Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 175
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de SINDICALĂ G I, ÎN NUMELE MEMBRILOR DE, și împotriva sentinței civile nr. 1610 din 22 X 2008 a Tribunalului Iași, intimați fiind: CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și ȘCOALA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenți și consilier jr. pentru intimata Școala. Lipsă reprezentantul intimatului Consiliul local al com..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Interpelate, părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Avocat având cuvântul pentru recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier jr. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, SINDICALĂ "G " I, în numele și pentru reclamantele și, a chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și ȘCOALA solicitând obligarea acestora la calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2007, sume ce urmează să fie actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății și obligarea Consiliului local la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantele fac parte din categoria personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic în cadrul unităților școlare pârâte, fiind îndreptățiți la plata primelor de concediu în temeiul dispozițiilor art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2003 nr. 1116/010/30.01.2003, art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 pct. 15 din Legea nr. 128/1997 și art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004, personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic trebuia să beneficieze, în perioada 2001-2007, de prima de concediu de odihnă, care trebuia acordată odată cu indemnizația de concediu.
Au fost invocate și dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 146/2007, prevederile art. 39 alin. 1 lit. d Codul muncii și art. 53 din Constituția României.
Prin întâmpinarea formulată în numele unității școlare pârâte, Inspectoratul Școlar al Județului Iai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile bănești solicitate pentru perioada 2001-2005, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, întrucât actele normative ce reglementează salarizarea reclamanților nu prevăd acordarea unor prime de concediu.
S-a mai susținut că dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004, în vigoare până la data de 31.12.2007, și ale Contractului de muncă la nivel județean prevedeau acordarea primelor de concediu doar din venituri proprii, ori unitățile de învățământ pârâte nu au realizat asemenea venituri.
Prin sentința civilă nr. 1610 din 22.10.2008 a Tribunalului Iașia respins acțiunea formulată de SINDICALĂ "G " I, în numele și pentru reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și ȘCOALA.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Personalul din învățământ este salarizat în temeiul Legii nr.128/1997, act normativ care nu prevede obligația unităților de învățământ să acorde prime de concediu de odihnă.
S-a mai reținut că, potrivit contractelor colective de muncă invocate prin acțiune, personalul din învățământ beneficiază de prima de vacanță din venituri proprii, potrivit legii.
Cu adresa nr. 1685/29.09.2008, școala a comunicat Inspectoratului Școlar Județean I că, în perioada 2001-2007, nu au realizat venituri proprii.
Cum în perioada pentru care se solicită drepturi bănești, unitatea de învățământ nu a realizat venituri proprii, prima instanță a reținut că prezenta cererea privind obligarea acesteia la plata primelor de concediu este nefondată.
S-a mai reținut că reclamanților nu le sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG146/2007, prin care s-a aprobat plata primelor de concediu suspendate în perioada 2001-2006, întrucât acestea se aplică doar categoriilor de personal care beneficiază de prima de concediu în baza unor legi speciale.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termen legal, SINDICALĂ "G " I, în numele membrilor de sindicat indicați în acțiune, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civilă:
Conform dispozițiilor art. 50 alin. 12 din Legea nr.128/1997, personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, astfel încât în mod eronat prima instanță a reținut că dreptul reclamanților la prima de concediu nu este prevăzut prin dispozițiile unei legi speciale.
S-a mai arătat că, avându-se în vedere caracterul obligatoriu al executării contractelor colective de muncă, reclamanții trebuiau să beneficieze de prima de vacanță prevăzută în contractele colective de muncă la nivel de ramură de învățământ.
Recurenta mai arată că prima de vacanță constituie un drept bănesc cuvenit membrilor de sindicat în temeiul contractului individual de muncă, contract încheiat cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 128/1997 este o lege specială, în accepțiunea art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, însă acest act normativ nu conferă personalului didactic, al cărui statut îl reglementează, calitatea de beneficiar al primei de concediu de odihnă, pentru a fi aplicabile dispozițiile OUG nr. 146/2007.
Prevederile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, invocate de recurenți, nu recunosc personalului didactic dreptul la o primă de concediu de odihnă, ci dreptul de a beneficia de premii sau alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, dreptul la prima de concediu nu este prevăzut prin lege specială, a cărei aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006, așa cum prevede art. 1 alin. 1 din OUG nr. 146/2007.
Dreptul personalului didactic la prima de concediu de odihnă a fost prevăzut în contractele colective de muncă unice la nivel de ramură de învățământ.
Conform dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. g din Contractele colective unice de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004 și 2007-2008, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Aceleași prevederi se regăsesc și în art. 34 lit. g din Contractul colectiv de muncă pe ramura de învățământ, înregistrat la I sub nr. 87/2004.
Intimata pârâta ȘCOALA nu a realizat, în perioada 2001-2007, venituri proprii(fila 34 dosar fond).
Este adevărat că, potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit dispozițiilor art. 243 Codul muncii, executarea clauzelor contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, însă dreptul la primă de concediu al personalului din învățământ a fost negociat, prin clauzele contractuale enunțate anterior, nu ca un drept pur și simplu, ci ca un drept afectat de condiția existenței unor venituri proprii ale unităților școlare. Acesta este și motivul pentru care clauzele contractelor colective de muncă la nivel de ramură de învățământ nici nu prevăd cuantumul în care se va acorda prima de concediu personalului din învățământ.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de către SINDICALĂ "G " I, în numele membrilor de sindicat recurenți, privind obligarea intimaților la plata primelor de concediu pentru perioada 2001-2007.
Pentru aceste considerente, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 din pr. civ. se va respinge recursul și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Sindicală "Gh. " I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1610/22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.03.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
