 30 minute/zi lucrătoare în perioada 19.07.2004 - 20.01.2007, iar Sindicatul Liber Automobile Caf ormulat cerere de intervenție în interesul reclamantei.
In subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului de muncă cu 15 minute/zi lucrătoare în perioada 19.07.2004 - 20.01.2007.
In motivare, a arătat că este salariată în cadrul unității pârâte și membră a sindicatului. Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2005 - 2009, pârâta a prevăzut la art. 19 o clauză nelegală prin care programul de lucru în cadrul unității este de 8 ore și 30 de minute pauză de masă, clauză ce contravine dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură prin care programul de lucru trebuie să fie de 8 ore, incluzând o pauză de masă de 15 minute în program.
Asupra legalității clauzei prevăzută la art. 19 din contractul colectiv de muncă s-a pronunțat Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 1029/17 05 2006, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de intimată, astfel că, începând cu data de 20.01.2007, pârâta a procedat la respectarea programului normal de lucru.
In drept, cererea a fost fondată pe dispozițiile art. 117 alin 1 Codul Muncii, art. 109, art. 108 din Codul Muncii, art. 62 lit. "c" din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Prin sentința recurată, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada care excede intervalului de 3 ani anteriori formulării cererii și, în consecință, a fost respinsă acțiunea pentru această perioadă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Sindicatul Liber Automobile C.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute/zi lucrătoare, proporțional cu timpul în care reclamantul a desfășurat activitate la sediul unității.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată a societății pârâte și membră a sindicatului intervenient. Drepturile bănești solicitate în prezenta cauză, vizează perioada 19.07.2004 - 20.01.2007.
Cu referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă pentru perioada care excede intervalului de 3 ani anteriori formulării cererii, s-a reținut că aceasta este întemeiată, termenul de prescripție fiind de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune potrivit art. 283 al.1 lit. din Codul muncii, astfel că pentru această perioadă acțiunea este prescrisă.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că timpul efectiv de muncă prin programul de lucru la nivelul unității pârâte depășește cu 15 min. timpul legal de muncă stabilit prin CCM la nivel de ramură, care stabilește că salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 min, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru, iar cele 15 minute neincluse în programul de lucru constituie muncă suplimentară care trebuie plătită de către angajator.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Sc Automobile România Sa, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta-pârâtă invocă în motivele de recurs faptul că prin art. 19 din contractul colectiv de muncă 2001 - 2004 pe unitate s-a stabilit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 minute, pauză care nu este inclusă în timpul normal de lucru.
Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat de regulă la jumătatea duratei schimbului.
De asemenea, în cadrul societății mai erau alocate 2 pauze de câte 10 minute fiecare (pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore) și astfel nu se afecta în niciun mod timpul efectiv de lucru.
Contractul colectiv de muncă și-a încetat aplicabilitatea prin ajungere la termenul stabilit de către părți și nu există o hotărâre care să constate nulitatea acestei clauze, astfel că nu se mai pot solicita pretenții.
Având în vedere și dispozițiile art. 108 și 130 din Codul muncii, reclamantul nu a prestat o muncă suplimentară, în timpul pauzei de masă nedesfășurând o activitate care să conducă la îndeplinirea sarcinilor de muncă, astfel că timpul efectiv era de 7 ore și 40 minute pe zi.
Potrivit contractul colectiv de muncă 2005 - 2009 pe unitate, s-a menținut clauza prevăzută de art. 19, în sensul că pauza de masă să fie de 30 minute și să nu fie inclusă în programul normal de lucru.
Chiar dacă prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea clauzei prevăzute de art. 19 din contractul colectiv de muncă, ulterior Sindicatul a solicitat ca această clauză să rămână neschimbată.
După pronunțarea deciziei nr. 25/10.01.2007 prin care s-a respins recursul recurentei, la data de 20.01.2007 s-a introdus pauza de masă în timpul de lucru de 15 minute, iar prin Actul adițional din 26.01.2007 s-a convenit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 minute, pauză care este inclusă în programul normal de lucru, iar angajații care lucrează pe fluxurile de fabricație beneficiază de 2 pauze tehnologice de câte 2 minute fiecare.
Față de timpul efectiv de lucru de 7 ore și 45 minute/zi prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel ramură de construcții în cadrul unității, până la data de 20.01.2007 existau 2 pauze de câte 10 minute fiecare (pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore) astfel că timpul efectiv de lucru era de 7 ore și 40 minute, iar actualmente, după modificarea contractului colectiv de muncă la nivelul unității rezultă că timpul efectiv de lucru este de 7 ore și 24 minute.
Avându-se în vedere că societatea a plătit intimatului-reclamant drepturile stabilite prin sentința recurată, în situația admiterii recursului, a modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii se solicită întoarcerea executării.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că este lipsit de relevanță faptul că sindicatele au hotărât ca art. 19 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității să rămână neschimbat, câtă vreme există o dispoziție mai favorabilă în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care se aplică de drept.
Primul capăt de recursul nu este fondat.
convenționale aplicabile în cauză sunt: contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii construcții de mașini 2001 - 2004, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii construcții de mașini 2005, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii construcții de mașini 2006 - 2007, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității 2005 - 2009.
Potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii construcții de mașini 2001-2004 salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru (art.21). Aceeași clauză este reiterată în contractele colective de muncă încheiate la nivelul ramurii construcții de mașini pentru anii 2005, respectiv 2006 - 2007.
Criticile recurentei-pârâte sunt nefondate deoarece contractele colective de muncă la nivel de ramură construcții de mașini din anii 2001 - 2006, prevăd că salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal del ucru.
Se constată astfel că, reținându-l pe salariat la serviciu timp de 8 ore și 30 minute și achitându-i salariul numai pentru timpul efectiv lucrat, angajatorul nu a respectat dispozițiile contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii construcții de mașini, iar salariatul a prestat în cele 15 minute muncă suplimentară.
Angajatorul a stabilit în mod greșit salariul, raportat la activitatea desfășurată în 8 ore, excluzând de la plată cele 15 minute aferente pauzei de masă, deși aceasta face parte din programul normal de lucru, iar pentru această durată salariatul trebuia să beneficieze de plata salariului.
Nu poate fi primită nici critica legată de faptul că, deși prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea absolută a art.19 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității 2005-2009, sindicatele au negociat ca dispozițiile art.19 să rămână neschimbate. Aceasta deoarece contractele colective de muncă la nivelul ramurii construcții de mașini din anii 2001-2007 prevăd că salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru și se aplică direct salariaților din unitățile ramurii respective, chiar dacă contractul colectiv de muncă la nivel deu nitate prevede o clauză diferită, defavorabilă salariaților.
Se constată că prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea clauzei prevăzute de art.19 din contractul colectiv de muncă 2001-2004 ( decizia 25/10.01.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova ).
Nu are relevanță faptul că Sindicatele, la nivel de unitate au negociat aceeași clauză cu aceeași dispoziție a art. 19, deoarece, așa cum s-a precizat contractele colective la nivel de ramură de construcții de mașini din anii 2001-2007 prevăd dispoziție mai favorabilă.
Potrivit art. 241 alin. 1 lit. "c" din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă încheiate la nivelul unei ramuri de activitate produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat.
Societatea pârâtă se regăsește enumerată în lista cuprinzând societățile comerciale beneficiare ale contractelor colective de muncă unice la nivelul ramurii construcțiilor de mașini pe anii 2001-2004, 2005, respectiv 2005-2007, astfel că aceste contracte produc efecte pentru toți salariații acestei societăți.
Potrivit rt. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 fiind lovite de nulitate conform rt. 24 (1) din aceeași lege.
Odată constatată nulitatea unei clauze din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, părțile interesate pot renegocia clauza respectivă, însă în niciun caz clauza renegociată nu poate avea aceeași formă și nu poate produce aceleași efecte cuprinse într-o clauză deja constatată ca fiind nulă. Menținerea în contractul colectiv de muncă a unei clauze constatate nule pe cale judecătorească echivalează cu lipsa totală a unei renegocieri în sensul prevăzut de art. 24 alin. 3 din Legea nr. 130/1996.
A considera că este posibilă menținerea unei clauze a cărei nulitate absolută a fost constată pe cale judecătorească ar însemna înlăturarea oricărei eficiențe juridice a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În condițiile în care nu are loc o reală renegociere a drepturilor, sunt deplin aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora "până la renegocierea drepturilor, cauzele a căror nulitate a fost constatată sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după caz".
Acesta este și cazul în speță. Menținerea în aceeași formă a textului art. 19 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității după constatarea nulității acestei clauze echivalează cu lipsa renegocierii acestei clauze, devenind astfel direct aplicabile dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii construcțiilor de mașini cu privire la pauza de masă de 15 minute inclusă în programul de lucru.
clauzei nule a avut loc prin actul adițional de modificare-completare 2005-2009 încheiat în ianuarie 2007, când partenerii sociali au convenit modificarea dispozițiilor art. 19 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în sensul că pauza de masă are o durată de 20 de minute și este inclusă în programul normal de lucru.
Critica privind pauzele tehnologice nu poate fi primită, deoarece nu s-a făcut dovada de către recurentă că anterior datei de 20.01.2007 existau 2 pauze de câte 10 minute fiecare și care erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore și nici faptul că timpul efectiv de lucru era de 7 ore și 40 minute.
De altfel, pauzele tehnologice nu pot fi asimilate cu o formă a timpului de odihnă - pauza de masă - acestea fiind impuse exclusiv de procesul tehnologic specific recurentei.
Referitor la motivul de recurs privind acordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, Curtea, constată că este întemeiat, deoarece reclamanta nu a atașat dovezi din care să rezulte că a efectuat cheltuieli de judecată în cuantumul acordat.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 25 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC Automobile Romania SA împotriva sentinței civile nr. 1470/21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, precum și cu intimatul-intervenient în interesul reclamantului Sindicatul Liber "" Automobile C, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 25 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex./27 Martie 2008
Jud. fond:,.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea
