Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.159/CM

Ședința publică de la 11 martie 2008

Completul specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Maria Apostol

JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu

JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman

Grefier - - -

Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - reclamantă, domiciliată în T,-, împotriva sentinței civile nr. 2170/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăS, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești tichete de masă.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 al.2 pr.civ.

Instanța, având în vedere că recurenta a solicitat și judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr-, a chemat în judecată Direcția de Muncă și Protecție Socială T, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând c/val. tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în temeiul prevederilor Legii 142/09.07.1998, începând cu data de 1.01.2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

În motivare, reclamanta a arătat că,potrivit prevederilor exprese și imperative ale art.1 alin.(1) din Legea nr.142 din 9 iulie 1998, "Salariații și din sectorul bugetar, precum și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma unor tichete de masă, suportate integral pe costuri de angajator".

Legea nr.142/1998 a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv din unitățile bugetare, însă în mod surprinzător și neechitabil s-a "ocolit" acordarea tichetelor pentru toți salariații instituțiilor bugetare, fiind acordate doar pentru anumite categorii de salariați, în unele instituții aceste tichete de masă fiind acordate, s-a ajuns la o gravă și inexplicabilă discriminare.

Conform art.1 din Legea nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă "!salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală lunară, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".

La alin.2 din aceeași lege se prevede că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".

Prin urmare, în sectorul bugetar, acordarea tichetelor de masă este condiționată de existența fondurilor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.

Prin sentința civilă nr. 2170/23 noiembrie 2007 Tribunalul Tulcea a respins cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ T, ca nefondată.

Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Conform prevederilor art.1 din Legea nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală lunară, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".

Se reține că reclamanta face parte din categoria salariaților din sectorul bugetar, însă legea sus-citată prevede în sarcina angajatorului - Direcția de Muncă și Protecție Socială T - pârât în cauză, doar posibilitatea și nu obligația acordării către aceasta a alocației de hrană sub forma tichetelor de masă, în sensul precizat de lege.

De asemenea, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar" or, în legile privind bugetul de stat pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nu s-a prevăzut nimic în legătură cu alocarea de fonduri având ca destinație acordarea de alocații de hrană sub formă de tichete de masă către categoria de salariați din care fac parte reclamanții.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului a arătat că potrivit prevederilor exprese și imperative ale art. 1 alin.(1) din Legea 142/1998 " Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de costuri de angajator".

Având în vedere că atât intimata - reclamant se înscrie în categoria de salariat în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă(medici, diferiți funcționari publici, etc.), acest aspect reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile articolului 41 alin.2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin.3 din Codul Muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar.

Ca atare, acordarea tichetelor de masă, reprezintă prin însăși natura sa, o măsură de protecție privind securitatea locului de muncă al salariaților constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații, în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă, salariaților, condiții pentru ca aceștia să aibă posibilitatea de a-și procura hrana direct de la locul de muncă.

Apărarea pârâtei nu poate fi reținută, privind faptul că aceste tichete nu pot acordate datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație iar acordarea lor este lăsată la aprecierea angajatorului, întrucât, indiferent că sunt prevăzute sume cu această destinație în cadrul bugetului anual, pârâta - angajator are obligația să acorde aceste tichete și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, atâta timp cât în baza art. 41 din Constituție, aceste tichete reprezintă măsuri de protecție ale salariaților din sectorul bugetar.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:

Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator.

In alin.2 se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Prin dispozițiile legale menționate mai sus, se prevăd categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă și se stabilește totodată condiția respectării prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat.

Prin urmare, normele referitoare la tichetele de masă nu au caracter imperativ, ci unul dispozitiv, fiind la latitudinea angajatorului dacă acordă sau nu tichete de masă, în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.

Actele normative care stabilesc sistemul de salarizare al personalului din domeniul justiției nu prevăd dreptul la tichete de masă, iar normele generale, menționate mai sus, au caracter dispozitiv.

Având în vedere că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, în cauză nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi consacrat prin art.16 din Constituție.

Nu se poate reține că prin acordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a legii, încălcându-se principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se regăsește, fiind vorba despre instituții diferite, având bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparținând altor ministere, chiar dacă sunt instituții bugetare diferite.

Curtea Constituțională a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituție nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un tratament egal nu are o existență independentă, fiind indisolubil legat de exercitarea drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de Protocoalele la aceasta.

Acordarea tichetelor de masă nu este un drept ocrotit și garantat de această convenție, astfel încât să se poate reține că neacordarea acestui spor constituie o încălcare a prevederilor convenției.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 cod pr.civilă, curtea a respins recursul ca nefundat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.

Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator.

In alin.2 se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Prin dispozițiile legale menționate mai sus, se prevăd categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă și se stabilește totodată condiția respectării prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat.

Prin urmare, normele referitoare la tichetele de masă nu au caracter imperativ, ci unul dispozitiv, fiind la latitudinea angajatorului dacă acordă sau nu tichete de masă, în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.

Actele normative care stabilesc sistemul de salarizare al personalului din domeniul justiției nu prevăd dreptul la tichete de masă, iar normele generale, menționate mai sus, au caracter dispozitiv.

Având în vedere că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, în cauză nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi consacrat prin art.16 din Constituție.

Nu se poate reține că prin acordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a legii, încălcându-se principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se regăsește, fiind vorba despre instituții diferite, având bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparținând altor ministere, chiar dacă sunt instituții bugetare diferite.

Curtea Constituțională a statuat în mod constant că principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituție nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un tratament egal nu are o existență independentă, fiind indisolubil legat de exercitarea drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de Protocoalele la aceasta.

Acordarea tichetelor de masă nu este un drept ocrotit și garantat de această convenție, astfel încât să se poate reține că neacordarea acestui spor constituie o încălcare a prevederilor convenției.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 cod pr.civilă, curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul civil declarat de recurenta - reclamantă, domiciliată în T,-, împotriva sentinței civile nr. 2170/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăS, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2008.

Președinte, Judecători,

- - - -

- -

Grefier,

- -

Jud.fond: Șt.;

Red.dec.-jud. -/02.04.2008

- gref. -

2 ex./03.04.2008

Președinte:Maria Apostol
Judecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Constanta