Drepturi salariale (banesti). Decizia 1820/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8682/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1820R
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr.6217 din data de 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenta Agenția Domeniilor Statului, prin consilier juridic, delegație la dosar fila 17, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/12.12.2008, aflată la fila 18 dosar, lipsind intimata Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, recurenta Agenția Domeniilor Statului, prin consilier juridic, depune la dosar practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurenta Agenția Domeniilor Statului, prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea judecării cererii de chemare în garanție, iar în subsidiar să modificați hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Agenția Domeniilor Statului nu poate fi obligată la plata salariilor compensatorii, întrucât prin preluarea patrimoniului nu s-a preluat și contractul colectiv de muncă și implicit nu s-a preluat nici obligația de plată a salariilor compensatorii către foștii salariați ai.
Intimata, prin avocat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Se arată că Agenția Domeniului Statului a preluat patrimoniul Companiei Naționale de Administrare a Fondului, arhivele și documentele referente acestuia, or patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor, inclusiv a obligațiilor rezultate din contractul colectiv de muncă. Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6217/09.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului; a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferenței de plăți compensatorii, în procent de 42% din cele 12 salarii de bază brute, prevăzute de art. 54 din CCM, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății.
A obligat pârâta Agenția Domeniilor Statului la plata către reclamantă a drepturilor bănești cuvenite pentru cele 20 de zile de preaviz la care ar fi avut dreptul în baza art. 74 CCM.
A respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Statului față de lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
A respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a pârâtei Agenția Domeniilor Statului împotriva chematului în garanție și luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamanta se încadra în situația reglementată de contractul colectiv de muncă, astfel încât fostul angajator era obligat la momentul încetării contractului prin decizia amintită să- plătească drepturile compensatorii stabilite de comun acord prin contractul colectiv de muncă, ale cărui prevederi sunt obligatorii pentru părți, în baza art.236 alin.4 Codul muncii.
Așa cum rezulta din întâmpinarea formulata de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fostul angajator nu a plătit aceste drepturi decât în proporție de 58 %, aspect recunoscut și de către reclamanta, care și-a precizat acțiunea solicitând pe acest capăt de cerere, doar diferența de 42%.
Pârâta Agenția Domeniilor Statului este continuatoarea din punct de vedere juridic a fostului angajator (Compania Națională de Administrare a Fondului ), instituție care a fost desființată prin abrogarea Legii nr. 192/2001. În baza art.69 alin.3 din OUG 23/2008 s-a dispus ca în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului să preia patrimoniul Companiei Naționale de Administrare a Fondului, arhivele și documentația aferente acestuia, pe baza situației financiare întocmite la data preluării. Patrimoniul se preia pe bază de protocol, modificându-se corespunzător bugetul de venituri și cheltuieli aferent.
În concluzie, pârâta Agenția Domeniilor Statului a preluat odată cu patrimoniul toate drepturile și obligațiile fostei Companii Naționale de Administrare a Fondului, inclusiv obligația de plată a sumelor compensatorii către foștii angajați ai acesteia. Instanța nu a reținut apărările pârâtei în sensul că a preluat doar anumite contracte, legea prevăzând în mod distinct de acestea, că pârâta a preluat întregul patrimoniu, atât drepturile, cât și obligațiile fostei companii.
Având în vedere dispozițiile art. 161 alin.4 Codul muncii, instanța a admis și cererea reclamantei având ca obiect plata diferenței rezultate din actualizarea sumei respective de la scadenta (data disponibilizării) și până la plata efectiva.
În ceea ce privește capătul doi de cerere, așa cum a fost completata acțiunea, instanța a reținut că a avut loc o concediere a salariatei în baza art.65 Codul muncii. În aceste condiții, deveneau aplicabile dispozițiile art.73 Codul muncii, în baza căruia persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost respinsă, întrucât prin încheierea pronunțată la data de 09.10.2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, reținându-se că în cauză nu există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecăți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâta Agenția Domeniilor Statului, criticând soluția pentru motive ce nu au fost încadrate în drept, dar a căror dezvoltare face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 pr. civ.
În motivarea recursului se arată că recurenta nu poate fi obligată la plata salariilor compensatorii la care au dreptul foștii salariați ai Companiei Naționale de Administrare a Fondului, deoarece Agenția Domeniilor Statului este terță parte față de contractul colectiv de muncă încheiat între reclamanta și fosta conducere a instituției, contract înregistrat sub numărul 5.140/30.08.2006 la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului
OUG nr. 23/2008 nu conține nici o prevedere care să reglementeze situația angajaților din companie, în sensul substituirii recurentei în contractul colectiv de muncă sau preluării contractelor individuale, ceea ce semnifică că plata sumelor compensatorii nu se poate face de către Agenția Domeniilor Statului.
Mai mult, conform art. 69, alin 1 din OUG nr. 23/2008, Agenția Domeniilor Statului se Companiei Naționale de Administrare a Fondului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens, iar conform art. 69 alin 3 din OUG nr. - în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului preia patrimoniul Companiei Naționale de Administrare a Fondului, arhivele și documentația aferente acestuia, pe baza situației financiare întocmite la data preluării. Patrimoniul se preia pe bază de protocol, modificându-se corespunzător bugetul de venituri și cheltuieli aferent.
Contractele preluate de Agenția Domeniilor Statului de la Compania Națională de Administrare a Fondului sunt cele ce privesc exploatarea și administrarea amenajărilor piscicole, de către diverși agenți contractanți, a căror mod de îndeplinire a obligațiilor asumate vor fi urmărite în continuare de către Agenția Domeniilor Statului, prin încheierea în acest sens de acte adiționale. Agenția Domeniilor Statului va prelua drepturile si obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului stipulate în contractele de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte, ce privesc amenajările piscicole și nicidecum drepturile și obligațiile companiei inserate în contractele individuale sau colective de muncă. Dispozițiile art. 69, alin 1 din OUG nr. 23/2008 trebuiesc interpretate în sensul de mai sus, iar orice extindere a sferei de aplicare a acestor norme legale si cu privire la contractele de muncă, fie individuale sau colective, este în opinia Agenția Domeniilor Statului netemeinică si nelegală.
Instanța de fond a considerat că o cerere de chemare în garanție în cadrul unui litigiu de muncă în general, dar și în cadrul prezentului litigiu este inadmisibilă întrucât raportul juridic între reclamantă și subscrisa este diferit de raportul dintre subscrisa și chematul în garanție.
Agenția Domeniilor Statului a solicitat chemarea în garanție a numitului întrucât, din vina sa, în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație și Director General al Companiei Naționale pentru Administrarea Fondului, foștii salariați nu au putut beneficia de plata salariilor compensatorii stabilite în CCM.
Chematul în garanție a asigurat, în calitate de PREȘEDINTE al Consiliului de Administrație și Director General, conducerea executivă a Companiei Naționale pentru Administrarea Fondului, pe perioada cuprinsă între data semnării Contractului Colectiv De Muncă, înregistrat sub numărul 5.140/30.08.2006 la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului B și data desființării instituției, conform OUG nr. 23/2008. Potrivit art. 54 din contract, conducerea și-a asumat obligația plății a unui număr de 12, stabilite la salariul de bază brut, la care se adaugă indemnizația de conducere, acolo unde este cazul, către salariații cu o vechime de cel puțin 12 luni, în cadrul, disponibilizați ca urmare a încetării activității prin desființarea (dizolvarea), lichidarea judiciară, falimentul, reorganizarea, restructurarea etc. instituției.
La momentul preluării patrimoniului, conform dispozițiilor art. 69, alin 3 din OUG nr. 23/2008 în conturile curente ale acesteia există doar suma de 50.284,97 lei și facturi furnizori neachitate, în suma de 185.467,28 lei, total insuficient pentru plata salariilor compensatorii către foștii salariați.
Inexistența fondurilor necesare pentru îndeplinirea obligației prevăzute de art. 54 din contractul colectiv de muncă se datorează culpei celui care a exercitat conducerea executivă a, întrucât acesta trebuia să asigure permanent un fond de salarii, care să ofere protecția socială a salariaților, în caz de desființare a locurilor de muncă. Agenția Domeniilor Statului nu are nici o culpă că foștii salariați ai companiei se găsesc în imposibilitatea de a-și primi drepturile bănești, datorat faptului că, întrucât, persoana care trebuia să se asigure că sunt fondurile necesare (chematul în garanție ), nu a efectuat toate demersurile în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată, intimații Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art. 3041, Curtea găsește recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Potrivit dispozițiilor Ordonanței 23/2008, art. 69 alin. 3, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei OUG, Agenția Domeniilor Statului preia patrimoniul Companiei Naționale a Fondului, arhivele și documentele aferente acestuia, pe baza situației financiare întocmite la data preluării.
Patrimoniul se preia pe bază de protocol, modificându-se corespunzător bugetul de venituri și cheltuieli aferente.
Or, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor, inclusiv a obligațiilor rezultând din contractul colectiv de muncă.
Agenția Domeniilor Statului reprezintă din punct de vedere juridic, continuatorul, aceasta instituție având obligația plații diferenței de 42% a salariilor compensatorii.
Contractul Colectiv de munca al înregistrat sub numărul 5140/30.08.2006 la Direcția de Muncă, Solidaritate Sociala și Familie a Municipiului B, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data de 10 martie 2008 la art. 54 prevede că, în cazul în care salariații vor fi disponibilizați ca urmare a încetării activității instituției prin desființare (dizolvare), lichidare judiciară, faliment, reorganizare, restructurare sau alte situații prevăzute de lege, aceștia beneficiază de un număr de 12 salarii compensatorii stabilite la salarii de baza brut la care se adaugă indemnizația de conducere (acolo unde este cazul) care face parte din salariul de baza al fiecărui salariat, cu condiția ca salariatul să aibă o vechime de cel puțin 12 luni în cadrul.
Ordonanța 23/2008 în vigoare de la 10 martie 2008, prevede că Legea nr.192/2001 se abroga, neconținând nici o prevedere care să reglementeze situația angajaților.
Astfel, începând cu data de 10 martie 2008, a fost desființată, iar de vreme ce acest act normativ nu cuprinde nici o dispoziție referitoare la salariați, aceștia sunt concediați/disponibilizați.
Abrogarea Legii nr.192/2001, lege ce reglementa și activitatea, are ca și consecință desființarea și implicit încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Este evidenta intenția legiuitorului de desființare a prin Ordonanța nr. 23/2008 începând cu data de 10 ianuarie 2008, având în vedere că, prin aceeași Lege nr. 192/2001 se reglementa înființarea și activitatea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură.
Art. 71pentru elaborarea se înființează Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, în subordinea autorității publice centrale care răspunde de pescuit și acvacultură.
Până la intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. 1, Agenția Naționala pentru Pescuit și Acvacultură funcționează în conformitate cu Hotărârea Guvernului 865/2005.
În măsura în care legiuitorul ar fi intenționat menținerea, ar fi procedat în aceeași modalitate ca și în cazul.
Față de dispozițiile legale menționate anterior, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 65, 66 și 67 din Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 67 din Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor, beneficiază de masuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
În cauză, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci este exterior acesteia, fiind vorba despre desființarea societății și a locului de muncă.
O astfel de concediere nu presupune culpa salariatului, cauza sa neținând de persoana acestuia, ci este independenta de aceasta.
Totodată, se poate vorbi si despre o desființare a locului de muncă efectiva, tocmai ca urmare a desființării angajatorului.
În vederea protecției sociale a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective exista posibilitatea de a se acorda plați compensatorii prevăzute in contractele colective de muncă.
Astfel, soluția dată fondului cauzei de către tribunal este temeinică și legală.
Și soluția dată cererii de chemare în garanție a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale este corectă.
Prin cererea ce a învestit instanța în prezenta cauză reclamanta solicitat plata salariilor compensatori, în virtutea dreptului său ce rezultă din prevederile art. 54 din CCM al Companiei Naționale de Administrare a Fondului.
Prin urmare, în măsura în care situațiile reglementate de către art. 65 și următoarele din Codul muncii, este imperios necesara, în vederea protecției sociale a persoanelor disponibilizate, acordarea plaților compensatorii prevăzute in contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Mai mult decât atât, Contractele Colective de Muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, conform art. 236 alin. 4 Codul muncii.
Contractul colectiv de muncă în vigoare, a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor imperative prevăzute de normele legale aplicabile în materie, astfel încât dispozițiile acestuia constituie legea părților.
Potrivit dispozițiilor art. 243 alin. 1 Codul muncii: executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Instanța de fond a reținut că în mod corect Agenția Domeniilor Statului, potrivit Legii nr.268/2001, modificată, este o instituție de interes public, cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, finanțată din resurse extrabugetare, aflată în subordinea
Potrivit, art.69 din nr.OUG23/2008, Agenția Domeniilor Statului a preluat patrimoniul Companiei Naționale de Administrare a Fondului, arhivele și documentația aferente acesteia în urma încheierii unui protocol.
Mai mult decât atât actualul MA. nu a fost nici parte în contractul colectiv de muncă încheiat de către reclamantă și Compania Națională de Administrare a Fondului și nici parte la protocolul încheiat prin care a fost preluat patrimoniul companiei de către Agenția Domeniilor Statului.
Astfel, recurenta-pârâtă Agenția Domeniilor Statului având calitate de instituție care a preluat patrimoniul companiei în cadrul căreia a fost încadrată intimata-reclamantă, instituție cu buget propriu, este competentă să negocieze, să stabilească și să acorde salariile compensatorii solicitate așa cum bine a reținut instanța de fond.
Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că Tribunalul a analizat în mod judicios și coroborat probatoriul administrat și a pronunțat o sentință temeinică și legală, ce va fi menținută prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenta Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr.6217 din data de 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C
Grefier
Red.LH/th.red.
2ex-13.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
