Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1821/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7857/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1821R
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER:
Pe rol judecarea recursului formulat de către recurenții:, -, G, G, și, împotriva sentinței civile nr.677/F din 04.09.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 17.03.2009, de către intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, întâmpinare, în dublu exemplar. De asemenea, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2008 pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă sub nr- din 11.06.2008 reclamanții, G, G, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - B, plata sporului de stabilitate cuvenit pe perioada noiembrie 2000- iunie 2007; plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică cuvenit pe perioada noiembrie 2000 - aprilie 2008, actualizarea la inflație a acestora de la data la care trebuia plătită suma și până la achitarea integrală a acesteia; corectarea încadrărilor salariale pentru perioada respectivă și corectarea încadrărilor salariale începând cu 1 mai 2008.
Prin sentința civilă nr.677/F/4.09.2008, Tribunalul Ialomița -Secția Civilă a admis excepția invocată de pârâta Curtea de Conturi a României și a respins ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamanților pe perioada noiembrie 2000 -februarie 2005; a respins cererea formulată de către reclamanții, - în calitate de moștenitoare ale defunctului, G, G, și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României -
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada noiembrie 2000 - februarie 2005, tribunalul a apreciat-o fondată și a admis-o având în vedere că, potrivit art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, reclamanții au avut la dispoziție un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, pentru plata drepturilor salariale solicitate, în aceste condiții acțiunea prescriindu-se în februarie 2008.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au funcția de controlori financiari, iar actul normativ cadru în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari este nr.OUG160/2000, privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr. 711/2001.
Anterior apariției nr.OUG160/2000 erau incidente dispozițiile art.8 din Legea nr.50/1995, privind salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, potrivit cărora persoanele salarizate conform acestei legi beneficiau, la funcția de bază, de diverse stimulente și sporuri printre care sporul de stabilitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de controlor financiar și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
OUG nr.160/2000 cu privire la salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, la art.6, a prevăzut că odată cu intrarea sa în vigoare prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații și stimulente prevăzute de Legea nr.50/1995 nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Coroborând întreg materialul probator și având în vedere dispozițiile incidente în cauză cât și Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale prin s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, constatându-se neconstituționale aceste dispoziții în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere lege ca fiind discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară, cu prevederi cuprinse în alte acte normative, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi României.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat recurenții-reclamanți, (moștenitoare ale defunctului Șetan ), G, G, -, și, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
În ceea ce privește acordarea sporului de stabilitate și a sporului de suprasolicitare neuropsihică reglementarea legală pentru acordarea acestora nu fost Legea nr. 50/1995, ci Legea nr. 104 din 11 iunie 1999 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești) și a Ordonanței Guvernului nr.56/1997 privind modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 9/1997), publicată în Of. nr. 273 din 16.06.999, prin care se modificau prevederile art. 52 din Legea nr.50/1996, stipulându-se la alin. (2) "Controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. "
De aceste sporuri au beneficiat până în luna octombrie 2000 când, urmare interpretării prevederilor nr.OUG160/2000, Curtea de Conturi nu le-a plătit ținând cont de faptul că, prin art. 6, alin. (2) din nr.OUG 160/2000 au fost abrogate prevederile Anexei nr.III/2 din nr.OUG 24/2000.
Este adevărat că prin pct. 46 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art. 56 din Legea nr.50/1996, republicată în Of. nr.563/1999, a fost modificat, eliminându-se prevederile referitoare la controlorii financiari ai Curții de Conturi.
Tot adevărat este și faptul că, prin art. 8 din nr.OG 83/2000
s-a modificat Nota la anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la.OUG nr.24/2000, publicată Of. I, nr. 138 din 31 martie 2000, completându-se cu un alineat ce are următorul cuprins: "Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de baza brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15% din salariul de baza brut. "
Eliminarea prevederilor referitoare la controlorii financiari ai Curții de Conturi din cuprinsul art. 56 al Legii nr. 50/1996, republicată în Of. nr. 563/1999 eliminare ce echivalează cu abrogarea acestora - și "mutarea" acestor prevederi în OUG. nr. 24/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a normelor constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și a dispozițiilor Legii nr. 125 din 13 iulie 2000.
Potrivit art. 108 alin. (3) din Constituție, "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1, lit. Q din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în domeniul salarizării pentru:
1. "Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată;
2. Stabilirea sistemului unitar de salarizare aplicabil tuturor
funcționarilor publici;
3. Abrogarea art. 2 alin. (3) pct. B Ut. d) din Decretul nr.247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă. "
OUG nr.24/2000 reglementează sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar - nu pentru funcționarii publici - Guvernul nefiind abilitat să modifice și sa completeze această ordonanță sau să stabilească sistemul unitar de salarizare aplicabil personalului contractual.
Din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative rezultă că modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii nr.50/1996 și stabilirea sistemului unitar de salarizare aplicabil funcționarilor publici, prin nr.OG83/2000 emisă în temeiul art. 1, lit. Q din Legea nr.125/2000, Guvernul a "abrogat" prevederile din Legea nr. 50/1996 referitoare la controlorii financiari și a modificat și completat prevederile OUG nr.24/2000 pentru care nu avea abilitare.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Curtea de Conturi și admisă de tribunal, consideră recurenții că tribunalul nu a ținut cont de faptul că, potrivit art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. "
Sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, fiind drepturi de creanță, sunt bunuri în sensul prevederilor art. 1 al Protocolului adițional 1 al Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, lipsirea de proprietatea acestora se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori din cuprinsul nr.OG 83/2000 și al nr.OUG160/2000 nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii controlorilor financiari de dreptul lor de creanță referitor la sporurile în litigiu.
Cât privește invocarea discriminării în cererea recurenților, aceștia au avut în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, 59).
Tribunalul Ialomița, acceptând solicitarea Curții de Conturi de a se respinge acțiunea, în mod inevitabil a dus la situația în care în Curtea de Conturi ar exista, pe de o parte, controlori financiari care beneficiază de sporul de stabilitate și de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte,controlori financiari cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.
La data de 17.03.2009 prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, arătând următoarele:
În considerentele hotărârii, referitor la excepția prescripției dreptului material Ia acțiune pentru perioada noiembrie 2000 - februarie 2005 invocată de către intimata Curtea de Conturi a României, instanța a reținut în mod corect că " potrivit art. 283 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003- Codul muncii, reclamanții au avut la dispoziție un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, pentru plata drepturilor salariale solicitate, în aceste condiții acțiunea prescriindu-se în februarie 2008". Atunci când este vorba de prestații succesive constând în plata lunară a sporului de stabilitate și a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, dreptul la acțiune se stinge prin împlinirea prescripției extinctive, conform art..23 din Decretul nr. 167/1958 raportat și la prevederile art. 283 din Codul muncii.
Actul normativ în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari este G nr. 160 din 13 octombrie 2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, care la art. 3 prevede: "Indemnizația este unica forma de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determina în raport cu venitul salariat, iar la art. 6 alin. (1) prevede:
"Pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgenta prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi".
În susținerea cererii reclamanții au invocat faptul că, până la apariția OUG nr. 160/2000, controlorii financiari au beneficiat de diverse stimulente și sporuri în baza Legii nr.50/1995 și că, din acest moment a fost sistată acordarea stimulentelor și a tuturor sporurilor. Reclamanții susțin, de asemenea, că plata acestui spor solicitat nu a fost reglementată prin Legea nr.50/1995, ci ulterior prin dispozițiile Legii nr.104/1999 privind aprobarea OG nr.9/1997 și a OG nr.56/1997, în aceste condiții aceste prevederi ar fi încă vigoare.
Precizează intimata parata că drepturile salariale ce fac obiectul prezentei cauze au fost reglementate de art.I pct. 362din Legea nr. 104/1999 prin care a fost modificat și completat art.52 din OG nr.9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 30 iulie 1997, cu următoarele modificări și completări.
Prin urmare textul de lege invocat este dat în aprobarea unei ordonanțe de guvern adoptată pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin anexa nr. 10 pct. 10 din Legea nr. 154 din 15 iulie 1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, au rost abrogate prevederile art.52 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Legea nr.50/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României nr. 563 din 18 noiembrie 1999, urmare acestui fapt prevederile legale ce stau la baza solicitării reclamanților se regăsesc în cuprinsul art.56 alin.(2).
Prin Ordonanța Guvernului nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a modificat art.56 sus menționat, iar prin art. 8 din Ordonanța de Guvern au fost reglementate următoarele:
"Nota la anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 31 martie 2000, se completează cu un alineat cu următorul cuprins:
"Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3) si (5) din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15% din salariul de baza brut."
Conform art.6 alin. (2) din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 160 din 13 octombrie 2000, privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, anexa nr.III/2 din OUG nr.24/2000 a fost abrogată.
Raportând aceste dispoziții la prevederile art.60 coroborate cu art.65 alin.(l)din Legea nr.24/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, este evident faptul că implicit a fost abrogată și nota la această anexă.
Referitor la discriminare, Decizia nr.1.325 din 4 decembrie 2008 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare statuează în mod neechivoc că dispozițiile ordonanței lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății, ceea ce este evident neconstituțional.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins.
Recurentii reclamanti, avand calitatea de controlori financiari, pretind plata sporurilor de stabilitate si de risc si suprasolicitare neuropsihica, restul capetelor de cerere fiind accesorii. Aceste sporuri nu au fost reglementate in favoarea recurentilor prin Legea nr. 50/1995, cum se arata in sentinta instantei de fond, ci prin art. 52 alin. 2 din Legea nr. 104/1999 privind aprobarea OG nr. 9/1997, prin care s-a modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului autoritatii judecatoresti. In urma republicarii Legii nr. 50/1996, in temeiul art. VI din OG nr. 9/1997, aceasta dispozitie s-a regasit la art. 56 alin. 2.
Prin nr.OG 83/2000, pct. 46, s-a modificat art. 56 alin. 2 din Legea nr. 50/1996, in sensul ca nu s-au mai prevazut controlorii financiari ca si beneficiari ai acestor sporuri, dar prin art. 8 din acelasi act normativ (OG nr. 83/2000), s-a prevazut ca dispozitiile in cauza sa fie mutate in nr.OUG 24/2000, anexa nr. III/2.
Toate aceste sporuri au fost abrogate expres prin art. 6 alin. 2 din OUG nr. 160/2000, conform caruia "anexa nr. III/2 si punctul 1 din anexa nr. VI/2 lit. D din OG nr. 24/2000 se abroga". In consecinta, nu exista niciun temei legal pentru obligarea intimatei parate la plata acestora.
Recurentii sustin ca prin legea de abilitare nu a fost prevazuta decat posibilitatea modificarii si completarii Legii nr. 50/1996 si ca, prin emiterea OG nr. 83/2000 (care ar contine si dispozitii de abrogare), s-au depasit limitele legii de abilitare. Curtea nu va retine aceste sustineri, intrucat prin OG nr. 83/2000 nu s-au abrogat dispozitiile referitoare la sporul de stabilitate si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de care beneficiau controlorii financiari, ci doar au fost mutate in cuprinsul altui act normativ, si anume in cuprinsul Anexei nr. III/2 din nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Pretinsa discriminare intre recurenti, pe de o parte, si alte categorii socio-profesionale sau alti controlori financiari, pe de alta parte, nu poate constitui un temei pentru acordarea acestor sporuri, Curtea fiind tinuta sa respecte Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curtii Constitutionale a Romaniei, prin care s-a statuat ca instanțele judecătorești nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la solutionarea gresita de catre prima instanta a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, Curtea constata ca si acesta este neintemeiat, intrucat pentru pretentiile aferente perioadei noiembrie 2000-februarie 2005 sunt incidente dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii. Invocarea de catre recurenti a art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO nu are nicio legatura cu prescriptia dreptului material la actiune, intrucat aceasta institutie juridica este menita sa asigure securitatea circuitului civil, exista in toate sistemele de drept si nu reprezinta o lipsire de proprietate in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, (moștenitoare ale defunctului ), -, G, G, -, și împotriva sentinței civile nr.677/F/4.09.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red/tehnored.: /08.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
