Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 175/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 175
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 441/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații-reclamanți avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură apărătorii intimaților-reclamanți au solicitat repunerea pe rol a pricinii, iar SC Distribuție SA a răspuns adresei.
Avocat pentru intimații-reclamanți depune la dosar note de ședință și înscrisuri. Arată că răspunsul dat de SC Distribuție SA demonstrează că SC are calitate procesuală, noul angajator nefiind succesor în drepturi al acestei unități, iar actele solicitate prin adresă nu sunt utile dezlegării pricinii, întrucât temeiul de drept al acțiunii îl constituie Ordinul 50/1990 și nu HG 261/2001.
Curtea revine asupra adresei și, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul asupra recursului.
Intimații-reclamanți prin avocat pun concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării, întrucât SC are calitate procesuală, fapt dovedit și cu adeverințele depuse, iar dacă s-ar reține inadmisibilitatea acțiunii s-ar încălca accesul liber la justiție.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 441 din 26.01.2009, Tribunalul Gorja respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de intimată
S-a admis acțiunea formulată de petentii, C, în contradictoriu cu intimata S
A fost obligată intimata să recunoască petenților prevăzuți în tabelul anexă, încadrarea activității desfășurate de aceștia în grupa I de muncă conform prevederilor Ordinului 50/1990, începând cu data angajării fiecărui petent în cadrul intimatei până la data de 01.04.2001.
A obligat intimata intimata să elibereze petenților adeverințe cu mențiunile privitoare la încadrarea în grupa I de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Privitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, instanța a constatat că este neîntemeiată întrucât, potrivit art. 3 din Legea nr. 168/1999 privind conflictele colective de muncă, conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) proc.civ. tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. In aceste condiții, Tribunalul Gorj are competență materială în soluționarea cererii petenților, salariați ai intimatei SC SA.
Pe fond, petitionarii au fost salariatii intimatei B și au efectuat lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, pe toată perioada angajării.
Astfel, sarcina de muncă pe care o au petenții determină factori de risc și suprasolicitare fizică, dar mai ales psihică prin responsabilizarea deosebită pe care o au pentru asigurarea funcționării instalațiilor electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune. Mijloacele tehnice determină apariția unor factori de risc specific - înaltă tensiune, radiații electromagnetice, amplasare la înălțime, materialul rulant în mișcare etc. - care acționează permanent și la nivel ridicat asupra personalului. Ca urmare a acțiunii acestor factori există pericolul stării de sănătate a organismului atât fizic cât și psihic, prin posibile accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale. Mediul ambient în care sunt nevoiți să lucreze petenții în aer liber, ziua sau noaptea, indifferent de anotimp, formă de relief determină factori de risc prezentați în detaliu în raportul de expertiză.
Acțiunea permanentă a acestor factori de risc conduc la afectarea stării de sănătate fizică. De asemenea, în Ordinul 50 la anexa 1 poziția 123 sunt prevăzuți la grupa I electromecanicii, LC, precum și alte categorii între care operatorul și seful de district, dar au fost omiși electromecanicii EA, TM,.
Astfel, în mod normal, potrivit expertizei efectuate în cauză și potrivit fișei postului, condițiilor de lucru și analizei comparative cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale, petenții ar fi trebuit să fie incluși în categoria activităților desfășurate în condițiile grupei I de muncă, aceștia prestând în mod concret lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, pe toată perioada angajării. Mai mult, petenții au desfășurat activitatea în aer liber, indiferent de anotimp (ziua sau noaptea, iarna sau vara, pe M, pe viscol, intemperii, calamități naturale), în stare tehnică necorespunzătoare a instalațiilor (care sunt uzate fizic și moral, necertificate tehnic din punct de vedere al securității muncii), în condiții de muncă necorespunzătoare (ventilație, încălzire, iluminat), utilizarea mijloacelor de protecție necertificate (stangi, scurtcircuitoare, detectoare de tensiune, covoare electroizolante, etc.), fiind expuși la mai multe noxe și factori de risc care acționează și afectează starea de sănătate.
În baza dispozițiilor Ordinului 50/1990, Legii nr. 168/1999 privind conflictele colective de muncă și Codul d e procedură civilă, instanța a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de intimată, să admită acțiunea, să oblige intimata să recunoască petenților încadrarea activității desfășurate de aceștia în grupa I de muncă conform prevederilor Ordinului 50/1990, începând cu data angajării fiecărui petent în cadrul intimatei până la data de 01.04.2001, și obligat intimata să elibereze petenților adeverințe în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SA, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive SC SA.
In motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a SC SA învederează că în conformitate cu dispozițiile art. 46 din HG nr. 1342/2001 privind reorganizarea SCDFEE SA, personalul existent a fost preluat de către noile entități și la data preluării salariaților a fost preluată și arhiva de personal existentă.
Potrivit nr. 590/2008, "Adeverințele privind grupele de muncă se eliberează conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din procedură, numai pe baza documentelor verificate, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive".
Solicită să se constate că prin preluarea personalului și arhivelor de personal, noile societăți comerciale s-au substituit în drepturile și obligațiile SC SA și au preluat toate drepturile și toate obligațiile acestei8a, inclusiv litigiile în curs, conform HG nr. 1342/2001 și HG nr. 74/2005.
Având în vedere că lipsa calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie, solicită a fi admisă și în consecință să se dispună respingerea acțiunii ca fiind îndreptată către o persoană fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, susține că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică întrucât instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale care au abrogat Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și Ordinul nr. 11/1990 și nr. 125/1990 care au completat și modificat ordinul menționat.
Precizează că din punct de vedere juridic, locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă nu se pot regăsi în grupa I de muncă.
Susține că tribunalul și-a depășit competențele și a aplicat măsuri discriminatorii salariaților, fiind încălcate dispozițiile Codului Muncii și principiul egalității de tratament prevăzut în art.6 din CEDO.
Mai arată că s-au încălcat dispoz.art.5 din Ordinul nr.50/1990 care prevăd că existența condițiilor deosebite la locul de muncă trebuie să rezulte din determinarea noxelor efectuate de Ministerul Sănătății sau de specialitate proprii ale unității.
Examinând sentința recurată, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei să le acorde grupa I de muncă de la data angajării până la data de 01.04.2001 și să emită o adeverință cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești.
Din mențiunile minutei consemnate la fila 88 din dosarul de fond vol. II, rezultă că instanța de fond a constatat că"petenții au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă așa cum reiese în tabelul anexă". Ceea ce nu a precizat instanța nici în minută, nici în dispozitiv a fost care este tabelul anexă la care face referire. Nu au fost precizate perioadele în care instanța a considerat că reclamanții au lucrat în condițiile grupei I de muncă.
La redactarea sentinței, dispozitivul acesteia are un alt conținut, instanța obligând pârâta "să recunoască petenților prevăzuți în tabelul anexă, încadrarea activității desfășurate de aceștia în grupa I de muncă conform prevederilor Ordinului 50/1990, începând cu data angajării fiecărui petent în cadrul intimatei până la data de 01.04.2001". Nici în dispozitivul sentinței redactate nu este precizată în concret pentru fiecare reclamant perioada în care instanța a considerat că munca se încadra în condițiile grupei I și nici care este tabelul anexă la care face referire.
Curtea constată astfel că sentința recurată nu poate fi supusă controlului judecătoresc. Dispozitivul este neclar, neputându-se determina care este obligația pe care pârâta a încălcat-o, nici ceea ce urmează a executa pârâta pentru a se conforma dispozițiilor instanței.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 441/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, și, având ca obiect obligația de a face.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
03.02.2010
4 ex.
/
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Maria
