Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1724/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1724
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1360 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a, -, G, -, G, G, -, R, -, -, -, G, și, în propriu și reprezentant legal al reclamanților, cu domiciliul ales la avocat și, cu sediul în P,-, -.3,.3, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale din 16.06.2008, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimații-reclamanți.
Avocat, pentru SC SA, având cuvântul arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar, nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul, solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată prin motivele de recurs și respingerea acțiunii ca prescrisă; într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul acordării sumelor reprezentând salariul de bază mediu pe.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții:, G, Reclamant, G, a, -, G, G, -, R, -, -, -, G, prin reprezentant comun, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata primelor de Paște și de C datorate reclamanților în perioada 2005-2007 și constituite în fiecare an la nivelul câte un salariu de bază mediu pe unitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariati ai SC SA și, în această calitate beneficiază de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unitătii.
In conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficiau, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Au mai arătat redlamanții, că sumele solicitate reprezintă drepturi salariale restante și neacordate în anii 2005-2007 reprezentând prime de Paște și C prevăzute în art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007.
In drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dipozițiile, art. 166 din Codul muncii și art. 168 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății renegociat și reeditat in anul 2005, 2007.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, întrucât reclamanții solicită plata unor sume de bani cu caracter premial, care potrivit contractului colectiv de muncă se plăteau numai cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și care au fost incluse începând cu anul 2003 în salariul de bază al pârâtei.
Sub aspectul exceției prescrierii dreptului la actiune, pârâta susținut că potrivit dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, pârâta arătat, în aceeași întâmpinare, că în actul adițional la contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 se prevede ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de "; aceasta formulare s-a păstrat și în CCM din anul 2004 înregistrat la DGMPS sub nr.2714/16.04.2004, textul art.168 arătând că această suplimentare a drepturilor salariale este în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
În anul 2005 s-a încheiat un nou CCM care, spre deosebire de contractele anterioare are o nouă formulare pentru aliniatul 2 al art.168, "In anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formulare păstrată și în următoarele CCM pentru anii 2006, 2007.
La data de 12.05.2008 reclamanții și-au pecizat actiunea, învederând instanței că valoarea obiectului cererii este de 10.350 lei reprezentând valoarea însumată drepturilor salariale suplimentare datorate de pârâtă reclamanților ca primă de Paște și de aferente perioadei 2005-2007, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.
Prin sentința civilă nr.1360 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a eespins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis cererea precizată formulată de pe reclamanții, G, G, a, -, G, G, -, R, -, -, -, G, prin reprezentant comun cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de Avocați și, în contradictoriu cu pârâta SC. SA, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant suma brută de 10.350 lei reprezentând valoarea însumată primelor de Paște și de C pe perioada 2005-2007, sumă ce urmează fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective și totodată, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 70 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții sunt salariații paratei SC SA.
S-a mai reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2007 încheiat la nivelul unitații pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Acelasi articol, din contractul colectiv de muncă pe anul 2005 prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din constractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 rezultă că drepturile prevazute de art. 268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile anagajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2005-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Din adresele nr.1666/25.03.2003 și nr.313/25.01.2005 ce poartă semnătura și ștampila directorului general al societatii pârâte, precum și semnătura președintelui, tribunalul a reținit că salariului mediu brut la nivel de unitate era în anul 2004 de 980 lei și în anul 2005 de 1400 lei.
In ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta, tribunalul a constatat că în cauză nu iși găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Chiar în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta numește pretențiile reclamanților ( prime de Paște și C) - drepturi salariale - și arată că acestea au fost incluse în salariul de bază al reclamanților și au fost achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective.
In consecință, precum și față de prevederile art. 43 din Codul fiscal care arată că premiile sunt asimilate salariilor, tribunalul a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii- 25.02.2008- termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială de Paște și C 2005-2007, nu este împlinit.
Conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o în cauză.
Anagajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 se regăsesc în salariile angajatilor, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
A mai constatat instanța de fond că din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanții, deși erau îndreptățiti la plata acestor drepturi salariale, nu au primit aceste sume- prima de C și Paște pe anii 2005-2007, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceștia prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta, în baza dispozițiilor art.161 și art.284 din Legea nr. 253/2003 precum și a art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 să plătească fiecărui reclamant suma brută de 10.350 lei reprezentând valoarea însumată primelor de Paște și de C pe perioada 2005-2007, sumă ce urmează fi actualizata cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumelor la care a fost obligată pârâta la câte 6631 lei către fiecare reclamant, și totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1360 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de Avocați și cu sediul în P,str.- -,nr.33,.-L3,etaj 3,jud.P, G, G, A, G, G, R, G, A, toți prin reprezentant comun cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de Avocați și cu sediul în P,str.- -,nr.33,.-L3,etaj 3,jud.P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele la care a fost obligată pârâta la câte 6631 lei către fiecare reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
3 ex./19.09.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
