Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.158/CM
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - reclamant, domiciliat în T, str. -, -.B,.8, împotriva sentinței civile nr. 2168/23.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești tichete de masă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, recurentul - reclamant solicitând judecata cauzei în lipsă.
Instanța, având în vedere că recurentul - reclamant a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de fata:
Reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr.142/09.07.1998 începând cu 25 mai 2006, actualizate cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
Reclamantul arată că potrivit prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.142 din 9 iulie 1998, salariații din sectorul bugetar, precum și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de costuri de angajator.
Prin aplicarea discriminatorie a Legii nr.142/1998, s-a încălcat în mod flagrant un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția României, precum și de prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptată la Strasbourg în anul 1950.
Legea nr.142/1998 a prevăzut și pentru salariații din unitățile bugetare dreptul de a primi tichete de masă, însă în cazul reclamantului acest drept nu a fost acordat, creându-se astfel o gravă discriminare față de alte categorii de salariați din domeniul bugetar.
Prin sentința civilă nr. 2168/23.11.2007 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată cererea formulată de reclamant.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele: Din adresa nr.15907/2007 rezultă că reclamantul este angajatul pârâtei din data de 25.05.2006 în funcția de șofer.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Rezultă deci, că Legea nr.142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare, să acorde sau nu această bonificație.
Nu se poate susține că prin acordarea tichetelor de masă dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii,încălcându-se principiul legalității tuturor cetățenilor români în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
mpotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul reclamant criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Arată recurentul ca este salariat într-o unitate bugetara astfel că trebuia sa beneficieze de tichete de masa ca alți angajați din alte unități bugetare.
Acest aspect evidențiază existența unei discriminări din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar.
Acordarea tichetelor de masă reprezintă ea însăși o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al salariaților, pentru desfășurarea activității în condiții optime în situația in care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă, condiții pentru procurarea hranei de la locul de munca.
Recurentul mai invoca in susținerea recursului, practica judiciara a Curții de Apel care este in sensul obligării T la acordarea tichetelor de masa si indica in acest sens decizia civila nr.502/12.11.2007, pronunțată in dosarul nr.1731/2007.
Intimata nu a formulat întâmpinare si nu a arătat care este poziția sa procesuală nici cu ocazia închiderii dezbaterilor.
Analizând sentința recurată in raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat:
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "Salariații din cadrulsectorului bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat."
Cu toate că recurentul își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 1 din Legea nr.142/1998, care arată în mod expres că "salariații pot primi"alocația de hrană, acesta apreciază totuși, că odată prevăzut de legiuitor acest drept, pentru salariat, angajatorului îi incumbă obligația de a asigura plata, indiferent daca are sau nu, alocată o astfel de suma in buget.
Din interpretarea textului de lege mai sus-menționat rezultă că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, respectiv T, ci doar o facultate a acestuia, a cărei punere în aplicare conduce la efectuarea unei plăți voluntare.
Orice altă interpretare creează în mod nejustificat obligații în sarcina instituției bugetare, ceea ce este nepermis întrucât aceasta ar reprezenta o imixtiune în gestionarea fondurilor bugetare.
Așadar, nu se poate vorbi de o garantare a dreptului la tichete de masă prin norme de drept constituțional sau prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului din moment ce, pretențiile afirmate de reclamant nu alcătuiesc conținutul unui drept fundamental constituțional și drept urmare nu poate fi vorba de o încălcare și implicit de o protecție din partea statului.
Din moment ce legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, în cauză nu se poate vorbi de un tratament discriminatoriu de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi consacrat prin art.16 din Constituție.
Pe de altă parte, în cazul unităților bugetare, cum este și cazul pârâtei, prerogativele angajatorilor în stabilirea acestor drepturi sunt limitate la nivelul resurselor alocate de la bugetul public național.
In bugetul anual al pârâtei nu au fost incluse și aceste sume, motiv pentru care pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate pe cale judecătorească.
Mai mult, în normele de aplicare ale legii, la art.5, s-a prevăzut că, pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi alocate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație.
Cât privește practica judiciară în aceasta materie, Curtea verificând aspectele învederate de recurent constată că nu sunt fondate, întrucât prin decizia civila nr. 502/12.11.2007, pronunțată de Secția contencios-administrativ a Curții de APEL CONSTANȚA,s-a admisrecursul T si modificându-se sentința recurată, s-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei de a asigura tichete de masă.
Așadar, practica instanței de control judiciar este constanta, in sensul in care s-a analizat mai sus.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 cod procedura civila, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2168/23.11.2007 va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală si temeinică a sentinței recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul - reclamant, domiciliat în T, str. -, -.B,.8, împotriva sentinței civile nr. 2168/23.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: Șt.;
Red.dec.-jud.-/26.03.2008
- gref.-
31.03.2008/2 ex.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
