Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1722/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1722
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sector 1, Bd. - - - House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 846 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat nr. 39, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus la dosar cererea din partea recurentei SC SA - GRUP, prin care solicită comunicarea tuturor actelor de procedură.
Curtea, având în vedere că recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin.(2) Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele.
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2782,92 lei din care 2380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, pentru anii 2004-2005 și 402,92 lei cu titlul de daune, beneficiul de care a fost lipsit pentru neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei în perioada de după 1989 și până la data de 9.11.2005 și a avut locul de muncă la punctul de lucru Baza de Aprovizionare - Depozitul de materiale M, iar raporturile de muncă cu pârâta au încetat datorită disponibilizării colective, prin emiterea deciziei nr. 308/9.11.2005 privind încetarea contractului individual de muncă.
A mai arătat reclamantul, că potrivit contractului individual de muncă și Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată urma să beneficieze de o suplimentare salarială prevăzută de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2005 în cuantum de un salariu de bază mediu pe, că nici unul dintre salariați nu a primit aceste drepturi salariale.
Pârâta formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art.168 din CCM, fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004 articolul 168 alin.1 a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitate de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către pârâtă, că este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că sumele solicitate de reclamant nu reprezintă drepturi salariale ci drepturi acordate salariaților în scopul de a le oferi o protecție specială, prescriptibile în termen de 6 luni aplicabil cererilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM și prevăzut de art. 283 alin. 1 e din Codul muncii.
Tribunalul a respins această excepție motivat de faptul că părțile prezentului conflict sunt cele ale unui raport juridic de muncă, iar obiectul cererii îl reprezintă drepturi ce decurg din executarea contractului individual de muncă fiind incidente prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
S-a admis la cererea părților proba cu înscrisuri, iar pârâtei i s-a admis și cererea privind administrarea unei expertize contabile care să stabilească dacă primele de Paște și C au fost incluse sau nu în salariu mediu de bază al reclamantului, pentru anii 2004-2007, avându-se în vedere documentele aferente anului 2003, pentru care nu se contestă această operațiune, iar în ipoteza în care nu au fost incluse să se stabilească cuantumul drepturilor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la data efectuării expertizei.
S-au mai depus la dosar de către pârâtă precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, atașându-se acestor precizări adresele nr. 830/05.02.2008 și nr. 831/05.02.2008 care cuprind cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, precum și modul de calcul al acestora.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că primele de Paște și de C nu au fost incluse în salariul mediu de bază pentru anii 2004-2005, că din analiza cărții de muncă reies încadrările, sporurile acordate ca urmare a negocierilor anuale a CCM precum și majorările ce au avut loc odată cu aplicarea CCM în anul respectiv iar drepturile cuvenite și neacordate actualizate cu indicele de creștere al prețurilor sunt în cuantum de 2011 lei.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă, prin sentința civilă nr.846 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a fost obligată pârâta la plata sumei de 2011 lei către reclamant reprezentând suplimentări salariale de C și Paște.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate pe anii 2004, 2005, în raport de data la care i-a încetat contractul individual de muncă, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006.
Potrivit art.168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000, salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 " vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
Asupra acestui aspect, al introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paști și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA.
Susținerea pârâtei din întâmpinare referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu poate fi primită.
Această concluzie nu rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.
De asemenea, a apreciat că nu poate fi acceptată concluzia Comisiei Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă.
Această interpretare a voinței părților referitoare la art.168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamantului, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază astfel cum acestea au fost comunicate de către pârâtă prin adresele 2022/04.09.2007, 830 și 831/05.02.2008, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paște în cuantum de un salariu mediu de bază pe SNP și nu la un salariu mediu brut pe astfel cum susține reclamantul prin cererea de chemare în judecată.
Atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", fără sporuri.
Din acest motiv există diferență între cuantumul drepturilor salariale calculate de reclamant și solicitate prin cererea de chemare în judecată și drepturile calculate de expert în raportul de expertiză.
Suma stabilită de expert cuprinde și actualizarea datorată ratei inflației deși a fost stabilită la 2011 lei, expertul constatând că suplimentările salariale de C și de Paște nu au fost incluse în salariul reclamantului pentru anii 2004, 2005, acesta beneficiind doar de majorările salariale acordate potrivit CCM aplicabile în anul respectiv.
Astfel, tribunalul a apreciat îndeplinite prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale articolului 161 alin. 1 din Codul muncii în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, urmează a se admite în parte cererea și a se dispune obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului potrivit raportului de expertiză întocmit de expert.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc u 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamant au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretarea justă a disp. art. 283 Codul muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespuns adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Cu privire la ultima critică a recursului Curtea va constata că aceasta nu are fundament în probatoriul administrat la dosar, deoarece expertul contabil atunci când a stabilit întinderea drepturilor reclamantului a avut în vedere salariul de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede în art. 168 CCM.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul ales în B, sector 1, Bd. - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.846 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna, județul
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.09.2008
dosar fond.- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
- G
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
